Puncte de vedere

S.U.A., jos „mâna” de pe România! (XIII)

                                      Integrare […]

 

                                    Integrare în… dezintegrare!

Interesele naţionale de securitate ale României ar fi servite mai bine de investiţiile americane, în special în sectorul strategic ale energiei şi mineralelor, decât de dependenţa de U.E. şi N.A.T.O. (…) Dacă România vrea legături mai strânse cu S.U.A., raţionalizarea regulilor privind investiţiile este mai importantă decât apărarea antirachetă” (G. Friedman, fondator al Agenţiei de analiză Stratfor).

Rescriind diversionist istoria, astfel încât ordinea antihristică să prindă cât mai repede contur oficial, Mafia masonică a reuşit să lase impresia S.U.A., pe fondul aparentei agonii a „Marelui Urs” de la Răsărit, că America a câştigat războiul rece şi, în goana acesteia de a schimba frontierele şi a transforma democraţia într-o palidă umbră, a pus stăpânire pe biata Românie sub pretextul „binefăcător” că îi „rezolvă” problema de securitate cu Rusia! Însă, în realitate, România a fost atrasă într-o cursă al cărei preţ, extrem de costisitor, a expus întreg poporul român la un gradual proces antinaţional de dezintegrare teritorială, împrăştiere a populaţiei, dezbinare, decimare şi înrobire! Astfel, pretinzând că acţionează sub paravanul „salvării” ţării, politicienii noştri (cumpăraţi şi şantajaţi), nu poporul român, au căzut în capcana unei propagande festiviste şi deşănţate care, bine orchestrate de masonii occidentali prezenţi în 1993 la Cercul Militar din Bucureşti, s-a soldat cu accederea României în structura euro-atlantică (a cărei fraudă corporatistă este adevărata noastră problemă de securitate naţională)! Şi acum, cu gândul la marele naist al lumii Gheorghe Zamfir (care afirma că integrarea României în N.A.T.O. şi U.E. este „cea mai mare cacealma politică”) v-aş invita să reflectăm împreună la o parte din costurile integraţioniste la care a fost „înhămat” poporul român: pierderea de suveranitate, plăţi periodice, împrumuturi, sancţiuni, legi anticreştine, limitarea producţiei agricole, distrugerea industriei, vinderea bogăţiilor solului şi subsolului, reducerea de efective şi tehnică militară (preşedinţii Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au făcut avansări în grad de general mai multe decât toate ţările N.A.T.O. la un loc), subordonarea serviciilor secrete (la C.I.A.), înfiinţarea centrelor de detenţie străine (cum a recunoscut I. Talpeş, consilier al preşedintelui Iliescu), expunerea vieţii soldaţilor români pe fronturi ale căror cauze nu ne aparţin (Angola, Afganistan, Kosovo etc), pierderea de teritorii (ţinutul Herţei, prin tratatul cu Ucraina din 1997), expunerea Transilvaniei la pericolul enclavizării (cum a susţinut S. Povdat, prim-consul al Ambasadei Franceze din Bucureşti, soţia ambasadorului francez la Budapesta), scoaterea militarilor americani de sub jurisdicţia tribunalului penal internaţional (în dezacord cu atitudinea europeană), anularea unor datorii externe faţă de România (după ce prim-ministrul Năstase a spus că România participă la războiul din Irak, pentru a recupera 1,7 miliarde $, deşi noi nici nu eram membri ai N.A.T.O., administraţia ulterioară americană a anulat această datorie), transformarea teritoriului în potenţial teatru de război (enervând Iranul, Rusia etc), înfiinţarea de baze americane în România (la Kogălniceanu, Smârdan, Babadag, Cincu), înrăutăţirea raporturilor diplomatice cu vecinii (în 1999, când N.A.T.O. a atacat Iugoslavia, România a fost pusă în faţa „rugăminţii” imperative a N.A.T.O. de a încălca tratatul româno-iugoslav care prevedea ajutor reciproc în caz de război), acceptarea Scutului Antirachetă de la Deveselu (deşi alte ţări au refuzat scutul, datorită protestelor populaţiilor, România l-a acceptat – cum spunea vicepreşedintele american Biden – „cu bucurie”), asumarea „reformelor” globalizării, imixtiuni politice de nepermis, acceptarea în funcţii de demnitari a unor americani cu concepţii antinaţionale (generalul W. Clark, comandant suprem al N.A.T.O. pe timpul bombardării Iugoslaviei şi fost consilier al prim-ministrului Ponta, a declarat: „Să nu uităm care este originea problemei: nu există nici un loc în Europa pentru statele etnice pure! Asta-i o idee a secolului XIX, iar noi încercăm să tranzităm în secolul XXI şi o vom face cu state multietnice”), regionalizarea (un proiect atât de „drag” lui L. Dragnea şi D. Cioloş) etc. Toate aceste costuri, puse „cap la cap”, ne arată proiecţia unei Românii cu trecut îndoielnic şi viitor cu nuanţe sumbre! Iar când spun sumbre, mă refer la faptul că fluctuaţiile strategice americano-sovietice pot să „prindă” România, la mijlocul intereselor marilor puteri, umilită şi neajutorată! Ne-a spus-o fostul ministru de externe Severin: „Bazele militare americane de pe teritoriul României sau scutul antirachetă… nu valorează doi bani câtă vreme S.U.A. pierd minţile şi sufletele românilor (…) Zadarnică este desemnarea formală a României ca avanpost american… dacă mamele românce nu vor înţelege de ce viaţa copiilor lor trebuie pusă în pericol spre a promova agenda geopolitică a unei Americi care umileşte şi devitalizează naţiunea română”. Ne-a spus-o pe şleau şi acel reputat analist al Stratfor, G. Friedman, care a avertizat, la Bucureşti, că ar fi mai bine ca România să nu se mai aştepte la protecţia N.A.T.O., să îşi asigure singură securitatea naţională şi să nu mai pună atâta preţ pe ajutorul militar (doar pe cel economic) al Statelor Unite…

Prof. Costel NEACȘU

1 Comment

  1. Asa ca dragi romani…nu prea mai avem de ales…
    Situatia noastra este f grava,fiind pusi la presing intre interesele a doua mari puteri,de la care nu ne asteptam la nimic bun.
    Cand ne vom trezi, sa iesim in stradai sa cerem guvernului semnarea unui pact de neutralitate cu cele doua mari puteri?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*