Cap limpede

Țară de vite (III)

  Mi-aduc aminte de efervescența mitingurilor din 1990, cînd nu erau programate pe facebook de unii sau de alții, pe […]

 

Mi-aduc aminte de efervescența mitingurilor din 1990, cînd nu erau programate pe facebook de unii sau de alții, pe care nu îi știu. Poate că mă înșeală memoria (în plus, am mai și lipsit din București), dar cred că ultimul mare miting adevărat a fost marșul din 13 iulie 1990, „marșul celor 100.000 de cămăși albe”, toți cu o garoafă în mînă (încă păstrez în „colțul roșu” din birou acea floare uscată, înfiptă în gîtul ultimei sticle de apă minerală Borsec pe care am descărcat-o în seara de 22 dec. 1989 dintr-un camion al armatei în fața CC-ului, după ce dacă nu mă înșel Teodor Brateș, născut Froim Bernard, anunțase otrăvirea apei curente), miting prin care se demonstra pentru punerea in libertate a liderilor politici și civici arestați fără probe.

De atunci, au fost nenumărate situații în care românii ar fi trebuit să iasă în stradă cu milioanele. Dar nu au ieșit. Europa a devenit în general un continent conservator, liniștit, fără chef de proteste, un continent imbecilizat și ținut în lesă. Și din acest punct de vedere, îmi pare rău că ne-am integrat perfect în Europa, regret că nu avem curajul și demnitatea irlandezilor sau bascilor, a corsicanilor sau sicilienilor, a sîrbilor sau croaților, a polonezilor sau ungurilor – sau a legionarilor.

Clasa politică i-a condamnat din nou pe legionari. De spaimă, de frică. Nu de doctrina legionară care era foarte simplă și foarte corectă: „Dumnezeu și Patria!” – nu, le era frică de faptul că legionarii acționau foarte corect astfel încît atunci cînd justiția coruptă refuza să îi cerceteze și să îi condamne pe criminali, corupți și trădători, atunci, legionarii, în loc să le ofere, ca azi, ordinul Steaua României”, le ofereau cîteva gloanțe fiecăruia. Și totul conform unui principiu al dreptului roman (care stă la baza sistemului nostru de drept), Salus patriae, lex suprema”, existent și sub formele Salus populi sau Salus republicae (Salvarea patriei este legea supremă”, respectiv salvarea poporului sau salvarea republicii); conform unui alt principiu exprimat în latină, chiar dacă a fost folosit ca atare pentru prima dată de împăratul Ferdinand I (fratele mai mic al lui Carol Quintul), devine prin modificarea unor vorbe ale lui Seneca Fiat justitia, pereat mundus” (“Să se facă dreptate, de ar fi să piară lumea”) – Seneca s-a referit la un caz concret absurd, dar Ferdinand I a avut în vedere altceva, desigur, hiporbolizînd: ca să se facă dreptate, să piară trădătorii, ucigașii, tîlharii; și mai este și conform Noului Testament: în ultima sa noapte, în grădina Ghetsimani, Mîntuitorul i-a învățat pe ucenicii Săi să se înarmeze (Luca, 22.36) – de ce oare? ca să atace? nu! ca să se apere cînd vor fi atacați. Iar astăzi, România este atacată de jefuitorii externi care se pretind prieteni, ajutați de nemernicii trădători ai țarii.

Dar trădatorii pot să fie liniștiți. Dacă mai există legionari în viață, aceștia sînt acum trecuți de 95 de ani. La această vîrstă ochii te lasă, mîna nu mai este sigură, iar armele ascunse (dacă au mai rămas unele neconfiscate), au ruginit de mult.

                                                                    *

Au fost multe cazuri în care poporul trebuia să iasă în stradă pentru a cere organizarea de referendumuri. Dar au existat și referendumuri care mă fac să mă tem de ele. Îmi dau cu părerea asupra unora sau altora dintre situații.

