Atitudini

SOS! Europa este condusă de oameni care nu au copii, după ei potopul!

  Publicăm trei semnale de alarmă din surse diferite, prima sursă fiind Institutul Gatestone, ca să nu se spună că […]

 

Publicăm trei semnale de alarmă din surse diferite, prima sursă fiind Institutul Gatestone, ca să nu se spună că doar românii au observat că toți europenii sunt conduși spre dezastru de roboți fără sentimente, de clone umane sterpe.

 

Institutul Gatestone:

  Liderii fără copii ai Europei, ca somnanbulii spre dezastru

                                                                                                                             de Giulio Meotti

– Întrucât liderii Europei nu au copii, pare că aceștia nu au motive să se îngrijoreze de viitorul continentului lor.

– „Europa are astăzi puține dorințe de a se reproduce singură, de a lupta pentru sine însăși sau chiar de a-și susține interesele”. – Douglas Murray, The Times.

– „Regăsirea noastră devine mai importantă decât construirea unei lumi”. – Joshua Mitchell.

Nu au existat niciodată atât de mulți politicieni fără copii care să conducă Europa ca astăzi. Ei sunt moderni, deschiși, multiculturali și știu că „totul se termină cu ei”. Pe termen scurt, a fi lipsit de copii este o ușurare deoarece nu înseamnă cheltuieli pentru familie, sacrificii și la început nimeni nu se plânge de consecințele viitoare. Ca într-un raport de cercetare finanțat de Uniunea Europeană: „No kids, no problem! („Fără copii, fără probleme!”)

Un lider politic mamă sau tată înseamnă, totuși, persoane care au o miză reală în viitorul țărilor pe care le conduc. Însă, cei mai importanți lideri din Europa nu au copii.

lideri_ue_no_kids

Cei mai importanți lideri din Europa sunt toți fără copii: cancelarul german Angela Merkel, premierul olandez Mark Rutte și președintele francez Emmanuel Macron. Lista continuă cu premierul suedez Stefan Löfven, prim-ministrul luxemburghez Xavier Bettel și primul ministru scoțian Nicola Sturgeon.

Întrucât liderii Europei nu au copii, par să nu aibă nici un motiv să se îngrijoreze de viitorul continentului lor. Filosoful german Rüdiger Safranski a scris: „Pentru cei fără copii, gândirea în termenii generațiilor viitoare pierde relevanța. Prin urmare, aceștia se comportă ca și cum ar fi ultimii și se văd pe ei înșiși ca fiind la capătul lanțului.”

„Europa se sinucide sau cel puțin liderii ei au decis să se sinucidă”, a scris Douglas Murray  în „The Times”. „Europa are astăzi puține dorințe de a se reproduce singură, de a lupta pentru sine însăși sau chiar de a-și susține interesele”. Același Murray, în noua sa carte intitulată „Moartea ciudată a Europei”, a descris fenomenul ca fiind „o oboseală civilizatorie existențială”.

Angela Merkel a luat decizia fatală de a deschide porțile Germaniei la un milion și jumătate de migranți pentru a opri iarnă demografică din țara sa. Nu este o coincidență că Merkel, care nu are copii, a fost numită „mama plină de compasiune” a migranților. Angelei Merkel evident că nu-i păsa dacă afluxul masiv al acestor migranți va schimba societatea germană, probabil pentru totdeauna.

Dennis Sewell a scris recent în Catholic Herald: „Această idee de «civilizație occidentală» complică foarte mult panica demografică, fără ca răspunsul să fie simplu: Europa nu are nevoie să-și facă griji pentru a găsi tineri care să-i susțină vârstnicii în anii lor de declin, migranții bătând la porți, încercând să navigheze pe căi scurte pentru a ajunge la țărmurile noastre. Tot ce trebuie să facem este să-i lăsăm să intre.”

Statutul lui Merkel, cea fără copii, oglindește societatea germană: 30% dintre femeile germane nu au avut copii, conform statisticilor Uniunii Europene, cifra crescând la 40% în cazul femeilor cu studii superioare. Ministrul Apărării al Germaniei, Ursula von der Leyen, a declarat că, dacă rata natalității nu va crește, țara va trebui „să stingă lumina”.

