Cap limpede

România și pericolul unui atac nuclear

   „SUA s-au retras, la 2 august 2019, din Tratatul INF – Tratatul privind forţele nucleare intermediare, semnat de Ronald […]

 

 „SUA s-au retras, la 2 august 2019, din Tratatul INF – Tratatul privind forţele nucleare intermediare, semnat de Ronald Reagan şi de Mihail Gorbaciov în 8 decembrie 1987 şi intrat în vigoare la 1 iunie 1988. A doua zi, la 3 august 2019, Rusia a denunţat la rândul ei Tratatul INF. Klaus Iohannis a fost convocat de urgență la Washington de președintele  Donald Trump pe 20 august 2019.” (Noile rachete THAAD și sistemul Aegis Ashore de la Deveselu au făcut din populația României o țintă vie)

În materialul Doi trădători la Washington, publicat pe 22 august a.c., v-am prezentat date și informații legate de vizită trădătorului din fruntea Statului Român la Casă Albă, și v-am promis că voi reveni cu elemente delicate din cadrul convorbirilor avute de către Herr Iohannis cu stăpânul sau, Donald Trump. Nu am să dau detaliile care m-ar plasa într-o zonă ce afectează Siguranță Națională a României, pentru că eu mi-am făcut un țel în viață, încă de la vârstă de 15 ani, când am pășit pe porțile Liceului Militar „Dimitie Cantemir”, țel pe care l-am urmărit apoi de-a lungul întregii cariere militare, pe care îl urmăresc și acum: Apărarea și Protejarea Intereselor acestui Popor, ale acestei Țări! Dar tot din această perspectivă și cu același scop amintit anterior, sunt determinat să prezint opiniei publice demersurile periculoase, trădătoare, ale celor ce ne conduc și ale acoliților lor!

Sunt multe subiecte pe care trebuie să le abordez, dar în acest articol, având în vedere spațiul pe care vreau să îl ocupe, am să mă refer doar la unul dintre ele, cu siguranță cel mai periculos pentru noi, cetățenii României. Au apărut deja numeroase voci care prezintă consecințele dezastruoase ale ultimelor înțelegeri între americani și unii lideri români în plan geo-strategic.

Este limpede pentru noi toți că trăim într-o perioadă în care confruntările la nivel global pentru reașezarea zonelor de influența, pentru supremația mondială pe multiple planuri, sunt în plină desfășurare. Avem de-a face cu un proces accelerat, proces care s-a declanșat cu mult timp înainte, de mutare a centrului de putere din Atlantic în Pacific, de reîmpărțire a sferelor de influența și de acaparare a unora noi. Asistăm la dezvoltarea fără precedent a unor tehnologii uimitoare, cu aplicație în domeniul militar, și care sporesc în mod regretabil șansele celor mari și puternici de a-i domina pe cei mici și slabi, dar și posibilitatea de a-i elimina pe cei din urmă. Noile tehnologii militare, care încorporează masiv inteligența artificială, pun în imposibilitate majoritatea populației de a se apăra, de a se proteja și în concluzie: oamenii devin ținte sigure, fără să cunoască momentul și direcția din care vine atacul.

Deși au apărut noile tehnologii, armele de nimicire în masă, iar în mod deosebit cele nucleare, nu și-au diminuat cu nimic importanța, iar situația potențială de folosire a acestora este din ce în ce mai prezentă și mai clară. Se desfășoară o adevărată bătălie în domeniul inițiativei acțiunii nucleare, al loviturilor de descurajare, dar și pentru întâietatea în cunoașterea și reacția rapidă la un atac imminent sau deja inițiat de adversar. Alarmant este faptul că, deși se integrează masiv inteligența artificială în acest domeniu, se menține posibilitatea apariției unor alarme false, iar scurtarea timpului și creșterea vitezei de reacție nu au un efect pozitiv, ci unul dezastruos pentru că nu mai există timpul necesar pentru a se verifica dacă atacul este real sau nu.