Eu cred că pentru abolirea (ilegală) a pedepsei cu moartea atunci, în ianuarie 1990, ar fi trebuit un referendum. Astăzi, nu se mai poate – UE, ca și CEDO, sînt apărătorii criminalilor și altor infractori. În UE pedeapsa cu moartea este interzisă, iar CEDO este preocupată de condițiile de viață ale deținuților, nu de milioanele de cetățeni cinstiți, care în locuințele lor mizere nu beneficiază de condițiile oferite infractorilor condamnați. Nu sînt un tip sîngeros, dar cînd un criminal în serie după a doua crimă, o săvîrșește și pe a treia știind că nu va primi pedeapsa cu moartea, nu se va opri – este ca o primă de încurajare. Dacă ar fi existat o limită valorică la jefuirea economiei naționale peste care să se aplice pedeapsa cu moartea, politicienii noștri și camarilele lor cred că nu ar fi cutezat să depășească această limită – s-ar fi mulțumit doar cu cîteva milioane (de dolari, de euro), sau poate chiar mai puțin. Dacă pentru trădare s-ar fi primit prin hotărîre judecătorească glonțul, trădătorii s-ar fi gîndit de două ori înainte să trădeze – fiindcă, la urma urmei, nimeni nu poate fi sigur că toată viața va fi stăpînul serviciilor, poliției, parchetului și justiției. Dar Băsescu, așa pare să fie.

Este evident că nu se poate pretinde ca orice tratat internațional să fie în prealabil aprobat prin referendum, dar sînt cazuri în care acesta este obligatoriu (cînd se renunță la teritorii istorice ale țării, cînd se renunță la suveranitate, cînd poporul urmează să piardă drepturi importante sau să fie împovărat cu obligații ori interdicții noi, etc.).

Consider că tratatul trădător de țară semnat de nemernicul Emil Constantinescu cu Ucraina, prin care acesta a renunțat în numele poporului român la teritorii care ne-au fost răpite în afara oricărui tratat, trebuia supus unui referendum. Dar nu s-a întîmplat asta. Am scris în multe rînduri despre acest tratat. Ieri, cineva a „comemorat” cei 20 de ani de la semnarea tratatului: Emil Constantinescu, Petre Roman, Adrian Severin – Trei nume cu aceeași semnificație: trădători de Neam și Țară.

Singurul lucru pe care îl adaug, din vechile mele scrieri la acest articol, și de care văd că nu își amintește nimeni, este următorul: pe vremea lui Marius Tucă Show” (în treacăt fie spus, Marius Tucă a fost o mare jigodie, un mare gunoi, care din motive pe care să le spunem că nu le cunosc, evita să pună invitaților întrebările deranjante, le ridica mingea la fileu ca să puncteze și care refuza să primească în emisiune întrebările telefonice ale telespectatorilor care știau adevărul, adevărul acela adevărat, care nu îl interesa – știu cazuri concrete, iar Nica Leon a avut propria lui experiență) este invitat un tînăr diplomat de succes, Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta a declarat (cu mîndrie!) cum, primind sarcina, a studiat o noapte întreagă dreptul internațional public și a redactat tratatul cu Ucraina! Am rămas nauc, adică un absolvent de istorie, specialist în studii iudaice și ebraice, după o noapte de studiu redactează un tratat de o atare importanță! Poate face cineva un sondaj de opinie întrebînd subiecții cîți dintre cei  cinci (într-o ordine aleatorie, Silviu Brucan, Adrian Severin, Mihai Răzvan Ungureanu, Emil Constantinescu și Petre Roman) sînt români get-beget?

Adaug totuși și link-ul unui articol postat după moartea lui Lorin Fortuna, cu o informație pe care mi-a dat-o acesta asupra unei alte mîrșăvii săvîrșite de Constantinescu legată de același tratat: Lorin Fortuna… In memoriam!…

Părea firesc ca cele două aderări ale României, la OTAN (NATO) și la UE , să fie aprobate de popor prin referendum, conform Constituției – dar nu s-a procedat constituțional, au hotărît asta o gașca de trădători corupți. Este adevărat, probabil că poporul ar fi votat pentru aderare. Și asta fiindcă la nici un post TV, la nici un post de radio, în nici un ziar nu au fost prezentate argumentele contra aderării, nicăieri nu a avut dreptul la cuvînt vreun eurosceptic, sau vreun anti-OTAN. Singura țară din UE în care la TV nu a fost invitat niciodată, nici un eurosceptic.

Am văzut, ascultat și citit doar ditirambele trădătorilor de țară, care ne promiteau miere și lapte, bani, locuințe, locuri de muncă și fericire. Este adevărat că la un timp după aderare, după ce cîțiva ani am fost contributori neți (adică am plătit mai mult decît am primit) am început să primim mai mult decît cotizația – este adevărat, am primit bani de la UE, dar nu prea știu cîți din acești bani au ajuns la europenii ajunși agricultori în România, după ce am fost obligați să le vindem pămîntul străbun. Ni s-a arătat cît de lucitoare este coaja exterioară a mărului, fără să ni se spună cît de viermănos este miezul! A făcut vreodată cineva calculul cît ne-a costat pe noi șpaga dată pentru a fi primiți în OTAN și în UE? Cîte halci din economia națională le-am cedat fără nici un referendum?

