Stephan Max Johannes Braune, principalul beneficiar al mafiei imobiliare sibiene condusă de Klaus Iohannis

 

 

Braune Stephan Max Johannes: „Profesia mea este de istoric de artă. În această calitate am lucrat  în Germania ca evaluator la o casă de licitații. În anii ’90 am venit în România unde timp de 2 ani am fost responsabil pe un proiect de ajutoare umanitare, dotări și modernizări spitale și azile de bătrâni. Începând cu anul 1992 am înființat o societate având ca obiect de activitate principal vânzarea de autobuze și troleibuze second hand și importul de uleiuri auto și industriale produse de FUCHS Mannheim.” http://summit.rbls.ro/participanti/stephan-braune/

    Braune și serviciile secrete, infiltrarea în mediul de afaceri sibian

Conform informațiilor strict secrete primite de noi din mai multe surse, Braune Stephan Max Johannes a fost agent STASI (fostul serviciu secret al Germaniei de Est ) sub acoperire în fosta R.D.G., profesând, chipurile, ca preot catolic, acesta având studii teologice. Nu a fost căsătorit niciodată. Imediat după revoluţie a sosit în România în anul 1990 ca „om de afaceri” pârlit, îmbarcat într-un „Trabant” și cu sandale în picioare. Și acum umblă încălțat tot cu sandale, inclusiv iarna, probabil din motive medicale. O fi având omul micoză… Așa se întâmplă câteodată la cei care trăiesc pe picior mare.

Nemții au deconspirat într-adevăr foștii agenți din temuta STASI (un soi de Securitate din RDG), dar nu au fost proști să renunțe la aceștia, mai ales că erau mult mai bine pregătiți decât colegii lor din RFG, așa că „securiștii redegiști” au fost preluați de Bundesnachrichtendienst (BND), agenția de informații externe a Germaniei și folosiți în țările europene fost comuniste, unde unii dintre ei aveau „cioturi de rețea” și foști prieteni, camarazi din serviciile secrete comuniste. Agenții STASI au fost deconspirați pe liste provenite de la institutul Gauck care nu au apărut totuși în spațiul public. Institutul Gauck dispune de date complete, dar nu le-a dat publicității sub forma unor liste. Există însă o lista a ofițerilor STASI pe Internet publicate de niște dizidenți care au ocupat cu forța birourile STASI în 1989-1990, dar unii agenți apar cu nume de cod, iar alții apar doar cu data de naștere, dar fără nici un fel de nume în dreptul acesteia. Persoanele fără nume în dreptul datei de naștere se presupune că sunt agenți activi. Așa este și cazul lui Braune, apare data lui de naștere, însă fără nume!

Stephan Max Johannes Braune cred că nu mai știe nici el prea bine pe unde s-a născut. Pe unele documente apare ca fiind născut în 22 martie 1958 în Friesack – Brandenburg, Germania, iar pe altele este născut în Haage, tot Brandenburg, Germania.

Braune s-a lansat pe piaţa comercială sibiană prin vânzarea unor lubrifianţi auto de o calitate îndoielnică şi prin aducerea de autobuze second-hand, casate de nemți ca fiind poluante și neconforme cu protecția mediului. Îmbogăţirea sa a survenit în urma aderării la mafia imobiliară locală, la ora aceasta Braune fiind proprietarul cu cele mai multe imobile de dimensiuni mari şi foarte mari din municipiul Sibiu, amplasate în zona ultracentrală sau rezidenţială (exemple notabile de imobile enorme luate prin mânării fiind fostul magazin „Curtea de Fier” de pe str. Avram Iancu, unde funcţionează acum un supermarket Carrefour Express şi fosta Grădiniţa nr. 44 de pe str. Cristian, unde sunt mai multe firme care plătesc chirie la Braune şi unde s-au ţinut materialele din campania electorală ale PD-L-ului până să fuzioneze cu PNL-ul).

