Pamflet

Raluca, muia vine ca năluca!

  Raluca lucrează la o multinațională. Stă în cușculița ei cu trei pereți de rigips, cu ochii la grafice, nouă, […]

 

Raluca lucrează la o multinațională. Stă în cușculița ei cu trei pereți de rigips, cu ochii la grafice, nouă, până la 10 ore, de luni până vineri. Sâmbăta iese prin cluburi cu o colegă. Nu e chiar prietenă; e doar o tipă cu care se îmbată, după care, spre dimineață, se cară una pe alta până pe scările de intrare în bloc. Duminica zace și înghite câte un fasconal care mai diminuează efectul shot-urilor de peste noapte. Apartamentul e mobilat minimalist, zici că-i un depozit de cutii metalice gri și negre. De pe un perete, se uită sfidător la musafiri un tablou hiper-suprarealist înfățișând ce vrea fiecare privitor. „O vulvă extatică” – zice Ralu, așa cum a spus unul dintre rarii vizitatori nocturni, suficient de beat încât să-l poată căra în patul ei cu cearceafuri de satin gri.
Nicio plantă, nimic viu. Natură moartă traversată de Ralu care-i doar o umbră a cefaleei sale.

Să-și umple vidul din existență, se mai duce la întâlnirile organizate de un ONG. Apără viața, copiii, pomișorii, libertatea de expresie și drepturile individului. La început s-a dus din curiozitate și trasă de o vagă cunoștință. Apoi, după câteva întâlniri, a devenit chiar interesant pentru că se iviseră oportunități noi. Un joint, o aventură, povești de dragoste complet dezinhibate. Avea posibilitatea să-și exploreze toate fanteziile. Nu o interesa de unde veneau banii. Puțin îi păsa. Probabil, de la Soros. Cel puțin așa susțineau unii dintre membri. Dă-l naibii! Ce altceva să facă cu atâția bani? Să îi dea tinerilor, să -și dezvolte potențialul!

Asta cu mitingul Muiei chiar a încântat-o. Era așa trendy și cool! Crescuse într-o familie de comuniști îmbâcsiți care nu discutau niciodată nici măcar despre acuplare, darămite despre așa ceva. Nu știa cine-i Dragnea, dar dă-l în mă-sa, toți politicienii sunt hoți și unii spuneau că ăsta are o insulă și una în Brazilia! Merita o tonă de muie, o muie cosmică! Ea nu putea să-și plătească nici măcar o vacanță într-o insulă și muistul ăsta avea două insule numai pentru el! Plus că la miting era totdeauna mișto. În semiobscuritatea aia luminată doar de telefoane, ea putea trece drept o femeie atrăgătoare. Nu o dată își făcuse rost de un partener.

După două pastile de extasy, totul se învăluia într-o lumină frumoasă… Nu-i vorbă, după una sau două experiențe ratate, când luase păduchi lați sau făcuse o candidoză nasoală de la o tipă care părea kinky, se rezumase doar la o singură tableta de Extasy.
La mitingul ăsta n-am fost chiar așa fain. La început, nimerise lângă unul mare care lătra și puțea îngrozitor. Îl văzuse în treacăt la Rareș, dar nu-i ținea minte numele. A crezut că-i vreo gură de canal desfundată, dar nu, nu era, că studiase cu atenție. Așa că s-a mutat mai spre exteriorul mitingului. Nimerise lângă niște puștani care făceau molotoave. Hai și tu să ne-ajuți! Șterge sticle. Dacă ne curge benzina pe mâini luăm foc. Căutară într-o ghenă din apropiere, haine, cârpe. Găsiră. Ea ștergea cu atenție fiecare sticlă. Așa, lustruiește-o! Văd că te pricepi! – rânji unul dintre băieți. Îl privi lung și cu înțeles, interesată. Muie, muie, pesede! Strigă și ea, înflăcărată. Hai, dăm asaltul! Vii și tu, dulcic? Merse și ea cu șuvoiul! Ce fericire era să faci parte din asta! Parcă toți închipuiau un singur trup. Un soi de extaz i se strecură în trup, o beție a comuniunii de parcă n-ar mai fi existat doar ea ci era înglobată într-o voință mai mare, unică, puternică și ea nu i se putea opune și nici nu voia.

Extazul fu întrerupt de durere. Futu-ți zidirea mă-tii de vagaboandă! Arș! arș!,bastonul mușcă din carnea brațelor. Un jet de gaz puturos, mirosind a piper și usturoi o nimeri în ochi. Nu mai vedea nimic, căzu, loviturile continuară ca o ploaie de foc. Parcă ar fi fost în iad; așa își amintea că văzuse într-o pictură că arăta iadul. Foc și durere. Duse mâna la cap, capul o durea cel mai rău. Dădu de o încâlceală de câlți. Mi-au ars frumosul meu păr, se gândi. Reuși să se ridice și o luă instinctiv spre margine. Aruncătorii de molotoave se repliaseră și-și făceau inventarul. Îl privi pe cel care părea șeful lor și-l întrebă: Vii cu mine?… El o privi șocat. Du-te-n pula mea! Arăți ca un porc sârmos! Mai bine-i dau o muie lu Dragnea, decât unui porc sârmos! Toți râseră, doar el era șeful.
Se târî spre casă ca o rană vie întrebându-se ce dracu e ăla un porc sârmos.

                                                                                                                  Gabriela SAVITSKY

9 Comments

  1. Petrea

    Frumos !

  2. Varvara

    adevărat jurnalism, nu ce fac ceilalți. Gabriela, toată stima, păcat că nu mai e nimeni ca matale!

  3. Mitica Goarna

    Tot respectul pentru autor!

    • IQ100

      Perfect..real cu virtual !!

  4. Andrei Sorin

    La un asemenea protest ..o poveste fix pe măsură …corect 🙂

  5. hussar

    ha ha, nice..portretul robot al tefelistelor..

  6. Ganditorul de la Jurilovca

    Articol foarte bine scris, care mi-a lasat un gust amar. Tineretul transformat in TFL este folosit de forte meschine din strainatate pentru dezbinare, pentru intretinerea razboiului romano-roman. Prin sfidarea moralei crestine, a cumpatarii, a simtului datoriei fata de tara, din pacate acesti tefelistii au fost transformati intr-o armata de zombi si aruncati in lupta pentru un capriciu al unor indivizi sau forte care sunt interesati doar de jaful, spolierea si dezmembrarea Romaniei!

  7. Lili Mesler

    Un articol perfect. Textul in tandem cu imaginea. Si…neasteptat…are si mesaj clar. Pe intelesul tuturor. Lecturarea textului a fost orgasmica. Chiar mi-a placut !

  8. Ana Marinela Badea

    M-a uns la inimă ! Un articol mai realist nici că mi-aș fi închipuit ! Felicitări sincere,autorului ! Aceasta este realitatea pe care cei normali la cap au văzut-o în piață … Cînd am spus într-o postare că tinerii„ fromoși și liberi de creier” ,au aruncat cu cocteiluri Molotov,un haștagist înrăit,veșnic liber-lătrător,m-a acuzat de manipulare ( hait!) și de inconștiență dacă cutez să acuz cumva „prea liniștiții” și ”mult prea pașnicii ”demonstranți, de asemenea acte de violență …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*