Colimator

„Tractoristul” Augustin Lazăr, procuror stalinist înainte de 1990!

                                        […]

 

                                        În loc de introducere

Augustin Lazăr a fost procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 1 martie 2001 până în 31 decembrie 2012, fiind numit imediat după Revelion (ca Luluța!) pe 1 ianuarie 2013 procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Acesta a avut în cei aproape 12 ani, cât a fost adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, doi șefi ca procurori generali: Ion Poiană și Vasile Luha, buni profesioniști amândoi. Aceștia au preferat să-l țină pe Lazăr pe lângă ei pe post de fecior cu cafelele pentru musafiri și furnizor de bârfe din lumea justiției, decât să facă imprudența să-i dea pe mână dosare penale.

Ca beneficiar al cafelelor aduse de Augustin Lazăr, în timp ce discutam cu foștii șefi ai acestuia, am avut ocazia să-l cunosc pe actualul procuror general și să realizez că respectivul a rămas zdravăn ancorat în mentalul procurorului de tip securisto-comunistoid, interesele personale fiind prioritare la acest oportunist, mult mai importante decât menirea unui magistrat de a face dreptate. Bolovănos în exprimare, cu un vocabular redus și o cultură generală pe măsură, Lazăr reprezintă prototipul grobianului lingușitor care face eforturi să intre în grațiile șefilor și este neîndurător cu subalternii. De aceeași dublă măsură a dat dovadă după ce a parvenit ca procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și dă dovadă acum, ca „parchetar” suprem, în reacțiile la dosarele penale care poposesc în „parohia” sa, toate dosarele fiind analizate și drămuite în funcție de „penalii” care fac obiectul acestora, adică cine trebuie protejat și cine e musai să fie „paradit”!

– Băi copii, pe vremea mea se făcea greu școală, trebuia să și muncim. Uitați-va la mine! Dimineața eram șef de post și arestam bandiții care-și tăiau propriul vițel sau furau trei știuleți de porumb rămași pe câmp după recoltare, după-masa mergeam la seral și noaptea aram cu tractorul la CAP. Și uite, din șef de post și tractorist la comuniști, am ajuns procuror general la capitaliști. În plus, am avut și meningită în tinerețe. La boală asta ori mori, ori rămâi tâmpit! Va spun eu, care am avut boala și știu.

Augustin Lazăr a fost avizat pozitiv de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru funcția de procuror general al României în data de 22 aprilie 2016, propunerea acestuia pentru funcția respectivă fiind trimisă președintelui Klaus Iohannis de către ministrul Justiției, Raluca Prună, gospodina în halat de baie, instalată în funcție pe filiera sorosistă Macovei-Cioloș. Așa cum era de așteptat, președintele a semnat în data de 28.04.2016 decretul de numire în funcție, deoarece la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde a fost șef Augustin Lazăr, s-au clasat toate dosarele penale ale primarului Klaus Werner Iohannis care au ajuns acolo, inclusiv cele în care FDGR (președinte Klaus Iohannis) a beneficiat de retrocedări  frauduloase de la Primăria Sibiu (primar Klaus Iohannis), după ce FDGR s-a declarat oficial succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German în anul 2007! (Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial) Conflict de interese evident și abuz în serviciu clar, pe lângă infracţiunea de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist!

                                                                                                              Marius Albin MARINESCU

Frgment din articolul Laura Codruța Kövesi și Augustin Lazăr, doi procurori incompetenți pe care i-am cunoscut personal (II)

 

ZBIRUL ORÂNDUIRII COMUNISTE – Procurorul Augustin Lazăr a avut grijă ca adversarii lui Ceaușescu să înfunde pușcăria. În anii ’80, ca șef al Comisiei de liberări condiționate a Penitenciarului Aiud, Lazăr a refuzat de două ori să-l elibereze pe dizidentul anticomunist Iulius Filip pe motiv că a continuat acțiunile subversive împotrivă regimului Ceaușescu: „Discutii dușmănoase la adresă RSR… Injurii la adresa organelor de partid și de stat.”