Înțelegând pe deplin pericolul pe care îl reprezintă acest tip de arme militare, în 1987, Reagan și Gorbaciov au semnat cel mai important Tratat în acest domeniu, și anume Tratatul INF (Tratatul privind forţele nucleare intermediare), prin care cele două superputeri mondiale se obligau să nu dezvolte sisteme de rachete cu rază medie de acțiune cu distante cuprinse între 500 și 5500 de kilometri, evitând în acest mod amplasarea și folosirea unor sisteme pentru care timpul între lansarea rachetelor și lovirea țintelor era foarte mic și nu dădea posibilitatea verificării eficiente dacă atacul este real sau nu. Să nu înțelegeți însă că acesta a fost singurul criteriu avut în vedere la semnarea Tratatului, la celelalte criterii voi face referire într-o postare viitoare.

Tratatul a funcționat bine până acum un an, când stăpânul nostru strategic, Unchiul Sam, a început demersurile pentru denunțarea lui (ceea ce s-a și înfăptuit în 2 august 2019, Rusia retrăgându-se în ziua următoare), pornind o campanie prin care acuza Rusia că ar fi încălcat prevederile acestui tratat, campanie lansată după modelul celei din Irak împotriva lui Saddam Hussein, celei din Afganistan sau din Iugoslavia, acuzații demonstrate ulterior ca nefiind reale. Trebuie să subliniem și faptul că nici rușii nu au fost îngeri, dar nu au încălcat așa grav obligațiile asumate prin tratat încât să determine denunțarea lui. De fapt, încălcările au fost simetrice, făcute în egală măsură de ambele părți semnatare. De ce au procedat, atunci, în acest mod, americanii?

V-am prezentat, mai sus, faptul că centrul mondial de putere se mută din Atlantic în Pacific, unde actorii cei mai puternici, dar nu singurii, sunt China și Rusia. Bun, și ce legătură are acest aspect cu Tratatul INF? Are o legătură și încă una puternică. SUA s-a văzut în situația de a nu putea dezvolta și desfășura în această nouă zonă de putere sisteme de rachetă cu rază medie de acțiune, așa cum de fapt nu putea să o facă nici Rusia, dar China, care nu era parte semnatară a Tratatului, putea să o facă. Rusia era și ea blocată de prevederile Tratatului, dar China, cu care Rusia desfășoară un parteneriat strategic de mare anvergură în multiple domenii, în special în cel militar, nu era blocată și putea să o facă, creându-și în acest mod un avantaj militar stategic de necontestat în raport cu SUA.

Ca să poată să reechilibreze situația, Unchiul Sam a decis să renunțe la acest tratat, dând vina pe celălalt partener și specificând că este dispus să negocieze un nou tratat, dar care să fie semnat și de China. Așa stând lucrurile, vine firesc întrebarea: cu ce afectează această situație România? O afectează puternic, și am să va spun de ce. Văzând că se formează un nou centru de putere și decizie, iar ei sunt ținuți în afară lui, americanii au dorit să contrabalanseze acesta tendința, luând decizia, printre alte numeroase măsuri, să se extindă în Estul Europei, într-o zonă care anterior fusese sub controlul și influența Rusiei și să se apropie nepermis de mult de granițele ei, creând, din punctul de vedere al strategilor ruși, un pericol serios, un pericol real, amenințând direct securitatea națională a acesteia, în același timp acuzând-o pe ea că pune în pericol securitatea țărilor membre NATO și a altor state europene.

România, ca și Polonia, dar și alte țări est-europene, face și ea parte din acest plan al Unchiului Sam și este avută în vedere pentru amplasarea unor sisteme de rachete, inclusiv cu rază medie de acțiune. Americanii au inițiat deja procedurile de amplasare a unor asemenea sisteme de rachete în unele țări prietene din Asia și au în vedere, în etapă următoare, derularea aceluiași proces și în țările din Europa de Est. Acest aspect l-a determinat pe Putin să atenționeze aceste țări, el făcând afirmația acum trei zile, la Forumul Economic Estic de la Vladivostok, că „vom realiză astfel de rachete, dar nu le vom disloca în regiunile în care nu au apărut sisteme terestre de rachete din această clasă de fabricație americană”. Declarația lui Vladimir Putin, că țara lui va dezvoltă clase de rachete de genul celor interzise anterior prin Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (INF), a fost făcută ca urmare a anunțului oficialităților americane privind amplasarea de rachete cu rază intermediară de acțiune în unele țări din Asia de Est.