Potrivit unui nou studiu publicat de Institut national d’études démographiques, un sfert din femeile europene născute în anii 1970 vor rămâne fără copii. Liderii Europei nu sunt diferiți. Una din nouă femei născute în Anglia și Țara Galilor, în 1940, a fost fără copii la vârsta de 45 de ani, comparativ cu una din cinci, la femeile născute în anul 1967.

Președintele francez Emmanuel Macron a respins afirmația fostului președinte, François Hollande, că „Franța are o problemă cu Islamul”. El este împotriva suspendării cetățeniei jihadiștilor și continuă să insiste împotriva tuturor dovezilor că statul islamic nu este islamic: „Ceea ce ridică o problemă nu este Islamul, ci anumite comportamente despre care se spune că sunt religioase și apoi impuse persoanelor care practică religie”.

Macron predică un fel de bufet multicultural. El vorbește despre colonialism ca o „crimă împotriva umanității”. El este în favoarea „frontierelor deschise”, iar pentru el, din nou împotriva tuturor dovezilor contrare, nu există o „cultură franceză”.

Potrivit filosofului Mathieu Bock-Coté, Macron, în vârstă de 39 de ani și căsătorit cu fosta sa profesoară, în vârstă de 64 de ani, este simbolul unei „globalizări fericite, eliberată de amintirea gloriei franceze pierdute”. Nu este o coincidență faptul că „Manif Pour Tous” (Nota traducerii: „Manif pour Tous” este o organizație din Franța care pledează pentru valorile tradiționale, asemănătoare Coaliției pentru Familie din România), o mișcare care a luptat împotriva legalizării căsătoriei homosexualilor în Franța, a cerut vot împotriva lui Macron, el fiind „candidat anti-familie”. Formațiunea lui Macron, „En Marche!”, întruchipează elitele globaliste care reduc politica la un exercițiu, la o performanță.

Acesta este motivul pentru care liderul turc Erdogan a cerut musulmanilor să aibă „cinci copii”, iar imami islamici îi îndemn pe credincioși „să crească mulți copii” pentru a cuceri Europa. Supremația islamică construiește în mod activ o ciocnire a civilizațiilor în Europa și ei descriu țările gazdă occidentale ca fiind decadente, aproape de prăbușire: fără populație, fără valori și abandonând propria cultură.

Dacă te uiți la Merkel, Rutte, Macron și alții, sunt oare greșite afirmațiile acestor promotori ai supremației islamice? Liderii noștri europeni sunt somnambuli care ne conduc spre dezastru. De ce ar trebui să-I intereseze, să-I îngrijoreze, dacă la sfârșitul vieții lor Europa nu va mai fi Europa? Ei nu au copii care să trăiască dezastrul viitor. După cum explică Joshua Mitchell într-un eseu: „Regăsirea noastră devine mai importantă decât construirea unei lumi. Lanțul lung de generații a făcut deja acest lucru pentru noi”.

                                                  Giulio Meotti, editor cultural pentru Il Foglio, jurnalist și scriitor italian

                                                               Traducere și adaptare: Marius Albin Marinescu

Sursa: Gatestone Institute: Europe’s Childless Leaders Sleepwalking Us to Disaster (https://www.gatestoneinstitute.org/10306/childless-europe)

 

De ce sunt selectați ca lideri europeni cei fără copii? Fiindcă pe aceștia nu-i interesează viitorul omenirii, după ei potopul!

 

Cel mai recent caz la nivel foarte înalt este Emmanuel Macron, proaspăt ales ca președinte al Franței. Acesta nu are copii. Soția lui – i-a fost profesoară în adolescență, fiind cu 24 de ani mai în vârstă decât acest autentic gerontofil – are trei copii din căsătoria anterioară, dintre care primul este cu doi ani mai mare decât soțul actual, iar al doilea are aceeași vârstă cu acesta, dar cu Emmanuel nu a mai procreat. Există voci în presa franceză care susțin că noul președinte este homosexual, căsnicia acestuia fiind doar o „acoperire”.

