Lichele

Regizorul Alexandru Solomon, din același neam cu Alexandru Florian de la institutul „Elie Wiesel” și la fel de anti-român

  Cine este activistul româno-israelian Alexandru Solomon care în  8 februarie, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului Român, indica […]

 

Cine este activistul româno-israelian Alexandru Solomon care în  8 februarie, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului Român, indica jandarmilor şi poliţiştilor pe cine să ridice sau să evacueze?

Din câte se poate afla nu este numai soţul Adei Solomon, producătoarea controversatului film artistic cu temă homosexuală „…Poveste din Ferentari“.

Ada și Alexandru Solomon.

Ada și Alexandru Solomon.

El este, la rândul său, realizatorul unor filme documentar cu mesaj cel puţin discutabil (cam anti-româneşti), dar Solomon este şi un „protestatar“, care s-a tăiat cu un cuţit în curtea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române anul trecut, în 26 octombrie 2017, ca protest faţă de vizita la Bucureşti, la patriarhul Daniel, a patriarhului ortodox al Rusiei, Kirill, pe care Solomon îl acuza în mod absolut fals, că ar fi fost KGB-ist (i se ştie viată, nu a fost KGB, iar familia de preoţi ai lui Kirill fusese încarcerată de comunişti).

El, Solomon, la Patriarhie s-a tăiat la mână şi a început să arunce cu bani (spre bucuria cerşetorilor), îndeplinind astfel un ritual „artistic“ de „dar de sânge şi de bani, în memoria victimelor tuturor poliţiilor secrete din Rusia şi din România“, zicea el.

Oacheșul Alexandru Solomon se taie demonstrativ la mâna stângă.

Oacheșul Alexandru Solomon se taie demonstrativ la mâna stângă.

Mâna stângă, tăiată, o ţinea ridicată spre a se vedea sângele curgând. Jandarmii l-au condus până la urmă la o salvare spre a fi pansat la mână, iniţial, iar el spunea că, după 7 ore, după ce a fost dus şi la Spitalul 9, la gardă, i s-a pus diagnosticul psihiatric de „tulburări de adaptare“, fiind luat acasă de către nevastă, de producătoarea de filme Ada Solomon, pe proprie răspundere, ca să nu fie internat cu forţa vreo zi, două.

Patriarhul rus se afla la Bucureşti, poate chiar în clădirea Patriarhiei, când Solomon a făcut de unul singur scandalul de acolo, pentru care nu a fost sancţionat de Poliţie, din câte s-a văzut. Patriarhul Kirill venise şi cu mesajul că „noi, creştinii ortodocşi care trăim în ţări diferite, trebuie să ştim că avem valori comune, astfel că există un potenţial extraordinar de cooperare şi interacţiune“, foarte probabil ca acest dialog, ruso-român, să-l deranjeze pe Solomon, care face un activism politic contrar, progresisto-oengisto-internaţionalist, pe linia ong-urilor de stipendii străine GDS (via Pleşu), Freedom House (Cristina Guseth) şi Expert Forum (Sorin Ioniţă), încercând să infiltreze şi mişcarea „#_rezist“, în sensul îndreptării acesteia şi împotriva Bisericii Ortodoxe, nu numai împotriva guvernării PSD (a se vedea despre el şi articolul Mărturii din interiorul #rezist : Cine sunt „revoluționarii” Maidanului din Piața Victoriei? (II) – de Paul Hitter – în „Justiţiarul”).

 Alexandru Solomon este directorul festivalului One World România.

Alexandru Solomon este directorul festivalului One World România.