 

 Lumea Justiției a intrat în posesia unor documente bombă, cu ștampila Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Sunt documente pe care le prezentăm în exclusivitate și care dezvăluie cum un procuror din județul Alba, pe numele său Augustin Lazăr, a refuzat în două rânduri să elibereze un dizident anticomunist. S-a întâmplat la mijlocul anilor ’80.

Coincidența face ca numele procurorului din acest caz să fie identic cu cel al actualului Procuror General al României. Tot coincidența, cazul se petrece la Penitenciarul Aiud din județul Alba, județ din care provine și actualul Procuror General al României. Nu în ultimul rând, în anii în care dizidentul anticomunist era ținut în pușcarie de către procurorul Augustin Lazăr pentru acțiuni împotriva regimului comunist, actualul Procuror General al României Augustin Lazăr  își desfășura activitatea, conform propriului CV, la Procuratură Albă.

Să fie procurorul Augustin Lazăr care l-a ținut în pușcarie pe dizidentul Iulius Filip același cu actualul Procuror General al României Augustin Lazăr? Nu știm. Tocmai de accea, Lumea Justiției a trimis o solicitare oficială către Parchetul General prin care i-am cerut lui Augustin Lazăr să își exprime un punct de vedere cu privire la implicarea sa în acest caz, astfel încât să publicăm și poziția acestuia. Deși am indicat o oră până la care poziția Procurorului General să ne fie transmisă, pentru a putea fi inclusă în articol, din păcate, până la momentul publicării materialului, nu am primit niciun răspuns din partea PICCJ. Vom prezența punctul de vedere al lui Lazăr în momentul în care acesta ni-l va trimite.

                                                           * * *

Astfel, numele unui procuror Augustin Lazăr apare în cazul unuia dintre cei mai cunoscuți dizidenți anticomuniști și deținuți politici. Ne referim la maistrul militar Iulius Filip. Pe scurt, în anii ’80, după ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceaușescu și și-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul față de mișcarea anticomunistă „Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat și arestat în mai multe rânduri, fiind închis în beciurile Securității, în celule morții de la Penitenciarului Rahova și internat la secția de nebuni din spitalul închisorii Jilavă. În final, acesta fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare cu executare pentru „propaganda împotrivă orandurii socialiste”.

 „A redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat, atât cunoscuților cât și unor organe oficiale.”

Executarea pedepsei a început la 14 decembrie 1981, data expirării fiind 13 aprilie 1987. În această perioadă, Iulius Filip a încercat însă de două ori să fie liberat condiționat. Tot de e două ori a fost refuzat, iar printre cei care au decis să îl țină în continuare în pușcarie s-a numărat procurorul Augustin Lazăr.

Astfel, în 9 iulie 1985, situația lui Iulius Filip a fost discutată în cadrul Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată a Penitenciarului Aiud. Comisia era formată din lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), lt. major Petru Silaghi (locțiitor pentru pază și regim al Penitenciarului Aiud-ofițer prim-serviciu), pmc Gheorghe Ligă (șeful compartimentului prestări servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud), pmc Ioan Emanoil (șeful evidenței condamnaților din Penitenciarul Aiud) și era condusă de procurorul Augustin Lazăr.

Comisia a stabilit că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, Iulius Filip trebuia să excute 2/3 din pedeapsă, adică 1.299 de zile, iar în cazul în care ar fi muncit, 325 de zile considerate că fiind executate pe bază muncii prestate și 974 de zile efectiv executate. Comisia condusă de Augustin Lazăr a constatat că Iulius Filip executase deja 1.304 zile, de la 14 decembrie 1981 până la 9 iulie 1985, fără să fi fost folosit la muncă pe motiv de boală. Așadar, deizidentul anticomunist îndeplinea toate condițiile pentru liberarea condiționată.

Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lăsat liber. Iar asta întrucât Comisia în fruntea căreia se află Augustin Lazăr a decis că Filip nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și că a continuat acțiunile subversive împotrivă orandurii socialiste, a regimului comunist și a Republicii Socialiste România. Mai exact, Comisia condusă de procurorul Augustin Lazăr a hotărât următoarele:

Starea de fapt: În ultima perioadă a purtat discuții dușmănoase la adresă RSR și a redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat, atât cunoscuților cât și unor organe oficiale.