La fel ca Emmanuel Macron, nici europenii Klaus Werner IohannisJean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene și cancelarul Angela Merkel (toți trei germani, dar din țări diferite) nu au copiiToți aceștia sunt sterpi, fără urmași, „roboții” ideali ai globalismului, total indiferenți de viitorul omenirii. Să-l reamintesc și pe sterilul Dacian Julien Cioloș, mercenar internaționalist nominalizat de la Bruxelles ca premier al României. Credeți că era doar o banală coincidență că președintele și premierul României anului 2016 nu aveau copii, deși amândoi se aflau la apogeul maturității? Alături de politicienii europeni importanți fără copii, menționați mai sus, adăugăm și alții de același calibru și la fel de sterpi: premierul britanic Theresa May, prim-ministrul italian Paolo Gentiloni, premierul Luxemburgului, homosexualul Xavier Bettel, căsătorit cu un bărbat, prim-ministrul olandez Mark Rutte și Stefan Löfven, sudorul din Suedia ajuns premier. Mai sunt și alții în Europa, o să-i regăsiți în lista de la sfârșitul acestui articol. Continuați să credeți că sunt doar simple coincidențe? Înseamnă că sunteți naivi! Pare că însuși sistemul îi selectează și după criteriul infertilității, ca să aibă certitudinea nepăsării pentru viitorul generațiilor următoare. După ei, potopul!

Degenerarea duce la sterilitate. Consangvinizarea din interiorul caselor regale a a vut ca efect incapacitatea de a procrea urmași sau zămislirea de copii cu grave probleme mintale. Acest fenomen a apărut în cadrul dinastiilor monarhice pentru că familiile respective au apelat chiar și la relații incestuoase pentru a păstra puterea doar pentru ei.  O consangvinizarea  din dorința ca averile să rămână în familie,  generată  de lăcomie la oamenii fără „sânge albastru”, se regăsea și la familiile de sași înstăriți din Ardeal, care permiteau căsătoria verilor primari între ei, obicei imitat și de oierii bogați, români din Mărginimea Sibiului. Iată ce spunea G.P. Klimov, cercetător rus care a ajuns să lucreze pentru CIA în proiecte psihologice: „Mulți degenerați au calități deosebite – precum dorința neînfrânată de a domina, o dorință anormală, de-a dreptul patologică de a se afla mereu în vârf. La mulți dintre ei persistă setea evidentă și nețărmurită de putere”.

Dictatura minorităților este impusă în Europa prin lideri sterili și homosexuali!

Culmea este că politicienii sterili, cei fără copii, au succes în rândul tinerilor progresiști protestatari de profesie, masa de manevră a oengiștilor soroșiști, deoarece aceștia nu agreează conceptul clasic al familiei tradiționale, în schimb ei susțin mișcarea LGBT (comunitatea lesbiană, gay, bisexuală și transsexuală). Mai nou, au apărut printre cei fără copii și politicienii gay care nici măcar nu se mai feresc să-și recunoască homosexualitatea, ba chiar fac un titlu de glorie din asta, mizând pe promovarea în cele mai înalte posturi datorită așa-zisei „Corectitudini Politice” (Political Correctness) – favorizarea minorităților rasiale, religioase, etnice și sexuale, care a creat o discriminare pozitivă, fiind o regulă de bază în jocurile care se fac la nivel planetar de către promotorii globalismului prin dictatura minorităților. Politicienii homosexuali au început să polarizeze voturi nu doar de la alții la fel ca ei, ci și de la tinerii neoliberali sau neomarxiști, pe care-i vedeți la toate mitingurile de protest din Europa, toți fiind internaționaliști și multiculturali, familia tradițională fiind pentru aceștia un concept perimat.