Acum mă refer la referendumuri care nu au avut loc deși ar fi fost obligatorii, iar despre cele care au avut loc, mai tîrziu.

La așa zisele „negocieri” pentru aderarea la UE, am fost reprezentați de Vasile Pușcaș (îl las pe el să se autodefinească, ori imbecil, ori trădător – „tertium non datur”), cel pe care Adrian Năstase (cei bătrîni să nu îi uite numele, cei tineri să îl rețină!) l-a însărcinat cu distrugerea României. Pușcaș nu a negociat nimic, el a stat în genunchi și a acceptat tot.

Nu am probe, dar intuiția mă face să cred că aderarea noastră la UE (iar în unele cazuri și la OTAN) a avut trei faze: prima, neoficială, de preaderare; a doua, oficială, de aderare, iar cea de a treia, din nou neoficială, de postaderare.

Prima, pe cînd românii nici nu se gîndeau la aderare, pe timpul lui Constantinescu. Atunci, am început așa zisă privatizare” în favoarea UE (și am început să privatizăm în favoarea unor firme …cu capital de stat din UE!). Au avut loc licitații, dar cei care nu le-au urmărit, nu au văzut că după ce firmele agreate” au oferit cel mai mic preț, prin acte adiționale, ori cîștigul nostru a fost redus la maxim sau anulat, ori, poate chiar am devenit datori! O să vorbesc (dar nu azi) despre cum nemernicii de conducători ai României au preconizat și promovat, avant la lettre, jefuirea românilor de către companiile furnizoare de utilități publice pe care urmau să le ofere Occidentului.

Poate cineva are timpul, puterea și informațiile necesare pentru a face lista cu societățile comerciale și regiile de interes național pe care le-am cedat ca mită pentru intrarea în UE (dar și în OTAN).

A doua fază, cea a pretinselor negocieri, a însemnat să ne obligăm să vindem pămîntul țării vest-europenilor (fiindcă ei aveau bani); să privim nepăsători la falimentul companiilor și societăților de stat rămase ale noastre întrucît le devenise interzis ajutorul de stat (îmi aduc aminte, vag, cum acum vreo două decenii, FMI sau BM – asta nu-mi amintesc exact, ne-a obligat să închidem Comtimul sub motivul că are prea multe capete de porci, mi se pare că 300.000, după care a ajutat financiar Ungaria să înființeze, în apropiere, un combinat și mai mare! din anul 2004 Comtim a fost cumpărat de firma americană Smithfield Ferme care, conform wikipedia, fermele Smithfield dețin peste 50.000 de scroafe și cresc peste 850.000 de porci comerciali pe an deci, dacă patronul este american, se poate); am fost obligați să acceptăm liberalizarea pieței energetice – deci companiile din domeniu, toate cedate „țărilor civilizate” (Franța, Germania, Italia și Cehia) să poată majora după bunul plac tarifele; am fost obligați (fiecare cu oful lui!) să majorăm în mod continuu accizele la țigări (în vechea definiție, acciza fiind o taxă suplimentară aplicată produselor de lux, înseamnă că în România democrată și europeană, benzina, electricitatea, țigările și multe alte produse au devenit de lux), și se pare că această majorare va continua pînă în 2021, deși deja acciza depășește prețul de producție al unei țigări. Iarăși spun, cine are timp, răbdare și acces la informații, să muncească din greu pentru a întocmi lunga listă a nenorocirilor asumate de Vasile Pușcaș, din ordinul lui Adrian Năstase, împotriva poporului român.

A treia fază, cea pe care o parcurgem, le îmbină pe primele două, adică dăm pe doi bani ce mai avem, tarifele la utilități continuă să crească, ne trezim cu noi drepturi pierdute și cu noi obligații impuse.