Există probe materiale, documente, pentru implicarea numiţilor Klaus Werner Iohannis (primarul Sibiului la vremea respectivă), Suciu Dorin (avocat, vicepreşedintele Uniunii Naţionale  a Avocaţilor), Bucşa Radu Gabriel (notar), Nicola Iordan (secretar al Primăriei Sibiu la vremea respectivă), Nistor Dorin (șeful serviciului juridic din Primăria Sibiu atunci, avansat secretar al primăriei acum) şi Braune Stephan Max Johannes în mafia imobiliară. Aceste probe se regăsesc în dosarul nr. 270/P/2006 de la DNA, dosar inițiat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat imperativ de biroul central DIICOT București, deoarece depășea sfera de competență a unui parchet teritorial din cauza prejudiciului enorm cauzat statului român și ajuns în final la D.N.A.-ul condus de Daniel Morar la acea vreme. Aici au fost nevoie de trei ani pentru ca procurorii controversați Claudia Mihaela Roșu și Doru Florin Țuluș să-şi decline și ei competenţa, dar după ce au scos făptașii nevinovați în ciuda probelor copleșitoare şi să retrimită dosarul frumos periat înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de unde şi plecase iniţial acest dosar. Click pe documente pentru mărire!

Dosarul penal nr. 270/P/2006 a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei.  Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva sute de milioane de euro  furate de la statul român! Acest dosar, deschis în anul 2006 de către procurorul Valentin Trif de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de domnul  procuror Ţuluş Doru Florin timp de doi ani (!!!) ca să se prescrie faptele, pentru ca apoi să fie retrimis în 1 octombrie 2009 tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (!) prin declinarea competenţei D.N.A.! Inadmisibil, procurorilor le-au trebuit doi ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!!

Așa cum scrie chiar în adresă, scoaterea de sub urmărirea penală a persoanelor cercetate s-a dispus prin Ordonanța nr. 270/P/2009 din 24.09.2009. Faptul că cei doi procurori, Țuluș și Roșu, cuplați – atât la serviciu, cât și în dormitor – au comunicat această soluție abia în data de 12 mai 2010, după o jumătate de an de la data emiterii, denotă lipsa de seriozitate și profesionalism a acestora, dacă nu chiar aceleași tendințe de tergiversare și mușamalizare, dovedite și în cercetarea penală a mafiei imobiliare de la Sibiu, condusă de Klaus Werner Iohannis. Cercetare penală pe care au lungit-o timp de trei ani (!!!), din anul 2006 până în 2009, special ca pedepsele pentru unele dintre fapte să se prescrie datorită trecerii timpului!

Dat recent afară de la DNA de către la fel de controversata Kovesi, procurorul Doru Țuluș este cel care împreună cu colega și amanta sa, procurorul Claudia Roșu, l-au scos basma curată pe Iohannis și restul complicilor făptuitori – inclusiv șacalul imobiliar Braune! –  în două dosare penale privind mafia imobiliară sibiană, condusă de însuși primarul de atunci al Sibiului, la ordinul lui Traian Băsescu.

Să vă spun și motivul pentru care Țuluș cel nărăvaș l-a protejat în final pe Klaus Werner Iohannis, scoțându-l basma curată! Intenţia primarului sibian de a candida la preşedinţia României nu a fost din anul 2014 și nici din 2013 când l-a adus Crin Antonescu –  la ordin!  –  în PNL, ea este mai veche, fiind lansată din vara anului 2007, la întâlnirea Clubului Economic German din Transilvania (alcătuit din oameni de afaceri germani, austrieci, luxemburghezi și olandezi, toți masoni), care a avut loc în comuna Biertan din judeţul Sibiu. Atunci s-a stabilit ca primarul sibian să participe ca independent la alegerile din 2009 cu sloganul electoral: „Pentru ca România să arăte ca Sibiul!”. Însă Traian Băsescu, informat fiind de SRI-ul care juca la două capete, le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosare penale ale lui Iohannis de la DNA, unul cu cele două case furate de familia Iohannis prin uz de fals și celălalt cu mafia retrocedărilor imobiliare de la Sibiu, condusă de primarul Iohannis! Amenințat cu pușcăria, primarul sibian a cedat șantajului și a renunțat la depunerea candidaturii. După ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș și amanta lui de atunci, procuror Claudia Roșu (subalterna devenită ulterior soție), cu NUP-urile lor salvatoare din data de 24 octombrie 2009!