 A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizând 42 de zile de izolare, pentru abateri că: injurii la adresă organelor de partid și de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioară, atitudine necuviincioasa față de cadre, încălcarea regulilor cu privire la scrierea corespondențelor. Pentru comportarea necorespunzătoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat că deținutul să execute 12 luni din pedeapsă în regim restrictiv. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare.

În cele din urmă, prin procesul verbal nr. 28 din 09.07.1985 (vezi documentul de mai jos), Comisia lui Augustin Lazăr a decis că: „Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat condiționat, se amâna 1 an, pentru că a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezintă garanția reeducarii”. (Click pe înscrisurile de mai jos!)

                                                   1986, același verdict

Situația dizidentului anticomunist Iulius Filip a fost rediscutată anul următor, în 8 iulie 1986. Și de această data Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată l-a avut ca președinte pe Augustin Lazăr, ceilalți membri fiind lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), mr. Marius Coldea Rusu (locțiitor pentru pază și regim al Penitenciarului Aiud-ofițer prim-serviciu), pmc Gheorghe Ligă (șeful compartimentului prestări servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud) și pmc Ioan Emanoil (șeful evidenței condamnaților al Penitenciarului Aiud – ca secretar).

Între timp, dizidentul anticomunist Iulius Filp ajunsese la 1.669 de zile executate, îndeplinind deci condițiile pentru liberarea condiționată, care prevedeau 1.299 zile executate. Și de această data însă Comisia condusă de Augustin Lazăr a refuzat să-l elibereze pe Iulius Filip. Au fost invocate aceleași motive ca în 1985, mai precis că Iulius Filip nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și a continuat acțiunile împotrivă regimului comunist și a Republicii Socialiste România.

Iată ce a reținut Comisia condusă de Augustin Lazăr în 1986:

Starea de fapt: În ultima perioadă a purtat discuții dușmănoase la adresă RSR și a redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat, atât cunoscuților cât și unor organe oficiale.

 A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizând 42 de zile de izolare, pentru abateri că: injurii la adresă organelor de partid și de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioară, atitudine necuviincioasa față de cadre, încălcarea regulilor cu privire la scrierea corespondențelor. Pentru comportarea necorespunzătoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat că deținutul să execute 12 luni din pedeapsă în regim restrictiv. Ultima data a fost pedepsit în august 1985. De atunci a avut comportare corespunzătoare. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

Drept urmare, prin procesul verbal nr. 28 din 08.07.1986 (vezi facsimilele de mai jos), Comisia prezidată de Augustin Lazăr a hotărât: „Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat condiționat, se amâna la termen, respectiv 13.04.1987, pentru că timpul executat nu prezintă garanția unei depline reeducari”. (Click pe înscrisurile de mai jos!)

Practic, din cauza refuzurilor Comisiei lui Augustin Lazăr de a-l eliberă condiționat, dizidentul anticomunist Iulius Filip și-a efectuat în totalitate pedeapsa.

                                                        Cine este Iulius Filip

În final, iată mai multe informații despre deținutul Iulius Filip, pe care procurorul Augustin Lazăr l-a ținut în pușcarie, așa cum au fost ele prezentate pe site-ul Wikipedia:

 Iulius Filip este un dizident anticomunist și fost deținut politic român.

Primul act public de disidență manifestată de maistrul militar Iulius Filip, s-a petrecut atunci când s-a declarat net de partea minerilor participanți la Greva minerilor din Valea Jiului din 1977. Măsura luată a fost interdicția de a mai lucra cu armament.

În 1981 Iulius Filip a trimis pe adresa Comitetului Central al PCR un pamflet, adresat lui Nicolae Ceaușescu, intitulat „Vis și speranță” care se încheia cu versurile: „Laude, minciuni și vorbe, cu ele mereu ne-ați dus/ Dar acum sosit-a clipa pentru-al lor sfârșit și-apus!”. A fost arestat în 3-5 martie 1981 și anchetat, iar în 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apărării, Constantin Olteanu, l-a trecut în rezervă prin Ordinul 51/ 1981 „pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”.

