Puncte de vedere

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român (VI)

  Începusem un serial, despre jefuirea românilor de către stat, dar din 15 oct. nu am mai scris nimic pe […]

 

Începusem un serial, despre jefuirea românilor de către stat, dar din 15 oct. nu am mai scris nimic pe această temă, s-au năpustit peste mine multe altele, moartea prietenului Oliviu Tocaciu, întîlnirea de la Comana (3 episoade), moartea parintelui Mosor care, recunosc, m-a marcat în mod serios (3 episoade), alte teme apărute peste noapte. Am avut, odata cu frigul, și zile foarte proaste, precum și alte probleme la care mă gîndeam cum să le rezolv, dar nu prea găsesc rezolvarea. Între timp, am inceput, pe bucăți, cu subiecte diferite din aceeași temă, alte trei ciorne, alte trei articole – desigur, le-am salvat, dar azi, încercînd să le continui, nu le-am mai găsit! Dar nu dau vina pe nimeni.

O iau de cap și mă voi referi azi la legea asigurării obligatorii a locuințelor și la alte porcării ale lui Călin Popescu Tăriceanu.

În aceste locuri, adesea, primăvara, urmare topirii zăpezilor din munți, apele se umflau producîndu-se inundații în văile rîurilor. Dar erau afectate doar casele ridicate fără autorizație de țigani în lunca inundabilă, pentru care statul îi despăgubea (deși nu avea nici un motiv). Cred că nu mă înșel dacă spun că primele indundații în care au fost afectate case ridicate unde trebuia, s-au întîmplat în anul 2006, în comuna Rast (județul Dolj), după care acestea s-au înmulțit.

Asta este o mare întrebare – de ce? Oare din cauza oamenilor, care au defrișat nebunește pădurile? Din cauza savanților, care năpustesc diferite calamități acolo unde vor? Din cauză că Dumnezeu ne pedepsește? Sînt întrebări la care eu unul nu pot răspunde.

Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu este în prezent al doilea om în România. A fost între 12 dec. 1996-7 dec. 1997 ministrul industriei, într-o țară care își pierdea treptat industria. A fost considerat un ministru prost (deși nu se deosebea cu nimic de ceilalți) astfel că a fost remaniat. Prostul ministru, a fost reevaluat de Traian Băsescu, și acesta a considerat că este bun de prim-ministru.

Am mai povestit de mult părerea mea proastă asupra acestuia în urma unei controverse pe care am avut-o în primăvara anului 1996 la o masă rotundă internațională, unde m-am lămurit că nu înțelege nimic, el nu vedea pădurea din cauza copacilor. Doi buni prieteni care au stat de vorbă cu tatăl lui adoptiv, masonul Dan Amedeo Lăzărescu (cel care l-a lansat în politică), mi-au spus că acesta avea o părere foarte proastă asupra fiului adoptiv. Azi, trebuie să recunosc, după ce a plătit (nu știu din banii cui) atîția consilieri evrei, s-a schimbat: are un limbaj coerent și, mai ales, agresiv. Nu mai este Moliceanu, cum era numit.

Citesc cu stupoare puncte de vedere politice conform cărora Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu au fost cei mai buni prim-miniștri ai României! Cei doi de mai sus și Petre Roman au fost cei mai importanți ucigași ai României!

Călin etc.(prea multe nume!) a promovat legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a  locuințelor. Adică tot poporul proprietar de locuință, trebuie să plătească anual 10 (case din paiantă) sau 20 (case din cărămidă, beton, etc.)  euro pentru casa deținută, să fie despăgubit în caz de inundație, alunecare de teren sau cutremur. Desigur, suma nu este mare, dar pe mine mă enervează că la RRA o … (renunț să o calific, dar cred că înțelegeți cum aș califica-o) ne anunță cît de fericită și de liniștită este cînd află că și noi, ca și ea, ne-am asigurat locuințele!

Legea lui Tăriceanu este în interesul societăților de asigurare (și nu știu dacă din prostia lui legendară, sau din alte cauze, legate de corupție) care cîștigă anual, fără nici un risc, zeci de milioane de euro.

Teoretic, eu am 4 case, una (în devălmășie), din care am fost alungat, deci nu am de gînd să plătesc nimic. O casă este la munte, într-o zonă în care nu au existat niciodată inundații, alunecări de teren sau cutremure. Două sînt în București, unde nu sînt nici inundații și nici alunecări de teren – dacă va fi un cutremur serios, nu vor mai mai avea cui să plătească despăgubirile  – cîștig, societățile de asigurări (care nu știu de cine sînt conduse).

Problema este că în această țară sînt multe zone în care nu au existat și nu vor exista niciodată inundații, alunecări de teren sau cutremure. Și atunci (probabil că în puținătatea minții  lui), Călin etc. nu și-a dat seama cum, escrocii români, agenți de asigurare în aceste zone,  știind că niciodată nu va fi cazul de despăgubiri, băgau banii în buzunar fără să înregistreze contractele de asigurare. Presa a menționat acum mai mulți ani astfel de cazuri, dar nu a mai povestit cum s-au terminat anchetele.