                              Braune, politician din 2004

Braune Stephan Max Johannes şi-a luat cetăţenie română în anul 2001 (Hotărârea nr. 776 din 16.08.2001) pentru a putea intabula şi terenuri imobile pe numele său, dar mai ales pentru a se putea infiltra în viaţa politică românească. Click pe document pentru mărire!

Astfel a ajuns şi vicepreşedinte al PDL Sibiu, după ce iniţial a fost „liberal”, începând cu anul 2004, când germanul a intrat în politică. Braune a plătit 15.000 de euro P.N.L.-ului în anul 2004  în campania electorală locală pentru ca secretara sa devenită liberală peste noapte, Otilia Man, să ajungă consilier local. Tot pe considerente financiare a fost promovat ca vicepreşedinte al PNL Sibiu, iar după aceea a primit aceeași funcție la P.D.L. Sibiu. Aici Braune a ajuns via P.L.D. împreună cu prietenii săi Teodor Stolojan și Raluca Turcan. Teodor Stolojan a și fondat Partidul Liberal Democrat (P.L.D.) în anul 2006 la ordinul șantajistului Traian Băsescu – acesta l-a șantajat pe „Dragă Stolo”, ca să-i ia locul de candidat le președinția României în anul 2004, cu o casetă video conținând delicii XXX cu acesta și Raluca realizată într-un hotel sibian –  în scopul ruperii PNL-ului și dizolvării noii formațiuni create, P.L.D., în P.D., ceea ce ulterior s-a și întîmplat, născându-se astfel PDL-ul în 2007. Din informaţiile pe care le deţinem, Stephan Max Braune a vizat chiar un post în Guvernul României condus de Tăriceanu. Taman asta lipsea, un agent provenit din serviciile secrete ale fostei RDG (STASI) în conducerea ţării.

Deși Stephan Braune a respins faptul că ar fi făcut demersuri privind locul pe lista candidaților din 2004 pentru ca „liberala” Otilia Man, mâna lui dreaptă în afaceri pe vremea aceea, să ajungă musai consilieră locală, acesta a recunoscut aportul său financiar la campania electorală liberală: „A fost o contribuție în bani, dar mai ales eu am pus trup și suflet în campanie. Am fost foarte activ”. Otilia Man, căsătorita, a fost director general la firma „Titan Trade” SRL și consultant la „Rent Star” SRL, ambele firme aparținând burlacului Stephan Braune.

Braune Stephan Max Johannes este în relaţii deosebit de apropiate de cuplul Raluca Turcan – Teodor Stolojan, împreună cu aceştia ,,dezertând” de la P.N.L. şi aderând la P.D.L., via P.L.D. așa cum am arătat mai sus! Cuplul Teodor Stolojan – Raluca Tătărcan la vremea aceea (devenită Turcan prin căsătorie) a înnoptat mai multe nopţi la vila din Cisnădioara a lui Braune în perioada 2006-2007!

                Braune Stephan Max Johannes și masoneria

Braune este membru al Clubului Economic German (Deutschen Wirtschaftsclub), mai precis acesta figurează în Consiliul Director al filialei din Transilvania: Deutschen Wirtschaftsclub Siebenbürgen (DWS). http://www.dws.ro/vorstand.html

Afacerile puse la cale în cadrul clubului au un puternic „dampf” masonic – toți membrii Deutschen Wirtschaftsclub Siebenbürgen (DWS) – Clubul Economic German Transilvania fiind masoni în loji germane, austriece și olandeze.