Gabriela Vrânceanu-Firea a scandalizat „oamenii de bine” în campania electorală din anul 2014, când a subliniat că Iohannis nu are copii și au sărit cu gura „miloșii” care-și manifestau compasiunea pentru bărbații impotenți și persoanele sterile, oropsiți de soarta crudă, „sărăcuții” de ei. Nu i-a trecut prin cap politicienei de ocazie să spună că aceia au posibilitatea să înfieze, fiindcă „șmecheria” nu-i să faci copii, ci să-i crești, mai ales că soții Iohannis au intermediat adopții pentru alții! Politruca Gabriela Vrânceanu-Firea a scos problema din contextul directivelor globalismului la nivel european. Dacă ar fi arătat că există o adevărată selecție a celor fără copii, alături de homosexualii declarați, pentru vârfurile polticii europene, poate altcumva erau privite declarațiile ei până și de cei cu creierii spălați! Este adevărat, mulți dintre sterpii și homosexualii promovați ca lideri europeni au apărut după anul 2014, tendința aceasta fiind din ce în mai evidentă, în prezent peste o treime dintre conducătorii statelor europene fiind fără copii! Aici nu-i vorba de înmulțirea populației și nici despre reproducerea unei vaci sau a unui porc, ci de umanismul familiei împlinite prin procreare, de sentimentul iubirii părintești și a interesului pentru viitorul copiilor, deci implicit pentru viitorul omenirii. Egoismul și lăcomia sunt frecvente la persoanele fără urmași. Amintiți-vă ce spunea Klaus Werner Iohannis în campania electorală din anul 2014: „Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile.” Unuia fără copii puțin îi pasă ce se va întâmpla cu omenirea după ce dă el colțul!

Lista liderilor europeni fără copii, unii dintre ei fiind homosexuali declarați:

  1. Uniunea Europeană: Jean-Claude Juncker, președinte al Comisiei Europene.
  2. Marea Britanie: Theresa May, prim-ministru.
  3. Franța: Emmanuel Macron, președinte.
  4. Germania: Angela Merkel, cancelar.
  5. Italia: Paolo Gentiloni, prim-ministru.
  6. Suedia: Stefan Löfven, prim-ministru.
  7. Olanda: Mark Rutte, prim-ministru.
  8. Luxemburg: Xavier Bettel, prim-ministru homosexualcăsătorit legal cu un alt bărbat.
  9. Scoția: Nicola Sturgeon, prim-ministru.
  10. România: Klaus Iohannis – președinte și Dacian Cioloș – prim-ministru în anul 2016.
  11. Irlanda: Leo Varadkar, prim-ministru, homosexual declarat.
  12. Belgia: Elio Di Rupo, prim-ministru (2011 – 11 octombrie 2014), cel dintâi premier belgian provenind dintr-o familie de emigranți nebelgieni și homosexual declarat. Actualmente Di Rupo este președintele Partidului Socialist din Belgia. Acesta susține că este ateu, face parte dintr-o lojă masonică.
  13. Serbia: Ana Brnabic, prim-ministru, primul premier sârb femeie și lesbiană declarată.
  14. Islanda: Johanna Sigurdardottir, prim-ministru (2009-2013), lesbiană declarată, căsătorită legal cu altă femeie. Prima femeie premier din istoria Islandei și primul șef de guvern din lume cu homosexualitate declarată.

După cum se poate observa din această listă, majoritatea sterpilor și toți homosexualii declarați sunt prim-miniștri, deci nu au fost aleși de populație, ci au fost impuși la conducere de către alte marionete ale globalismului din țările respective, cu mențiunea că în colonii, ca România, nici președinții nu sunt desemnați de mascarada electorală.

Toți acești lideri europeni fără copii sunt „progresiști”, susținători ai comunității LGBT și ai migrației din țările non-europene. În loc să susțină măsuri care să asigure creșterea natalității în țările lor, acești vremelnici conducători sterili doresc să rezolve problema îmbătrânirii populației și a revitalizării demografice prin infuzie de imigranți musulmani și africani!

La nivel european, este o selecție a „clonelor” politice și o opțiune clară în favoarea celor fără urmași, în special fiind preferați cei cu orientare sexuală spre același sex, având în vedere că zilele acestea a fost numit premier în Irlanda tot un politician homosexual, Leo Varadkar, care are toate „calitățile” globalismului impus de iudeo-masoni: este tânăr (38 de ani), homosexual declarat şi metis (pe jumătate indian) – conform celebrului Plan Kalergi de metisare a Europei. La fel și în Serbia, tot zilele acestea! Țara vecină, deși nu este membră UE, s-a aliniat directivelor globaliste și a numit ca prim-ministru o lesbiană militantă: Ana Brnabic. A fost o lovitură puternică dată naționaliștilor sârbi! Islanda, o altă țară care nu este membră UE, a avut și ea ca premier – în premieră mondială! – o lesbiană declarată: Johanna Sigurdardottir, prim-ministru din anul 2009 până în 2013, fiind primul șef de guvern din lume cu homosexualitate declarată. Micuța țară insulară a fost folosită ca poligon de încercare pentru testarea toleranței populației. Când te gândești că arhitectul belgian Gauthier Destenay, soțul/soția premierului luxemburghez Xavier Bettel, poate că-l alintă pe acesta cu drăgăstosul apelativ versificat „Xavier Cur de Fier”, nici nu știi cum să reacționezi, să râzi sau să plângi?