Cel mai nostim (să zic așa) este faptul că statul a obligat cetățenii să-și asigure casele ca să nu mai plătească despăgubiri țiganilor cu case ridicate fără autorizație în luncile inundabile. Dar pentru acestea, societățile de asigurare refuză să încheie contracte! Întrucît acolo chiar există risc, iar ele nu își permit așa ceva.

Călin etc. are o contribuție fundamentală la pierderea pămîntului românesc! Să facem o scurtă trecere în revistă a legilor de restituiri imobiliare.

Legea nr. 18/1991 prevedea restituirea pînă la 10 ha. de teren arabil către foștii proprietari.

Apoi, deputatul PNȚ-cd Vasile Lupu, vicepreședinte al camerei deputaților (care se prezenta ca profesor de stiințe socio-umane – de fapt, fusese profesor de socialism științific), care avea de recuperat mai mult de 10 ha., promovează legea nr. 1/2000 prin care restituirea urcă pînă la 50 ha.

Să nu credeți că mă opun la restituirea proprietăților preluate de stat în mod abuziv. În ian. 1990, cînd am redactat programul partidului meu, am înscris un punct care prevedea constatarea apetenței țăranului român de a-și mai lucra pămîntul. În primul rînd însă, chiar dacă mai avea această apetență, țăranul român nu mai avea cu ce să îl lucreze – IMA (Întreprinderile de Mașini Agricole, fostele SMT-uri, adică Stațiunile de Mașini și Tractoare) fuseseră ucise sub Petre Roman (ca și sistemul național de irigații).  Apoi, totul s-a rostogolit la vale, tinerii de la sate au ales orașul după care, nemaivaînd unde să lucreze, au ales străinătatea, la sate au rămas bătrînii, pămînturile au ajuns pîrloagă și au început să fie vîndute străinilor la prețuri de nimic.

Apoi, Călin etc. a înaintat parlamentului ceea ce urma să devină legea nr. 27/2005. Prin această lege, nu mai exista nici o limită la restituiri/despăgubiri. Au fost restituiți munți întregi, zeci de mii de hectare de pădure sau de terenuri agricole, palate și castele. Cum fuseseră dobîndite? – nu îmi este greu să înțeleg că prin armele mercenarilor care i-au jefuit pe țăranii români (vreți să-mi spuneți că sînt comunist? bine spuneți-mi). Cui? Urmașilor unor familii boierești, plecați de mult în străinătate. Toate acestea au ajuns în proprietatea unor străini. Era nevoie de această lege pentru poporul român? Nu cred. Cei care erau îndreptățiți la despăgubiri pentru proprietățile pierdute în Cadrilater beneficiau de legea nr. 9 /1998, cei care aveau de recuperat imobile (sau despăgubiri) în țară le obținuseră fie prin acte administrative, fie prin hotărîri judecătorești. Legea lui Călin etc. a servit mafiei – așa s-a născut o nouă mafie, care falsifica acte de la Arhivele Statului, notari care întocmeau acte false, judecători care închideau ochii la actele false, primari care cooperau cu fărădelegea).

Îmi aduc aminte de cazul unei membre de familie princiare din nordul Moldovei care, plecată la Paris unde era măritată cu un evreu, a venit să vadă ce mai poate ciuguli din enorma avere a familiei. Știa de o mosie, cumpărată de bunica ei în 1899 și a rămas dezamăgită să afle că moșia fusese vîndută în 1939 (acești ani sînt sub o anumită rezervă, fiindcă totuși mă mai lasă și pe mine memoria și nu mai am pe cine să întreb – dar dacă există vreo diferență, aceasta este minimă). Primarul i-a spus că nu este nici o problemă, ea depune actul prin care bunica a cumpărat moșia, se va face abstracție de faptul că a fost vîndută, și va primi despăgubirea!

În anul 2007, prin OUG nr. 19, Călin etc. introduce obligativitatea pentru toți salariații bugetari din localitățile urbane de a accepta plata salariului prin card bancar – desigur, tot în interesul băncilor, să mai incaseze și ele niște comisioane. Dar prin decizia nr. 859/2009, această OUG a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.

În anul 2007 este votată legea nr. 23 de modificare și completare a legii nr. 411/2004 prin care cetățenii români sub vîrsta de 35 de ani sînt obligați ca, în afara contribuției la asigurările sociale de stat, să cotizeze și la casele private de pensii (nu știu nici cine le conduce pe acestea). Românii mor din ce în ce mai tineri, așa că în multe cazuri nu se mai plătește nimic (profit curat pentru casele private).

Astăzi, într-o anume conjunctură politică, Călin etc. se gîndește să ajungă președintele țării.

Cît a făcut Tăriceanu pentru el, cît a făcut pentru sioniști și cît a facut pentru români, se poate vedea aici: Călin Popescu Tăriceanu și ai lui silbersteini, finkelsteini…

Săracă țară fostă bogată! Soarta ta a fost în votul tău, dar nu ai înțeles nimic!

                                                                                                      Dan Cristian IONESCU

 

Articole anterioare:

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român (V)

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român (IV)

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român (III)

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român (II)

Statul, cel mai mare dușman al cetățeanului român

Statul face pe haiducul și jefuiește cetățenii ca-n codru

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*