Îl regăsim pe Braune într-o „companie selectă” ca acționar la coteria masonică „Clubul vinului” S.A., înființată în anul 2004 ca S.R.L. de avocații Ernest Popovici, Florian Nițu și Sorin Alăzaroaie (colegi la casa de avocatură „Popovici & Asociații”), unde infiltratul german deține 2% din capital, alături de avocatul sibian Dorin Suciu, reprezentanul său prin procesele cu revendicări imobiliare, proprietar și el al unor multe imobile  din Sibiu provenite tot din retrocedări și coleg cu Braune în dosarul penal ofilit prin sertarele DNA. Avocatul Dorin Suciu are tot 2% din acțiuni, politicianul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu (2%), Dan Corneliu Pascariu (4,00 %) și soția numărul trei – fosta ziaristă Gilda Lazăr (2,00 %),  Árpád Zoltán Pászkány (4,00 %) patronul postului de televiziune antiromânesc „Look TV”  unde își varsă zilnic veninul împotriva românilor unsurosul Sabin Gherman, „celebrul” tunar imobiliar Gabriel Aurel („Puiu”) Popoviciu (4,00 % ) – asociat în unele afaceri cu Pászkány,  și alți „minunați” din aceștia. Interesant este că toți cei 50 de acționari de la „Clubul vinului” S.A. au 2 sau 4 la sută din acțiuni, nimeni mai mult sau mai puțin.

                 

                 Braune și mafia imobiliară sibiană

Braune Stephan Max Johannes este proprietarul cu cel mai multe imobile din Sibiu, majoritatea obținute fraudulos.

„Perla coroanei” este imobilul din str. Avram Iancu nr. 1-3, cunoscut sibienilor în vârstă sub numele Curtea de Fier, unde acum funcționează un supermarket Carrefour Express (după ce o vreme acolo a fost „Billa”), care-i plătește o chirie babană neamțului ciorditor. I-am spus așa fiindcă acest imobil a fost obținut evident înt-un mod fraudulos prin participarea mafiei imobiliare sibiene, în frunte cu „il padrino” Klaus Werner Iohannis, „capo di tutti capi”.

Am scris, personal, multe articole pe acest subiect, pot să-mi dau doctoratul în subtilizarea magazinului Curtea de Fier de la statul român, dar vă ofer spre lectură un material scris de alt jurnalist de investigații, tocmai ca să vedeți că nu sunt singurul care a abordat subiectul acesta periculos:

Rețeaua samsarilor imobiliari din Sibiu, controlată de Iohannis. Cum s-au întocmit actele de retrocedare a unui imobil într-o singura zi

Cazul retrocedării controversate a Curţii de Fier din Sibiu către unul dintre oamenii de casă ai lui Klaus Iohannis ne aduce în atenţie noi forme de abuz în serviciu săvârşite de edilul sas, în complicitate cu notarul său de serviciu, Gabriel Bucşa. Ziua de 27 decembrie 2001 va rămâne în analele restituirilor din România ca exemplu de eficienţă maximă în care funcţionează mafia samsarilor imobiliari.

                                               Restituire în timp record

În timp de 24 de ore s-au întocmit actele necesare pentru restituirea imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3, vreme în care cumpărătorul (beneficiarul), pe nume Stephan Baune, nici nu se afla în ţară. El ajunge în România, potrivit datelor din paşaportul său, pe 28 decembrie, când primeşte cheile imobilului său, proprietate personală. Pentru ca toate acestea să se întâmple, au lucrat eficient (a se citi, în afara legii) întreg aparatul administrativ al Primăriei Sibiu, în frunte cu edilul său (departament juridic, departament Cadastru, SC Urbana SA).

                                            Operau şi de Crăciun

27 decembrie 2001. A treia zi după Crăciun. De obicei, oamenii se refac după sărbătorirea Naşterii lui Isus Hristos. Nu şi reţeaua de samsari imobiliari din jurul lui Iohannis. Cu o grabă fantastică, în această zi sunt întocmite actele de retrocedare necesare: procura pentru Grusea Emil, din partea proprietarului de drept Forek Gertrud Therese, întocmite în Germania, traducerea acesteia în România; scoaterea imobilului din Cartea Funciară; contractul de vânzare-cumpărare; întabularea noii proprietăţi. Toate aceste acte au fost întocmite în lipsa noului titular al proprietăţii (beneficiarul retrocedării dubioase). Stephan Braune se afla în Germania în timp ce notarul Gabriel Bucşa întocmea actul de vânzare-cumpărare pe numele său. Cu alte cuvinte, notarul îşi punea ştampila pe contractul de vânzare-cumpărare în lipsa celui care vindea şi a celui care cumpăra. Era prezent doar cel împuternicit să vândă, Emil Grusea. Tot în lipsa lui Braune, dar în numele lui, se depunea cerere de întabulare a imobilului restituit, iar primăria îşi punea semnătura, pe noua carte funciară realizată, deşi acesta nu era prezent. Stephan Braune se întoarce în ţară a doua zi, pe 28 decembrie, când toate documentele erau semnate şi parafate.