Ce a însemnat aderarea noastră la OTAN? În primul rînd ne-am transformat în dușmani țări arabe care ne erau prietene și partenere de afaceri, în al doilea rînd mari cheltuieli (cotizația plătita la OTAN; banii, în prezent 2 % din PIB, folosiți în special pentru a cumpăra rable și vechituri depășite – începînd cu cele două fregate britanice ieșite din uz, afacerea lui Adrian Năstase, afacere în urma căreia presa din insulă vorbea de o mită de 10 mil. lire sterline dată cuiva din România, după care însă s-a pus batista pe țambal, continuînd cu rablele F-16 cumpărate de la portughezi, cu rachetele Patriot depășite, uzate moral, pe care Iohannis s-a angajat să le cumpere de la americani – și aici există versiunea conform căreia noi le vom cumpăra de fapt de la Israel, care va primi în schimb de la americani rachete de ultimă generație, am înțeles că trebuie să mulțumim și industria de război a lui Markel și Macron, de la care vom cumpăra elicoptere și alte jucării, cheltuieli legate de participarea noastră la războaiele declanșate de SUA, cheltuieli legate de militarii români răniți sau uciși în teatrele de operațiuni, etc.), în al treilea rînd tineri militari uciși sau mutilați în războaie care nu sînt ale noastre.

Cred că ar fi trebuit să constituie teme de referendum alte două probleme, acceptarea de baze militare străine pe teritoriul României și participarea militarilor români la agresiunile împotriva unor țări independente și suverane.

România s-a umplut de baze americane și de poligoane militare puse la dispoziția militarilor americani. Nu le știu nici eu pe toate, dar văd cum se inmulțesc: aeroportul de la Mihail Kogălniceanu, baza de la Deveselu, fosta UM de la Cincu și poligonul ei, baza de la Cîmpia Turzii, baza de la Babadag, poligonul de la Smîrdan.

Militarii români dau șpagă să se ducă la moarte. Cînd mor, sînt declarați eroi, sînt avansați post-mortem, sînt decorați post-mortem – cu tot regretul, sînt nevoit să contrazic poziția M.Ap.N.: eroi sînt cei care își dau viața apărîndu-și țara, nu mercenarii care pentru mulți bani se duc să ucidă patrioții care își apără țara lor proprie. Să nu credeți cumva că militarii români pleacă de pildă în Afganistam pentru a ține prelegeri despre democrație. Nu, ei se duc să îi ucidă pe cei care luptă împotriva invadatorului american. Există statistici foarte exacte asupra militarilor români uciși sau răniți în țări în care nu aveau ce căuta, dar există oare statistici cu privire la patrioții uciși de mercenarii români? Cheltuielile legate de mercenarii români (cheltuieli de înmormîntare, pensii de urmași, cheltuieli de spitalizare, pensii de invaliditate, etc.) ar trebui suportate nu de M.Ap.N. ci de SUA, mai exact prin societăți de asigurare americane, fiindcă moartea sau rănirea lor s-au produs în urma apărării intereselor americane.

Am dat cîteva exemple. Deși în mod normal un referendum ar trebui să aibe un caracter excepțional, prin modul în care cîrmacii României ne conduc spre un imens aisberg, au fost foarte multe motive de referendum – dar nimeni nu a ieșit în strada pentru așa ceva.

De altfel, instituția referendumului, care ține de esența democrației, a fost aruncată pentru prima dată în derizoriu de Nicolas Sarkozy. Cînd a vazut că Tratatul de la Lisabona a fost respins la referendumul popular în primele două țări în care a fost supus acestei proceduri democratice și avînd informații că și poporul francez ar vota împotrivă, s-a gîndit (evident, minte de evreu!) să nu supună tratatul votului popular, ci votului parlamentar! La fel de evident, parlamentul Franței l-a votat, dovedind falia enormă dintre popor și conducătorii săi.

Referendumul a fost aruncat în derizoriu și în România. Este vorba despre referendumul în urma căruia poporul a votat pentru un parlament unicameral, cu 300 de membri.

Și trecerea noastră la euro, o dublă mare nenorocire, ar trebui supusă unui referendum – dar conducătorii noștri nu au în vedere așa ceva, iar „țării de vite” nu îi pasă.

Sînt multe de spus, dar din cînd în cînd, de la o anumită vîrstă, este bine și să te odihnești puțin.

                                                                                                                  Dan Cristian IONESCU

4 Comments

  1. Gheorghe Deresu

    Poate ne foloseste si noua celor care mai traim in România:
    Blestemul lui Decebal

    „Daca va vor supune romanii , si nu va veti ridica nu-incetat impotreiva acestora sau a altor cotropitori , atunci sluji sa ramaneti . Nu uitati , caci eu -ultimul Rege al vostru , Cuvantez catre voi cu mana pe arma datatoare de moarte, ce nu ma va lasa sa fiu Lup inlantuit , ci cu drag voi trece in Lumea lui Zamolxis-Domnul cum toti Lupii demni cu placere de libertate o fac . Deci , lui Zamorxe voi cere sa plineasca cele ce voua va cuvantez , si graind arunc anatema ce pana-n Samotrache sa se auda si primita sa fie , caci Rege si nu asupritor am fost pentru Lupii-Demni .