Festivalul One World România vă educă (gratis) copii în spirit sexual progresist LGBT http://www.romaniapozitiva.ro/bucuresti/proiectii-de-filme-documentare-pentru-elevi-si-profesori-la-one-world-romania-11/

Festivalul One World România vă educă (gratis) copiii în spirit sexual progresist LGBT http://www.romaniapozitiva.ro/bucuresti/proiectii-de-filme-documentare-pentru-elevi-si-profesori-la-one-world-romania-11/

Tatăl acestui Solomon, Petre Solomon, binecunoscut autor şi traducător evreu, emigrase în Israel/Palestina în aprilie 1944, în plin regim Antonescu (acuzat mai târziu de participare la Holocaust, deşi, iată, sunt bine ştiute cazurile multor evrei români sionişti care au emigrat în Palestina/Israel chiar în timpul războiului), dar Petre Solomon s-a întors în România odată cu instalarea comunismului şi a devenit un stâlp al acestuia la Editura Cartea Rusă (editură de stat, în parteneriat cu Uniunea Sovietică), de unde a fost înlăturat când a izbucnit scandalul cu ministresa Ana Pauker şi cu evreii sionişti din lagărul comunist, care s-ar fi comportat ca agenţi sionişti (zicea chiar şi Stalin, de la Moscova), slujind, pe ascuns interesele statului Israel şi trimiţând acolo chiar şi arme.

Wikipedia confirmă că Petre Solomon este tatăl lui Alexandru Solomon. Click pe imagine pentru mărire!

Wikipedia confirmă că Petre Solomon este tatăl lui Alexandru Solomon.
Click pe imagine pentru mărire!

Petre Solomon nu a fost pedepsit, ci a continuat să primească contracte bănoase ca autor (de poezii, de critică literară, de filozofie…) de la editurile statului comunist, dar duşmănia (împotriva cui?) de a nu mai fi ocupat funcţii, se pare că i-a transmis-o fiului, lui Alexandru Solomon.

Aşa că Alexandru Solomon s-a străduit şi a „demonstrat“ prin filmele sale documentare că Jaful Sionist (gangsteresc) din 1959 asupra Băncii Naţionale a României a fost o înscenare a Securităţii, deşi alţii, precum israelianul Teşu Solomovici, au strâns mărturii chiar şi de la personaje participante la evenimente şi aflate mai apoi în Israel, cum că asta s-a făcut: jaf, pentru ca banii să ajute emigraţia spre statul evreu.

Iar prin filmul „Kapitalism – Reţeta noastră secretă”, Alexandru Solomon al nostru a atacat numai ceea ce înseamnă capitalism pur românesc apărut după 1989, nu şi pe cel colonizator asupra României, al străinilor, mult mai puternic şi, de multe ori, mai suspect ca activitate şi expatriere de profit. I-a incriminat practic, în film, pe magnaţii George Copos, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu sau Dan Diaconescu. Şi, ca un făcut, aproape toţi aceştia (avusese o temă dată?) au fost inculpaţi în anii imediat producerii filmului (2010). Nu a suflat o vorbă despre marile privatizările frauduloase, despre marii infractori economici israelieni veniţi asupra României, precum Sorin Shmuel Beraru (caz demostrat de Justiţie) sau Elan Schwartzenberg (care fura pe cai mari atunci).

                                                                                                                        Cornel-Dan NICULAE

P.S.: Sursa Wikipedia (titlul Petre Solomon) privind faptul că Alexandru Solomon este fiul lui Petre Solomon a fost ștearsă. Sursa era siteul israelian http://www.romania-israel.com/ cu articolul „Dinastiile din cultura română“, site-ul exista încă, Alexandu Solomon își ascunde aceasta ascendență, dar nu contează. Eu dețin sau am acces și la informație tipărită (lui Petre Solomon i-au apărut Memoriile după 1990) si, mai ales, cartea aceea de aproape 8 kilograme in doua volume: „Istoria Literaturii Române de azi pe mâine“ (necruțătoare) din care am mai citat, într-o recentă reeditare a unei cărți a mea, despre cine a fost Hary Salem, soțul Luciei Salem, „cea mai buna prietenă“ a Gabrielei Firea, pe care Firea o ia cu ea în deplasările în Israel, unde se află și foștii prieteni ai răposatului H. Salem.