                                                         O dispoziţie abuzivă

Un alt abuz al primăriei este şi modul în care s-a întocmit dispoziţia nr. 1059 «privind restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, str. Avram Iancu, nr.1-3, doamnei Forek Gertrud Therese Anna, domiciliată în Germania, Wilhelm-Leibl, str.14, D-83607, Holzkirchen». Click pe document pentru mărire!

Acest document a fost întocmit în data de 19 decembrie 2001 (cu 8 zile înainte ca Stephan Braune să devină proprietarul imobilului). Potrivit actului, primarul municipiului Sibiu a dispus retrocedarea în natură «a imobilului construcţii format din locuinţe şi alte dependinţe, situate în Sibiu, str. Avram Iancu, nr.1-3, înscris în CF nr. 4002 Sibiu nr.top 359/1 şi 611/1» , «analizând referatul nr. 134654/17.12.2001 (n.r. într-o singură zi!!!!), al comisiei de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, constituită în baza Dispoziţiei Primarului Municipiului Sibiu nr. 177/2001 şi 576/2001, precum şi actele depuse la dosarul execuţional nr.416/2001 de doamna Forek Gertrud Therese Anna, în calitate de moştenitoare a defunctului Jickeli Otto Fritz».

În actul de restituire se mai spune, la art. 4 că «împotriva prezentei se poate exercita calea de atac de către persoana îndreptăţită în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Secţia civilă a Tribunalului Sibiu». De asemenea, în dispoziţia de retrocedare se arată la art.5 că «prezenta dispoziţie se va comunica persoanei îndreptăţite în termen de 10 zile de la data emiterii».

Dar jos sub semnătura lui Klaus Iohannis, apare scris cu mâna şi pusă semnătura primăriei, că nicio persoană îndreptăţită nu a făcut contestaţie la această dispoziţie!!! Adică, în aceeaşi zi în care se emite dispoziţia, se precizează că nu există nicio persoană îndreptăţită să o atace, deşi legea acordă 10 zile pentru a fi făcută publică dispoziţia şi 30 zile să fie depusă o contestaţie la Tribunalul Sibiu.

                                                     Mai greu cu legalitatea

Astfel, în mod legal, decizia Primăriei Sibiu privind retrocedarea unui imobil intră în funcţiune de abia peste o lună de zile (pe 18 ianuarie 2002). În acest context trebuie precizat că existau chiriaşi în acest imobil care erau îndreptăţiţi să atace în contencios dispoziţia primarului în privinţa retrocedării imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3. Însă, actele pentru retrocedare au fost întocmite după numai 9 zile. Mai mult, lucrurile au fost tranşate chiar din ziua emiterii dispoziţiei, pe acest document fiind scris de mână că nimeni nu a depus contestaţie. Un abuz evident al primarului Sibiului, Klaus Iohannis. Mai trebuie menţionat şi faptul că, în articolul precedent, am precizat că decizia comisiei locale de restiture a acestui imobil nu a avut semnătura niciunui membru, nici preşedintele comisiei, viceprimarul de atunci, Gheorghe Tuluc, habar nu avea despre această retrocedare.  (Sursa: https://www.ancheteonline.ro/2014/10/reteauna-samsarilor-imobiliari-din-sibiu-controlata-de-iohannis-cum-s-au-intocmit-actele-de-retrocedare-a-unui-imobil-intr-o-singura-zi/

                             Mafia retrocedărilor de la Sibiu

 

Braune mai are imobile pe următoarele străzi: Cetății (nr. 36), Martin Hochmeister (nr. 2) Faurului, Lucian Blaga (nr. 13), Mitropoliei (nr. 29), Munteniei (nr. 42 – vila Rochus, foto mai sus), Târgul Peștelui, mai multe imobile pe strada Victoriei (identificate nr. 51 și nr. 58 la care s-a folosit același număr topografic la revendicare, deși numerele administrative și numerele de carte funciară erau diferite! – facsimil 1), clădirea unde funcționează firmele sale din strada G-ral Moșoiu, nr. 1 (avea într-o vreme gheretă de santinelă KGB la intrare!) etc…

