Cap limpede

Quo vadis, Mundus?

  Intitulam de curînd un articol Quo vadis, Britannia? Uite că acum mă extind pe întreaga planetă imbecilizată.     […]

 

Intitulam de curînd un articol Quo vadis, Britannia? Uite că acum mă extind pe întreaga planetă imbecilizată.

                                                                 *

„Un grup de cercetători de la o celebră universitate din SUA, continuînd cercetările începute de Schliemann, au avut șansa să descopere urma perfect conservată a unei balegi de cal. Tratată cu C14, s-a stabilit, cu o toleranță neglijabilă, ca aceasta provine din timpul razboiului troian. Testele ADN au stabilit că de fapt balega apartine unei iepe gestante. Iata deci că știimța modernă schimbă istoria – deci, cel mai probabil, calul troian a fost iapă! ”. O iapă gestantă cu 50 de războinici ahei.

Oare nu credeți că citind această știre, unii dintre imbecilizații planetei, o vor crede? Este suficient să apară pe un site care și-a dobîndit faima, să pomenești cercetătorii de la o universitate celebră din SUA (sau Marea Britanie, sau Canada – important este să fie de limbă engleză), să amintești de analiza cu C14 (cîți știu ce înseamnă asta!) și de testele ADN, și are valoare de postulat.

                                                                *

Tot celebrele universități de limbă engleză ne smintesc de cap cu rezultatul cercetărilor lor în domeniul alimentar, în raport de interesele celor care îi plăteșc. Iau un exemplu pur teoretic (deși am întîlnit multe concrete). O mare firmă, care și-a construit averea prin vînzarea cartofilor prăjiți, șpăguiește celebri cercetători universitari americani să declare că acești cartofi prăjiți sînt cea mai sănătoasă și mai mai hrănitoare mîncare. Dar o altă firmă, concurentă (producătoare de  cartofi preparați altfel  sau de alte garnituri), șpăguiește o altă universitate de renume, să declare că de fapt acești cartofi prăjiți sînt cel mai nociv aliment!

Oameni buni, nu vă luați după ei. În cazul în care vă place să mîncați cartofi prăjiți, mîncați-i! Dacă nu vă plac, nu-i mîncați! Fiindcă de peste ocean, ne vin doar minciuni bazate pe interes comercial.

                                                              *

–  „Ai citit cartea aia senzațională?”

– „Care?“

– „Nu mai știu cum se numește, dar toată lumea vorbește despre ea.”

–  „Cine a scris-o? ”

–  „Un tip genial! Merită premiul Nobel!”

– „Bine, dar cum îl cheamă?”

– „Nu știu, că nu am citit-o”.

Nu vi s-a întimplat niciodată asta?

Mie mi-au fost recomandate, după promoțiile agresive din mass-media, cărți sau filme imbecile. Cînd mi-am exprimat părerea, unii m-au considerat handicapat sau depășit.

                                                               *   

Azi, la Radio România Actualități, am ascultat o tînără de 19 ani. Fusese invitată în emisiune pentru două merite, participase la olimpiadă de limba română și acum era studentă în primul an de facultate. Mai avea o calitate – era prietenă de familie cu realizatoarea programului.  Asta mi-a a dus aminte (desigur, fără a fi aceeași situație) de acum vreo 15 ani cînd (pe filiera Playboy-Florin Călinescu-Pro TV), cum cîte o curviștină apărea în Playboy, Teo Trandafir o invita în emisiune să afle miliardarii că este liberă, iar cînd era abandonată, era invitată din nou, să își anunțe disponibilitatea.

M-au deranjat la această tînără trei lucruri, pentru care nu cred ca ar fi trebuit invitată (oricum, nu exista nici un motiv pro):

– a anunțat că după facultate, vrea să plece din țară – unde, încă nu s-a hotărît, dar  vrea să plece;

– și-a criticat părinții pentru creștisnismul lor, deși pretinde că în fiecare seară își face rugăciunea! (cine să mai înțeleagă!);

– această olimpică la română, habar nu are de limba română! Ea tot povestea că vrea tare, că îi place tare, etc.  – măi fetelor, ieduțe, căprițe, văcuțe sau chiar vaci bătrîne, relizatoare de emisiuni radio-TV sau invitate, de ce nu înțelegeți că pe nimeni nu interesează preferințele voastre sexuale, justificate de altfel?  Spuneți în mod corect, îmi place mult, sau îmi place foarte mult, fiindcă antonimul la dorința voastră ar fi „moale” sau „foarte moale” – ceea ce nu ați vrea.

                                                                                                                             Dan Cristian IONESCU

1 Comment

  1. alex

    Foarte bun comentariul, d-le Ionescu, cu mult umor! Dar imi lasa totodata si un gust amar! De ce? Pentru ca, constat – a nu stiu cata oara – , ca limba romana este agresata cu tot felul de expresii care dupa parerea mea nu -si au rostul, deoarece limba noastra este o limba bogata in cuvinte, moderna, clara , melodioasa. Chiar imi vine sa spun ca invitata in cauza ,” habar nu are de lb. romana”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*