                                                                                                                 Marius Albin MARINESCU

Sursa: Dictatura minorităților în Europa

 

EXPERIMENTUL FINAL AL LUI SOROS: DISOLUŢIA NAŢIUNII ŞI A FAMILIEI ÎN EUROPA

 

BĂTRÂNUL CONTINENT ESTE CONDUS DE OAMENI CU EMPATIE REDUSĂ ŞI UN EGO DISTORSIONAT

Înainte de a intra în Parlamentul României, cu cele mai curate şi bune gânduri, nu aveam nici cea mai mică idee despre câte pericole ne pândesc, pe noi, ca naţiune, atât din interioul Ţării, cât şi din afara Ei. Patru ani de deputăţie, în loc să dorm liniştit ca alţii, în fotoliile comode din Cameră, am folosit maximum de timp pentru a mă informa despre aceste iminente pericole. Poziţia mi-a permis să călătoresc, cu acelaşi scop, în multe părţi ale globului, unde am găsit noduri gordiene ascunse de ochii publicului, dar pe unde trec informaţii de primă mână. M-am întâlnit cu persoane importante şi cu personalităţi care erau cu totul altceva decât pretindeau. Ulterior, ca şef  al delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei am prins nişte contacte de alt nivel, mi-am făcut prieteni, am descoperit duşmani. Ba, în America, am fost până şi în “cuibul” eminenţei cenuşii a secolului, satanicul George Soros. Cu unele dintre aceste personaje ţin legătura şi azi şi încă mai primesc informaţii spectaculoase despre lucrurile care se fac în spatele unor porţi mai mult decât ferecate.

                                               Dar, să revin la subiect…

Într-una dintre aceste călătorii, la o discuţie nevinovată, un personaj interesant, cu funcţie politică serioasă undeva în Europa, a ridicat un subiect comun: familia. M-a întrebat dacă am copii. Am raspuns că da, el a continuat declarând că nu are dar că nu îi pare rău,  pentru că s-a ocupat mai mult carieră şi de alte asemenea interese. La al treilea pahar de alcool, mi-a şoptit că, în America, există un studiu mai vechi, plătit de un magnat greu, dar care a rămas anonim, despre calităţile şi defectele celor fără copii. Şi zice el: “dacă rezultatele sunt adevărate, noi o să stăpânim lumea în curând, noi, cei fără copii, treaba a început de două decenii”. I-am zâmbit condescendent, l-am considerat băut blană şi, cerându-mi scuze, am ieşit la o ţigară pe terasa restaurantului din Castel Gandolfo. Dar ideea m-a bântuit ceva vreme. O săptămână mai târziu, după căutări serioase, am primit studiul despre care vorbea amicul beutor. În mare, despre oamenii de carieră, dar fără copii, se ajunsese la concluzia că sunt foarte capabili, că au o minte analitică de mare putere, că, odată câştigaţi unui ţel, sunt fideli pe viaţă, că nu sunt deloc labili sentimental, că au mare putere de muncă şi o maximă tenacitate pentru a obţine ceea ce şi-au propus. Pe de altă parte, cică sunt aşa tocmai pentru că nu prea empatizează cu suferinţa nimănui, nu simpatizează prea mult cu oamenirea în general, se cred superiori intelectual, sunt reci şi foarte calculaţi, calcă pe cadavre pentru a-şi îndeplini scopul, sunt mai degrabă “cetăţeni universali”, nu prea le au cu neamul lor, se cred lideri înnăscuţi, sunt foarte convingători şi nu îşi impart sentimentele cu nimeni. Majoritatea sunt atei.

IMPORTANT! Studiul este vechi de aproape 20 de ani!