Mare parte din aceste imobile au fost revendicate în numele unui anume domn Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt din Düsseldorf, Tönisstrasse, nr. 3 (nr. 17 în unele documente!!!), Germania, care și decedase între timp, dar tot se mai revendicau imobile în numele său prin acte dubioase manevrate de către trioul format din notarul Radu Gabriel Bucșa, avocatul Dorin Suciu (împuternicit de fantomaticul domn Pantle) și Braune Stephan Max Johannes, beneficiarul final al imobilelor. Click pe document pentru mărire!

 

Ca modus operandi, au fost identificate mai multe persoane decedate pe care notarul Bucșa le-a făcut neamuri și moștenitoare între ele doar de bunuri mobile, adică niște fleacuri banale (o servantă, o masă, niște scaune), obiecte mărunte de mobilier, care chiar dacă ar fi existat în realitate au ajuns de multă vreme surcele de foc. Moștenitorul final al scrinului putrezit sau al țucalului ruginit ajungea întotdeauna numitul Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt, pe care Bucșa l-a făcut rudă cu toți sașii din Sibiu (facsimil 2), după care se trecea la treburile serioase, adică se solicita restituirea imobilelor care au aparținut (sau nu!) celor moșteniți de Pantle, acest adevărat homo sapiens al Sibiului, rudă cu toată lumea la fel ca Adam și Eva. Click pe document pentru mărire!

Pe baza certificatului de moșenitor eliberat de notarul Bucșa Radu Gabriel, avocatul solicita primăriei retrocedări de imobile (facsimil 3), iar complicele Klaus Werner Iohannis, care era primar, se conforma urgent și emitea dispozițiile de restituire. Click pe document pentru mărire!

Nici nu mai conta că până și documentele erau întocmite în bătaie de joc, pe lângă faptul că nu pușcau numerele topo cu cartea funciară și adresa și numerele documentelor dolosive făcute chiar de ei erau scrise aiurea, de parcă lucraseră beți permanent. Astfel certificatul de moștenitor  a trei surcele devine 56/21.11.2000 la cumătrul Suciu, deși el avea numărul 156/21.11.2000, dat de jupânul Bucșa (comparați facsimil 3 cu facsimil 2). Parcă mai conta, soarta imobilelor și a bieților locatari fusese hotărâtă, manoperele dolosive fiind doar pentru acoperirea șacalilor locali. Orice procuror sau polițist onest observă la prima vedere că toate aceste documente care stau la baza retrocedărilor sunt niște mânării ordinare!!! Click pe document pentru mărire!

Ați observat că atât cel care revendică grămada de imobile, Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt, cât și beneficiarul final al acestora, cel care devine proprietarul lor, Braune Stephan Max Johannes, au o grămadă de prenume, o adevărată raritate la germani? Și eu am două prenume, dar aici este deja exagerat, Pantle având patru prenume, iar Braune trei. Parcă ar fi aristocrați spanioli, nu germani cu pretenții de arieni puri! Cred că aglomerarea acesta de prenume are rostul de a da o doză de credibilitate autenticității celor două personaje, care pare mai degrabă create, decât reale.

Fosta Grădiniţă nr. 44 de pe str. Cristian, nr. 21 este alt spațiu obținut fraudulos, așa cum vom arăta în continuare. Primăria a plătit o chirie de 733 de euro pe lună timp de doi ani jumatate. Așa cum am spus, Pantle a devenit rudă cu toți bogătașii Sibiului, inclusive cu defunctul Friederich Rochus, care avea printre alte imobile și clădirea din strada Cristian nr. 21, unde funcționa Grădinița 44 într-un imobil enorm, având și o curte uriașă în care s-au jucat generații de copii fericiți.

