Scriitorul Ioan Crişan nu a fost scriitor dintotdeauna. Mai bine zis, nu a scris de când se ştie, cum zic unii care împing harul pe care cred că îl au până în prima lor copilărie, minunându-se ei de ei, înainte de a se minuna vreun psihanalist. Prietenul Cristi - aşa îl cunosc prietenii - nu a absolvit vreo facultate de litere. De fapt, nu are nici o facultate cu diplomă, care să-i dea, pe lângă talent, o susţinere şi chiar o aură academică, absolut necesară pentru cititorul din ziua de azi ca indicator (uneori chiar criteriu unic) de valorizare. A avut însă dintotdeauna o pasiune: cititul. Şi nu oricum, ci în disperare. Şi nu orice. Cu preponderenţă clasici, şi nu numai de pe la noi.

Privilegiu pentru un simplu muritor, o oră de conversaţie cu nemuritorul Adrian Păunescu

Întâlnirea mea cu Adrian Păunescu a avut loc într-o zi mohorâtă de la sfârşitul iernii anului 2001. Mohorât şi amărât era şi sufletul meu, după evacuarea abuzivă şi nedreaptă a bibliotecii înfiinţată de mine la Sibiu, „Biblion", unica bibliotecă publică cu capital integral privat, la acea dată, în România. Senatorul Păunescu era preşedintele Comisiei pentru Cultură din Senat şi cea mai potrivită persoană pentru a se implica în lupta mea pentru dreptate, mai ales că eram mandat şi de alte două instituţii de cultură prigonite de proaspătul dictator instalat la Sibiu, datorită naivităţii alegătorilor, Klaus Iohannis. Celelalte două lăcaşuri de cultură erau librăria „Mihai Eminescu", evacuată de persoana fizică - nu primarul! - Klaus Iohannis chiar la aniversarea zilei de naştere a poetului naţional, în 15 ianuarie 2001, în încheierea anului declarat oficial de Ministerul Culturii „Anul Eminescu" şi Casa de Cultură a studenţilor din Sibiu, pe cale să fie evacuată abuziv de către Consistoriul Bisericii Evanghelice.

Traian Băsescu, preşedintele României, condamna comunismul, în timp ce Justiţia retroceda imobile urmaşilor partidului nazist! * La Sibiu, românii sunt persecutaţi etnic în propria ţară de o mâna de clerici străini de religia noastră  ortodoxă, biserica evanghelică încălcând toate canoanele creştinismului. * Oamenii au fost aruncaţi în stradă din propriile locuinţe pe nedrept şi pe baza unor neadevăruri de către o Justiţie aparţinând unui guvern ajuns la putere printr-o alianţă numită paradoxal  şi demagogic „Dreptate şi Adevăr" * Corupţie, incompetenţă, prostie, servilism în faţa Germaniei, stăpâna Europei, sau câte puţin din fiecare?

Domnilor,

Ruşinoasa Ordonanţă nr 31/2002 prin care s-a produs recunoaşterea oficială a unui pretins holocaust săvârşit de români împotriva evreilor este opera celui mai corupt prim ministru din istoria României. Un politician cu cât este mai corupt, cu atât este mai uşor de şantajat şi manipulat. Indiferent, însă, de împrejurările care l-au constrâns pe Adrian Năstase să comită un gest atât de potrivnic adevărului, atitudinea clasei noastre politice, care nu a găsit energia şi resursele morale pentru a se împotrivi acestui abuz, nu este mai puţin reprobabilă.