Observator

PSD mimează lupta cu statul paralel

                         Proasta înțelegere a luptei Statul paralel, invizibil, subteran […]

 

                       Proasta înțelegere a luptei

Statul paralel, invizibil, subteran – oricare i-ar fi numele – rămîne, pentru PSD, o enigmă. Chiar dacă îi simte efectele, PSD nu poate să și-l explice. Nu-i poate înțelege mecanica și nici filozofia, cu toate că, printr-o bună parte din membrii săi, ia parte la existența lui. Statul paralel nu e tema acestui partid și nici nu a fost vreodată. E o descoperire a presei independente, veche de un deceniu, limpezită prin dezvăluiri, probe și demonstrații și prăbușită, ani la rînd, în adîncurile indiferenței politice. Acolo și-au petrecut timpul, contemplînd surzenia parlamentelor și orbirea partidelor, abuzurile politico-judiciare pe care ziariștii le-au adus la lumină pe cont propriu. Un deceniu bătut pe muchie, statul paralel a fost ignorat cu tenacitate de întreaga clasă politică. Mai era puțin și i se organiza o înmormîntare oficială, cu salve de tun, la care ar fi lăcrimat, zîmbindu-și cu subînțeles, Coldea, Kövesi și Băsescu.

Numai că, în martie 2017, cînd PSD a dat cu Ordonanța 13 în gard, statul paralel a devenit scuza perfectă. Era o temă de mărimea potrivită, o justificare credibilă prin proporții și intensitate. Întruchipa, la modul mulțumitor, acea stavilă pe care iadul celorlalți o ridica în calea bunelor intenții pesediste.

Așa a ajuns PSD să cînte o melodie falsă, să recite bîlbîit o epopee care îi era necunoscută, să simuleze un război pentru care a fost și este total necalificat. PSD n-a înțeles nimic din esența și dimensiunea adversarului pe care și l-a ales. Așa că, vreme de doi ani, într-o stagnare politică totală, această luptă a marelui partid de stînga cu vrăjitorii statului subteran s-a rezumat la zarvă mediatică. Cele cîteva acțiuni finalizate – revocarea șefei DNA, retragerea lui Coldea și cam atît – nu aparțin nicidecum unei activități politice ferme, ci, mai degrabă, presiunii constante pe care anumite canale media au exercitat-o, producînd dovezi.

Dacă PSD (și ALDE) ar fi vrut, din înălțimea nemeritatei lor majorități, să se bată cu structurile securiste care parazitează și substituie uneori democrația, ar fi avut la dispoziție o mulțime de căi și mijloace, pe cît de legale, pe atît de redutabile.

Sigur, înainte de toate, au avut ucigătoarea armă a guvernării. Cu mari proiecte de infrastructură începute și cu altele finalizate, cu investiții masive în economia industrială, cu fonduri europene rezonabile, cu măsuri viguroase în Educație și Sănătate, toate astea venind în completarea măsurilor de creștere a veniturilor populației, coaliția PSD-ALDE ar fi avut autoritatea politică să modifice orice legi. Dar arma guvernării le-a scăpat pe jos de îndată ce au înmînat-o unor guverne slabe.

Apoi, dacă ar fi dorit să reașeze în banca lor constituțională Serviciile, nu aveau decît să se ocupe de asta în Parlament. Modificarea legilor siguranței naționale nu a trezit nici curiozitatea, nici înțelegerea și nici dorința parlamentarilor PSD-ALDE. La fel tăierea bugetelor nejustificate, completată cu reveniri asupra cifrelor. Coaliția ar mai fi putut arăta un strop de curaj atunci cînd presa a cerut transmiterea în direct a audierilor din comisiile parlamentare, ca să nu se mai poată face aranjamente cu generalii interogați. Ar fi fost ușor și obligatoriu ca PSD (și ALDE) să transforme în sesizări către organele competente concluziile comisiilor parlamentare (Sufrageria, SIPA și SRI) formulate în registru penal. Nu s-a găsit în tot partidul și în toată alianța un pesedist mai puțin fricos decît propriul cazier. În corul celor care au țipat, înroșiți la față, contra „statului paralel” seara, la televizor, nu s-a găsit unul în stare să formuleze o plîngere penală.

În prezent, luptătorii cu „statul paralel” dețin majoritatea necesară ca să forțeze o rechemare a ambasadorului George Maior din SUA pe motiv că și-a încălcat grav atribuțiile. Pot s-o facă și n-o fac. Tot acești viteji, care acuză SRI de imixtiuni politice și atacuri judiciare, pot să pună în discuție demiterea șefului SRI. Pot s-o facă și n-o fac. Pot să grăbească procedurile de numire a unui nou șef la DNA, dar par să tragă de timp. Pot să-și angajeze un corp de juriști capabili, care să nu le mai permită propunerea unor legi atacabile la CCR. Pot să facă plîngeri penale pe numele tuturor celor responsabili de ilegalitățile confirmate de CCR, de la restrîngerea drepturilor și libertăților cu acordul CSAȚ pînă la implicarea ofițerilor în anchetele penale. Pot să-i pună statului paralel, în șase luni, pielea pe băț. Pot să facă toate astea și multe altele, dar n-o fac. N-o fac pentru că nu au habar în ce s-au băgat. Nu au înțeles cu cine au de-a face. Și, mai ales, nu au talia necesară. Sînt incapabili să treacă de la furia județeană la ceva serios.

În schimb, PSD și ALDE au mania vorbelor. Insultă „statul paralel”. Îl amenință, îi promit apocalipsa. Se jură că-l taie și spînzură. Și, după aia, nimic. Rămîn cu toții în versurile cîntecelului „Ceata lui Pițigoi”, fără să bage de seamă că umbra mare pe care cred c-o lasă stolul lor pe pămînt e a uliului care-i vînează de sus.

                                                                                                                          Doru BUŞCU

Sursa: Cațavencii

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*