Colimator

România nimănui, țara lui Klaus și a lui Dincă: Afaceri electorale prezidențiale pe bani mulți

                            România nimănui Dacă ar fi fost […]

 

                          România nimănui

Dacă ar fi fost bărbat, n-am fi greşit dacă am fi spus că Veorica se cam joacă cu Vlase prin ţărână. De fapt prin praf. Ştiu, nu-i vina ei, ci a lui Vlase care, în calitatea sa de organ, are plăceri mult prea perverse când vine vorba de tăvăleala prin praf. Plăceri care-i vin din odioasa moştenire a lui Predoiu care, la rândul lui, a odios moştenit apucături reprobabile.

În cazul în care nu vi s-a declanşat un circuit neuronal specific la paragraful anterior, înseamnă că v-aţi lăsat duşi după fentă de Caracal, fără să înţelegeţi că „meciurili e mai complexe dăcât să arată iele”. Şi, dacă rămâneţi blocaţi în retorica interminabil de banală a cazului de la Caracal, în care un trafic internaţional de carne vie în folosul armatei americane e mascat de o circotecă de drept comun având un pion pe post de Hannibal Lecter, riscaţi să pierdeţi alte chestiuni interesante. Tabloul e mult mai larg, iar interesul e să se tragă rapid batista peste ţambal ca nu cumva să se mai scape fapte către prostime.

De-o bucată de vreme, Patrick André de Hillerin – individ pe care nu prea-l înghit, dar care are meritul de-a se face mesagerul unor cutremure în încleştările dintre „băeţi” – tot fluieră nişte chestii halucinante prin Caţavencii. Şi n-o face aluziv, ci „pă directe”, cu toţi acoperiţii la vedere. Iar ceea ce iese e o tărăşenie de mai mare frumuseţea de stat mafiot.

Spre exemplu, se dezvăluie misterul investiţiilor de milioane de ieuroi în zona litorală a Deltei. Din hârţoagele Ministerului de Finanţe rezultă că milioanele alea investite acolo produc pierderi de alte milioane bieţilor investitori care, dacă e să te iei după fentă, sunt atât de îndrăgostiţi de natură încât, ca nişte nebuni romantici, aruncă banii pe plăcerea lor. Măi să fie, asta pute de la o poştă a ciumecărie. Doar se ştie, Delta e o zonă strategică. Dacă n-aţi înţeles asta înseamnă că n-aţi înţeles nici de ce, la un moment dat, investitorul straategic în zonă se numea Sorin Ovidiu Vântu. Şi nici n-o să înţelegeţi de ce Trump l-a chemat pe Plăvan ca să parafeze cu el viitoarea Zonă Liberă a Gurilor Dunării, adică un fel de ciuntire strategică a ţării în lupta, chipurile, împotriva ruşilor. În realitate e doar o sfidare a bunului simţ.

Dar să nu anticipăm şi să rămânem la prezent. Acolo unde, după ce investitoru’ strategic Vântu fu târât la mititica, se rămăsese fără investitori. Aşa apar de nicăieri oamenii dă bine, gen Dragoş Anastasiu, a cărui poveste PAH o face praf. Pe ăsta îl ştiţi prin două terminaţii ale sale. Una ar fi Eurolines care aparent transporta oameni către Occident. Cealaltă ar fi Hildegard Brandl pe care, după ce-a chinuit-o la marginea patului, a trimis-o direct în politică pentru a ne chinui pe noi cu flotările ei lingvistico-imbecile. Dar acestea, dragii mei, sunt doar perdele de praf (na, că iar îi provoc o juisare lui Vlase). Patrick André de Hillerin zice că energicul nostru personaj a fost recrutat de Securitate înainte de 1989 şi aruncat, ca orice amărât, hăt peste hotare, în decadenta Germanie. Loc în care, cârtiţa noastră activa pe post de doftor. Ştiţi cum se fac chestiile astea: unii ajung oameni de afaceri, alţii avocaţi, alţii doctori, deh, după educaţie şi misiune. Dacă nu te-a ajutat creieraşul şi eşti picolo la origine n-ai cum să speri decât la magazin de buleftrice. Însă, dacă ai ceva creier, poţi ajunge chiar şi medic. Iar din poziţia asta îţi poţi servi rezidenţa mult mai eficient atunci când ţi se cere.