Securitatea i-a oferit un post de maistru la o instituție civilă, cu condiția să devină informator. Deoarece a refuzat, nu i s-a oferit nici un loc de muncă. Pentru a-și întreține familia, a fost nevoit să facă munci necalificate, spălând scări de bloc, geamuri etc. După 3 luni a reușit să se angajeze la atelierele de reparații ale CFR, la uzina „16 Februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fără să i se recunoască nici o calificare.

În 1981, Iulius Filip a trimis în Polonia o scrisoare de sprijin către Congresul sindicatului Solidaritatea cu mesajul „Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din țările socialiste”, semnând „muncitorul român Iulius Filip, Atelierele CFR 16 Februarie Cluj”. Conducerea sindicatului Solidaritatea a primit scrisoarea care a fost citită în plenul congresului la 28 septembrie 1981. Ulterior, scrisoarea a fost difuzată de marile agenții de presă.

Ca urmare, Departamentul Securității Statului, cunoscut sub denumirea de „Securitatea”, a inițiat o anchetă în urma căreia a fost acuzat de „pactizare cu forțele contrarevoluționare din Polonia”. După ce scrisoarea a fost difuzată și de postul Radio Europa Liberă, ajungând să fie cunoscută de populația României, Iulius Filip a fost deferit tribunalului militar din Cluj și apoi celui din București, pentru că ar fi comis infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. A fost condamnat la pedeapsă privativă de libertate de cinci ani și patru luni, pedeapsă pe care a executat-o în închisorile din Cluj, București, Jilava și Aiud. A fost închis în subsolul Securității (14- 19 decembrie 1981), București, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnaților la moarte de la Rahova, închisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) și apoi închisoarea de la Aiud până în 1987.

A fost eliberat din închisoare în 1987. Pentru că a refuzat să semneze o declarație prin care să se angajeze că nu va mai întreprinde acțiuni împotriva orânduirii socialiste, Iulius Filip a fost mutat pe șantierul Zlatna, din județul Alba, unde a muncit timp de un an și două luni.

Împreună cu alți deținuți politici a formulat o scrisoare, în care se cerea înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu și democratizarea României, pe care a trimis-o, în mai 1988, participanților reuniți la Viena pentru Conferința privind Securitatea și Cooperarea în Europa. Ca urmare, a fost anchetat și torturat timp de cinci zile de către Securitate.

Lui Iulius Filip și altor opozanți ai regimului li s-a impus să părăsească țara în 10 zile. Aceștia își depuseseră de mai multă vreme actele de emigrare la Ambasada Americană din București, mai mult formal, ca să nu poată fi uciși și făcuți dispăruți. Iulius Filip a părăsit România și a petrecut opt ani exilat în Statele Unite ale Americii, lângă Seattle, statul Washington. În 1997 s-a întors în România pentru a-și îngriji mama bolnavă.

Președintele Republicii Polone Bronisław Komorowski i-a acordat lui Iulius Filip Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone, „pentru contribuția și devotamentul său în sprijinirea schimbărilor democratice din Polonia”. Acesta i-a fost înmânată de ambasadorul Poloniei în România, Marek Szczygiel, în cadrul unei ceremonii oficiale desfășurată în Sala de Sticlă a Primăriei Cluj-Napoca, în ziua de 7 noiembrie 2014.

                                                                                                                              George TĂRÂȚĂ

Sursa: Lumea Justiției

Citiți și:

După procurorii lui Băsescu, procurorii lui Iohannis

Parchetul lui Gusti, program non-stop special pentru soția klausului, ca la bufetul gării: Audierea Getuței, noaptea ca hoții

Procurorul general Augustin Lazăr este la fel de mincinos ca și protejatul său, Klaus Iohannis

Klaus Iohannis l-a răsplătit pe procurorul Augustin Lazăr și-l susține în continuare fiindcă i-a clasat dosarele penale!

Propaganda UE alături de Iohannis în apărarea celui care i-a albit dosarele penale, procurorul general Augustin Lazăr

Noi dovezi că Augustin Lazăr l-a protejat permanent pe „penalul” Iohannis

Prostia la cote maxime: „Je suis Gusti” și „Je suis Augustin Lazăr!”

Augustin Lazăr trebuie închis, nu demis!

Coteria magistraților și polițiștilor care l-au protejat pe Klaus Iohannis

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*