Acum cred că înțelegeți, analizând informațiile pe care vi le-am pus la dispoziție în primul material și coroborându-le cu cele din prezenta analiză, de ce și-a întrerupt concediul Donald Tramp și și-a chemat la Washington sluga din România, care, mânat de interese personale obscure, este gata să trădeze acest popor și să-l aducă într-o stare de mare și real pericol, fără să consulte cel puțin autoritățile publice reprezentative ale statului nostru! O asemenea decizie nu se poate luă fără o consultare a poporului prin referendum, având în vedere gradul mare de pericol al acțiunii în care ne angrenează. Este clar pentru toată lumea, că acceptarea unor asemenea sisteme pe teritoriul național ne transformă indubitabil într-o ȚINTĂ NUCLEARĂ! Interesul este al americanilor, dar consecințele le vom suporta noi, acțiunile se vor derula pe teritoriul nostru, nu al lor!

Din acest motiv, țările din Vestul Europei și unele din Est au refuzat solicitările americane, nepermițând instalarea unor asemenea sisteme de rachete pe teritoriul lor. Mai mult, strategii militari ruși au afirmat că iau în considerare și posibilitatea lovirii preventive și ocupării militare a zonelor în care vor fi amplasare aceste sisteme de rachete, pentru a îndepărta pericolul care îi vizează și a-și asigura securitatea națională. Inclusiv specialiștii americani recunosc faptul că, în cazul unui atare conflict, NATO este neputincios, că nu cred că țările dezvoltate din Europa de Vest, membre ale Alianței Nord-Atlantice, se vor implică într-un conflict de asemenea natură, chiar și SUA își vor limită acțiunile la nivelul la care să nu se depășească pragul de pericol substanțial pentru propria populație, neriscând în nici un caz acest lucru pentru a apăra o țara ca România, dar și orice altă țara.

Tratatul INF a fost, poate, cea mai importantă înţelegere dintre toate cele privitoare la controlul armamentului încheiate de preşedinţii americani din secolul 20 şi abandonat acum, în secolul 21, de guvernele neoconservatoare americane. (…)Nici măcar statul-marionetă al Germaniei ocupate nu a acceptat să adăpostească rachetele. Dar două state insignifiante, lipsite de importanţă în lume supun toată planeta la riscul războiului nuclear pentru ca nişte politicieni români şi polonezi să încaseze câteva milioane de dolari.”  (The Irresponsibility of Small Nations” / „Iresponsabilitatea micilor naţiuni”, 23 august 2019 de Paul Craig Roberts, profesor, jurnalist, fost secretar adjunct al Trezoreriei americane pentru politica economică în timpul lui Ronald Reagan, preşedintele Institutului de Economie Politică SUA)

Trădătorul nostru, sluga americanilor nu se gândește la aceste aspecte și aprobă tot ceea ce i se solicită de către stăpânul sau, fără să ceară nimic în schimb, fără să ceară garanții reale de securitate și – cel mai important – fără să întrebe poporul dacă își dorește acest lucru.

Așa stau lucrurile sau nu, Herr Iohannis? Eu sper din tot sufletul să nu fie așa cum susțin unii. Sper că ei să se înșele și să mă înșel și eu, dar nu sper să va înșelați voi când veți fi puși în față faptului să alegeți pe cel care va conduce România în următorii 5 ani. Nu am să va spun pe cine voi vota eu, dar vă spun că voi acorda încrederea unei persoane care gândește și simte românește. Dumneavoastră o puteți face sau nu, Herr Iohannis?  (Va urma)

                                                                                                                General Dumitru Iliescu

Citiți și:

Noile rachete THAAD și sistemul Aegis Ashore de la Deveselu au făcut din populația României o țintă vie

Trădătorul Iohannis, blestemul României!

Trădătorii

George Maior, un impostor și trădător

Trădătorii României, vânzătorii de țară

Trădătorii României: Lichele răsplătite cu tinichele!

BLESTEMAŢI SĂ FIŢI, TRĂDĂTORILOR!

 

1 Comment

  1. Malus Dacus

    Foarte buna analiza din acest articol. Incerc sa pun punctul pe i. Daca Johannis este asa de important pentru interesele SUA nu numai in Romania ci in toata zona, credeti ca o sa ne lase sa ne alegem in mod democratic presedintele? In mod evident nu! Treaba murdara o s-o faca STS la comanda CIA…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*