Doar c-a venit Rivuluţia şi ţara n-a mai avut nevoie de acoperiţi în afară, ci de acoperiţi în ţară. Asta pentru că nu mai prăduiam noi Occidentul, ci invers. Aşa au apărut oameni dă bine precum Adrian Sârbu, Dan Şucu şi omu’ nostru care, dincolo de trecut, împărtăşesc un prezent comun. Prezent în care prioritară e dragostea pentru natura sălbatică a Deltei.

Aşa se face că, în timp ce la Perişor s-au instalat domnii Şucu şi Sârbu, iar pe cadavrul lui Bittner de la Gura Portiţei a apărut un investitor american de origine română – poate vi-i mai amintiţi pe grizonaţii care-l flancau pe băsescu când vizita SUA – Dragoş Anastasiu n-avea cum să nu iasă şi el la înaintare pentru ca zona să fie acoperită strategic. De-aia îl vedem întronizat acum peste Dolphin Camping şi Green Village.

Toată această ofensivă s-a petrecut după ce a fost destructurată o reţea care ateriza prafuri columbiene pe coasta Galiciană. O asemenea pierdere, a generat un dezechilibru pe piaţă, fapt care-a făcut ca zona sălbatică a Deltei să intre în liga superioară, graţie eficienţei SIE. Să mai zică cineva că n-avem serviciuri competente.

Patrick André de Hillerin zice că prin intermediul bastioanelor investiţionale de la Marea Neagra sunt introduse în ţară droage de mare risc. Şi nu cu kilele, ci cu tona. Deh, aşa se fac afacerile babane. De-aici sunt transportate pe Dunăre şi-apoi, o reţea rutieră – ghiciţi care – duce marfa pe tărâmul de vis al Occidentului. La trei tone de cocaină ies cam un meleard de ieuroi, bani pe care băeţii dăştepţi  ai intelligence-ului autohton îl impart frăţeşte.

Asta cic-ar fi doar un aspect. Care aspect ar cântări destul de greu în chestiunea cu zona liberă. Americanii vor zonă liberă acolo ca să devieze gazele prin ea şi astfel să scape de teroarea statului român care are nesimţirea să nu le ceară niciun ban că ne extrag gazele. De când cu accidentul Dragnia şi-au dat seama că oricând poate apărea un năvleg d-ăsta care face pă patriotu’ şi care le-ar strica lor coverga de sifonat. De-aia, cu bagatela asta de Zonă Liberă ar rezolva mai multe. Cum ar fi, spre exemplu, s-o unească cu on altă zonă liberă din Ucraina şi astfel să se împlinească visul de aur al prieteniei Româno-Ucrainiene. Aşa ar controla o zonă strategică la care, permanent, marile puteri au râvnit. Şi care le-a stat mereu în coaste. Cu zona liberă, americanii rezolvă mai multe chestii şi nici nu mai stau la cheremul proştilor de români. Care sunt nerăbdători să-şi facă zona liberă din dorinţa de a nu se mai băga în seamă cu americanii pentru a nu-i supăra când fură ca-n codru. Pentru binele ţărişoarei desigur.

Tot Patrick André de Hillerin zice că, aşa, din senin, conturile firmei lui Felix Tătaru s-au umplut de verzişori de peste Ocean de la Raytheon. Asta imediat după ce Trump şi-a chemat chelnerul Klaus să-i servească România ca pe o halcă de vită Kobe. Şi-aşa a apărut inflaţia de afişe Klaus-PORN care ne promit normalitatea de-a rămâne în curul gol. Şi, după ce-am rămas în curul gol, aventura nu e terminată. De-abia de-acolo, alea mai competitive pot visa la o carieră de gaură descărcătoare întru fericirea răcanului american, iar ăilalţi, dacă-s competitivi pot acoperi nişa LGBT din armata hamericană. Resul, la muncă, bă, nu la cerşeală, că d-aia aţi ajuns în curu’ gol!

                                                                                                                     Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

 

2 Comments

  1. Anne Ban

    No comments! M-ați surprins foarte foarte mult! Disperare e numele tau, țară!

  2. gigimutu

    multa muie,

    la toti care spoliaza tarisoarta noastra, chiar ca suntem, marea majoritate, in curul gol, si vine iarna!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.