    Acum ascultati :
    Neamul cazut in nu-demnitatea , ce numai o data o pierzi ,drept turma de sluji va ajunge in curtea Strabuna , uzurpata de cotropitori . Si nimeni , deci nici voi unul pe altul nu veti avea de ce a respecta ; Limba si Cruce si Stindard , cu insemnul Lupoaicei veti pierde; Nevolnici fiind nu aveti a mai cunoaste frumusetea demnitati si tti tradatori de Neami si de Limba ajungand , frati si tatii pe nimicul lucitor ii veti vinde ; DEZUMANIZATI vet trai pana ce multi Fii, adica cei Demni ai Traciei , solie vor veni in lumea Zeitei din Munti , intru iertarea si izbavirea canilor ce lantul Romei sau al altora au inteles/admis sa poarte ”

    Astazi Romania este mostenitoarea moderna a Daciei strabunilor si bunilor nostri uzurpata de cotropitorii de ieri si de azi (in secole)… In acele vremuri am avut parteneri „strategici”? Am fost folositi ca moneda de schimb? Oare, vorbele lui Decebal sunt un blestem sau un indemn?

    Astazi Romania este sfasiata de lupte politice sterile, care nu au legatura cu interesele romanilor asezati la rascruce de vanturi (adevarate uragane) provocate de vecinii nostri strategici. In decursul istoriei am avut mereu parteneri strategici, am luptat pentru ei, dar niciodata nu am stat cu ei la masa tratativelor ca invingatori (1878, 1919-1920, 1945). Pentru ei am fost moneda de schimb. Astazi suntem fericiti ca suntem bagati in seama de un mare partener strategic, fara a tine seama ca in relatiile intre state exita politica interesului si compromisului. Traim intr-o lume a intereselor, existente de cand este lumea si pamantul. Din toate vremurile politica este aceeasi. Ceea ce s-a schimbat a fost mijlocul de transport al politicianului.

    In aceste conditii Romania poate sa dispara, asa cum a aparut in istorie, fara o reactie pe masura. Romanii sunt dezbinati de politica, dezorientati, migrand spre Europa pentru o simbrie simbolica (dar valoroasa in Romania cea democrata). Astazi totul se vinde si se cumpara, inclusiv tara in speranta de mai bine. Astfel, romanii, fara voia lor, vor deveni rumani adevarati, ce au fost pana la 1866, anul de nastere a Romaniei (pana atunci o gasim in alte locuri), „o turma de sluji va ajunge in curtea Strabuna”…

  2. Damian Petra

    @ Gheorghe Deresu: Te rog să scrii care este „sursa” textului. Pare o făcătură ieftina, un amestec de noțiuni și idei care nu sună a fi contemporane.

    • Un strănepot de dac

      Bineînțeles că este o făcătură. Am căutat fragmentul „Neamul cazut in nu-demnitatea”. Nu apare nicăieri acest text.

      Și ai dreptate, în plus, cu acele noțiuni care chiar zgârie să le „auzi” spuse de Decebal:
      „caci eu -ultimul Rege al vostru” – de unde „ultimul” ???;
      „Lumea lui Zamolxis-Domnul” versus „lui Zamorxe voi cere” – pare cam nehotărât;
      „Limba si Cruce si Stindard” – asta e din alt film !
      „graind arunc anatema” – asta e din sec. XVI-XVII;
      „in lumea Zeitei din Munti ” – parcă e un nume de film coreean sau chinezesc.

      Concluzie: textul nu este decât o încercare jalnică, o manipulare nerușinată, conceput pentru a ne deruta, pentru a aduce în fața ochilor altceva, nu imaginea lui Decebal!

      După cum am văzut, comentariile sunt trecute printr-un „filtru”. Sper că al meu va trece, iar cele de mai sus vor rămâne, măcar ca o lecție despre manipulare pe teme istorice. Am presimțirea că vor apărea din ce în ce mai des pe multe site-uri și bloguri astfel de texte, acum că ne apropiem de marea sărbătoare a Centenarului 1918-2018.

  3. ion ion

    Pai asta-i capitalismul bre,la ce te asteptai sa vina europenii sa ne dea cu tamaie sa ne are glia sa stranga recoltele ,iar noi stand pa gard sa privim la ei si apoi sa deschidem larg portile sa intre carele cu recolte si sa le depunem in hambare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*