Sar în ochi falsurile și uzurile de fals intervenite în revendicare, deoarece inițial Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt „moștenise” datorită notarului Bucșa, Înaltfăcătorul  Sfintelor Succesiuni, doar 18 metri pătrați din terenul (grădina) imobilului ( facsimil 4), dar în final a devenit proprietar pe tot imobilul, care a ajuns în „colecția de imobile Braune” prin intermediul Mariei Nartea, mandată de vânzătorul Pantle să încheie tranzacția și să încaseze suma de 1.600.000.000 (un milliard șase sute de milioane) lei vechi, cu cât scrie șugubățul notar Radu Gabriel Bucșa – că doar tot el a făcut și actul de vânzare-cumpărare, nu doar certificatele successive de  moștenitori din franzelă! –  că s-a vândut imobilul cu teren cu tot!!! Click pe document pentru mărire!

Bineînțeles că din această afacere imobiliară nu putea să lipsească avocatul Dorin Suciu, conform procurei special de mai jos. Click pe document pentru mărire!

Falsul și uzul de fals au început prin declararea lui Pantle Raimar Veit Christian Leonhardt ca succesor al lui Friedrich Rochus, deși după decesul acestuia din 16 decembrie 1949 a fost făcută succesiunea pentru unica moștenitoare, văduva Elena Rochus, în data de 6 februarie 1950. Alți erezi (moștenitori) nu au existat, conform „Inventarului asupra lăsământului rămas în urma defunctului Friedrich Rochus”, document foarte important, din care prezentăm mai jos prima pagină și ultima, cu semnătura văduvei moștenitoare Rochus Elena. Click pe documente pentru mărire!

O succesiune ulterioară putea să fie legală doar după Rochus Elena, aceasta fiind singura succesoare legală a soțului său așa cum am demonstrate mai sus. Mă opresc aici ca să nu plictisesc cititorii, deși pot să scriu o carte despre mânăriile imobiliare ale ăstora.

Am o grămadă de dosare privind toate aceste retrocedări ilegale. Dacă Herr Braune Stephan și restul piticilor care-I alcătuiesc identitatea completă doresc să mă dea în judecată pentru calomnie, am să prezint instanței toate documentele care formează impresionanta arhivă și am să solicit expres sesizarea parchetului de către instanța de judecată pentru suspiciunea de cumul de infracțiuni multiple, în special cele de corupție (trafic de influență și primirea de foloase necuvenite), că tot se bate monedă acum pe lupta anticorupție.

Werner Keul alt apropiat  al Primăriei Sibiu, a plătit prietenului său, Klaus Iohannis, 40.000 de euro pentru un teren agricol de 5.000 de metri pătrati de la intrarea în Șelimbăr în anul 2004, deși era prieten și cu primarul „penal” Daniel Maricuța din Șelimbăr. Keul făcuse afaceri pe bani grei cu Maricuța și putea cumpăra teren direct de la acesta, deoarece escrocul respectiv scosese pe tarabă toată suprafața comunei, cu terenuri furate de la proprietarii reali, dar trebuiau spălați niște bani pentru un alt preacinstit primar. Pe acel teren plimbat pe relația Maricuța-Iohannis-Keul au stat ani de zile autobuzele second-hand ale lui Braune, ciururi poluante aduse din Germania, acum pe spațiul respectiv fiind spații comerciale, așa că s-a pierdut urma proprietarilor prin vânzări succesive.

Notarul Bucșa Radu Gabriel și avocatul Suciu Dorin, din mafia retrocedărilor de  la Sibiu, se regăsesc și în dosarul privind mafia terenurilor de la Șelimbăr, instrumentat de DNA Alba Iulia, cu principalul învinuit Daniel Maricuța, fostul primar al comunei Șelimbăr în rolul principal. Comuna Șelimbăr este lipită de Sibiu și afacerile primarilor Iohannis și Maricuța s-au suprapus, iar notarul și avocatul au fost prezenți în ambele dosare de corupție instrumentate de DNA. Deocamdată, s-a pus batista pe țambal și în dosarul Șelimbăr de la DNA Alba Iulia! Este de notorietate în Sibiu că fostul primar Maricuța a mituit cu terenuri magistrați, polițiști și politicieni.

                                                                                                                          Marius Albin MARINESCU