Notă: Fotografiile și comentariile la ele aparțin revistei „Justițiarul”.

 

 

1 Comment

  1. Cornel-Dan Niculae

    Cine era Petre Solomon, tatăl „progresistului“ de azi Alexandru Solomon? Un activist tot „progresist“, dar comunist pe faţă, din anii ’40-’60.
    Întors din Erez Israel (oficial doar, încă Palestina) şi devenit comunist, din 1946 Petre Solomon era „mobilizat“ la revista Studentul Român, „revista studenţimii democrate“, un eufemism pentru comunişti, revista fiind „aproape integral scrisă de tineri evrei“, arată Marian Popa în monumentala sa lucrare Istoria Literaturii Române de azi pe mâine.
    Din 1947, Petre Solomon mai era „mobilizat“ şi la revista Orizont, numită mai târziu Revista Literară, „prima revistă comunistă creată pentru scopuri literar-artistice, care de la primul număr lansează un «Manifest către cititori», în care elogiază comunismul şi Uniunea Sovietică“ (M.P., opus citat).
    Petre Solomon trece apoi, din 1948, la revista comunistă Flacăra, din al cărei „Argument“ de la lansare, aflăm că era „un instrument de orientare şi luptă pentru promovarea unei arte progresiste, având ca permanent îndreptar realismul socialist“. Propaganda comunistă a lui Solomon se etalează perfect în nr.27 din anul 1 (1948) al revistei Flacăra, cu eseul progresist-combativ „Moartea eroului în literatura burgheză“, o critică dură adusă Occidentului capitalist, egalată mai târziu, în 1951, în oda sa manifest publicată în revista Viaţa Românească, „La moartea lui McGee“, un negru din SUA-Mississippi care a fost condamnat la moarte pe scaunul electric pentru violarea unei femei albe, şi pe care Petre Solomon îl vedea ca pe o reprezentare a poporului american asuprit de către capitalism. În realitate, cazul lui Willie McGee, condamnat la moarte în 1945 şi executat în 1951, a fost pretextul unei agitaţii politice în SUA, cazul lui fiind preluat în acest scop de către activista socială de stânga Bella Abzug, născută Savitsky, ca fiică a unor evrei ruşi emigranţi în New York. Evident că, în poemul său, Petre Solomon nu sufla o vorbă despre fapta pentru care fusese condamnat McGee, dar scria: „Dar noi ştim bine: nu e mort McGee,/ Atîta vreme cît e viu poporul./ Mînia-i ucigaşi vă va lovi. /E treaz şi viu McGee răzbunătorul!“
    Petre Solomon se considera pe sine şi pe cei ca el „poeţi-soldat“ ai cauzei, descriid lupta cu Natura, care era noul duşman al clasei muncitoare pe şantierele-tranşee. Aşa sunt prozele şi poemele lui propagandistice „Pe unde trece Canalul“ şi „Însemnări de la Bicaz“ (care, relatând despre şantierul termocentralei, începe cu strofele: „Duşmanul e în faţă – un munte/ Iar oastea sute de flăcăi…/ Da totul aminteşte frontul/ Tranşeea, armamentul greu…“.
    Într-un poem din 1954, „Lumina Zilei“, el îşi amintea probabil iar de cazul McGee şi de ura anti-americană, scriind despre „alt fluviu: Mississippi/ Pe-al cărui mal doar floarea urii creşte!“ Elogiind şantierul canalului Dunăre-Marea Neagră, demarat mai ales pentru sleirea şi masacrarea lentă a deţinuţilor politici, Petre Solomon elogia în poemul său din 1950 (publicat tot în Viaţa Românească) pe eroul său, fostul argat Ţiţirigă, ajuns zidar-fruntaş, care ar fi scăpat astfel de exploatarea chiaburilor, emancipându-se în comunist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*