Acum citiţi, vă rog:

Franţa – Macron, noul președinte francez, nu are copii.

Germania – Cancelarul german Angela Merkel nu are copii.

Anglia – Premierul britanic Theresa May nu are copii.

Italia – Primul ministru italian Paolo Gentiloni nu are copii.

Ștefan Löfven din Suedia, Mark Rutte din Olanda, Nicola Sturgeon din Scoția, Xavier Bettel din Luxemburg, – toți nu au copii.

Comisia Europeană  Jean-Claude Juncker, nu are copii.

România – Klaus Werner Iohannis, nu are copii.

Pe alţii vă las să îi descoperiţi singuri.

Concluzia este foarte simplă: personajul întâlnit acum 3 ani părea să aibă dreptate, destinele Europei sunt acum în mâinile unor oameni fără copii, brici la minte, deloc sentimentali şi care nu se lasă înfluenţaţi de suferinţele altora! Obsevaţi şi că acest lucru nu se petrece şi în America sau în Rusia, unde încă se pune mare valoare pe familia tradiţionalistă, el, ea, şi copiii!

Deci, un număr extrem de disproporționat de oameni care iau decizii cu privire la viitorul Europei nu au o miză personală directă în acel viitor.

Ei bine, acesta este marele experiment psihosocial al satanicului Soros, oameni buni, căci el a comandat acest studiu, la câţiva ani după căderea Zidului Berlinului şi este cel mai diabolic plan al acestui individ fără scrupule!

Soros a “ajutat”, prin bani, dar mai ales prin influenţă, promovarea masivă a celor fără copii în politica europeană de vârf.  Cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu cum au fost aleşi şi de ce le-a surâs lor norocul, dar au făcut cariere fabuloase, ceea ce le-au hrănit nemărginitul lor orgoliu.

                       Ei au ajuns la frâiele puterii continentale, sunt semizeii de astăzi

Ei croiesc destinul Europei, fără a ţine cont de interesele celor mulţi, fără să ia în considerare Ţări şi Neamuri, şi, chiar fără să vrea, îşi servesc stăpânul carea mizat pe un studiu psihologic, acum 20 de ani.

A investit în propria sa victorie, cum s-ar zice!

Nici nu e nevoie ca Soros să le ceară ceva, mulţi nici nu-l cunosc, poate chiar îl dispreţuiesc, dar se înscriu în profilul psihologic al individului care îi duce perfect munca acestui satanic personaj la bun sfârşit.

                                 Ce poate fi mai diabolic? Este planul perfect!

Un mare grup de lideri politici duc la îndeplinire un plan al cărui autor nici nu-l cunosc şi care n-a mâncat usturoi şi nici gura nu-i miroase! Cum să-l acuzi pe Soros de faptele acestora? IMPOSIBIL! Mâna care făptuieşte nu cunoşte mintea care îl pune la treabă. Şi îl pune la treabă numai pentru că ei sunt siguri că deciziile le aparţin şi că sunt spre binele continentului.

Dacă ar fi un roman poliţist şi nu cruda realitate, aşa croială s-ar defini drept crima perfectă.

Pe scurt. Cineva a aşteptat 20 de ani pentru ca oamenii aleşi de el să se specializeze într-o anumită direcţie, el ajutându-i doar să meargă pe la şcolile care trebuie, să ia contact cu ideile care trebuie, să ocupe funcţiile care trebuie pentru a fi propulsaţi apoi în Liga 1 a politicii europene!

Poate au fost aleşi 5.000 şi numai 300 au ocupat posturile necesare. E de ajuns! Au sosit anii în care Stăpânul Întunericului s-a înscăunat , prin alţii, la vârful Bătrânului Continent.

                                                                                                                                    Ninel PEIA

www.ninelpeia.ro

Sursa: https://www.stiripesurse.ro/experimentul-final-al-lui-soros-disolutia-natiunii-si-a-familiei-in-europa_1196410.html

3 Comments

  1. Marian Dobreanu

    Și noi ce mai putem face? Să ne punem pe plâns ?!?

  2. Cristi

    Am prefera sa-i vedem la capătul lațului mai degrabă decât al lanțului.

  3. lucianlucian

    cine are copii nu are timp de politica, timpul lor e ptr viata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*