Atitudini

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (VI)

                              Românii sub dualismul austro-ungar (1867-1918)   „Regimul maghiar a ajuns o groază… Tratare mai brutală, mai nedreaptă și […]

 

                            Românii sub dualismul austro-ungar (1867-1918)

 

Regimul maghiar a ajuns o groază… Tratare mai brutală, mai nedreaptă și mai lipsită de cel mai elementar simțământ de omenie decât aceea pe care ungurii o impun naționalităților nemaghiare nu s-a întâlnit niciodată în decursul istoriei (…) toate celelalte popoare din acest regat trebuie să muncească numai în folosul nației stăpânitoare (…) Este cunoscut că la Seminarul de la Budapesta seminariștii români sunt opriți de a vorbi românește – la Universitatea din Cluj este un singur curs de literatură română propus… Judecătoriile de la mic până la mare, cancelariile administrative, ordinele ministeriale, textul legilor – toate își găsesc rostirea în limba maghiară… Banii românești mai slujesc spre a plăti jandarmii care arestează pe gazetarii români, zbirii care omoară pe alegătorii Români ce au nenorocirea de a se duce la urnă spre a vota pe unul dintr-ai lor. Patru milioane de Români, sunt reprezentați în camera de la Budapesta de cel mult 8 sau 10 deputați, pe când Ungurii adevărați, opt milioane cel mult, împreună cu Evreii, sunt reprezentați prin mai multe sute” (academician A.D. Xenopol, 1913).

 

Neștiința de carte, goana după mirajul bunăstării materiale și reaua credință îi fac pe unii români, hai să le zicem naivi, să creadă că prin etapa autonomiei Transilvaniei, iar apoi prin aceea a alipirii ei la Ungaria, vor fi mai fericiți, mai ”occidentalizați”, nebăgând însă în seamă cum i-au tratat maghiarii acum 171 de ani pe românii din Transilvania. Atunci, printr-un joc istoric defavorabil nouă, în 1867, Viena imperială avea să cadă în agonie și, după ce pierduse războiul cu franco-prusacii (1859-66), încheind un Pact compromițător cu nobilimea ungară (cu speranța că Imperiul nu se va dezmembra) prin care puterea politică, împărțind-o cu Ungaria, aparținea de fapt unui guvern unic care, girând regimul dualist austro-ungar în Transilvania, îi va supune din păcate pe români la o îndoită asuprire: și austriacă și ungară. Miza încheierii acestei înțelegeri consta tocmai în dorința arzătoare a Ungariei de a îndrăzni să facă, samavolnic și fără să consulte 2/3 din totalul populației românești, ceea ce nu s-a mai făcut niciodată în istorie: să anexeze Transilvania la Ungaria! Momentul acesta istoric, când Franz Joseph devenea acum și împărat al Austriei (1848-1916) și rege încoronat al Ungariei (1867-1916), ar trebui să dea de gândit atât românilor care nu știu cum a fost atunci când Transilvania a fost la „discreția” Ungariei, cât și ungurilor care disprețuiesc adevărul istoric invocând apartenența Transilvaniei la Ungaria timp de un mileniu, într-un context internațional când, iată, ungurii nu au stăpânit legal singuri Transilvania, nici măcar în cei 51 de ani și câteva luni de administrare (1867-1918), ci tot sub „aripa” austriacă!

Altfel spus, din 1867, avem de-a face cu o Ungarie, ca regat în „reconstrucție” în monarhia habsburgică, dispunând de autonomie limitată și de „protecția” Vienei în atitudinea de colonialism adoptată de nobilimea maghiară. Prin pactul din 1867, Ungaria s-a prevalat de poziția privilegiată la care a fost ridicată de Viena și a început, nu numai față de românii din arcul carpatic, un genocid cultural sub al cărui ”tăvălug” nivelator, contrar în mod absolut oricăror idei de drept internațional, și-a constituit și gradual consolidat Statutul Unitar Maghiar.

Desigur, studiul de față ignoră cum i-au maghiarizat ungurii pe ruteni, slovaci, sârbi, croați, țigani, evrei, dar extrem de sugestivă este situația existentă în noua lor ”colonie”, ”perla” Transilvania, unde maghiarii nu ajungeau nici măcar la jumătate din totalul populației (a se vedea Memoriul, din 1881, întocmit de ministrul de externe ungar Kalnoky) și, pentru a se răsturna raportul de forțe, iredentiștii Budapestei au practicat o violentă deznaționalizare (M.G. Lehr), impunând  în Transilvania o serie de legi șovine care vizau: ștergerea totală a identității românilor, integrarea radicală a Transilvaniei în structurile Ungariei, proclamarea națiunii maghiare ca ”unitară și independentă”, discriminarea etnică etc.

Stimați cititori, ”panorama” prin care s-a pricinuit Transilvaniei ”mai multă pagubă decât folos” (Odon Molnassy) este greu de cuprins în cuvinte! Totuși, voi încerca să vă reîmprospătez memoria cu câteva repere, sumare și comparative, ca să înțelegem cum a fost și cum este astăzi relația dintre maghiari și români:

  • ne-au impus ca limbă oficială limba maghiară (1879, legea Trefort);
  • ne-au furat numele prin maghiarizare (1881, legea maghiarizării numelor! S. Telekeș considera că „botezul” național este mai important decât cel religios!);
  • ne-au obstrucționat și diminuat reprezentarea politică în Dietă și în Parlamentul Ungariei (în 1910, aveam doar 5 români în Parlamentul de la Budapesta);
  • ne-au interzis organizarea vieții politice (1894);
  • ne-au suprimat 350 de școli primare (legile lui Aponyi, contele despre care scriitorul rus Lev Tolstoi spunea că în Ungaria acesta nu recunoaște nemaghiarilor nici măcar calitatea de oameni!);
  • ne-au pus la „indexul” discriminării etnice (1868, legea minorităților);
  • ne-au judecat și condamnat pe conducătorii politici (1892-1894, memorandiștii);
  • ne-au exclus de la vot (legea electorală, din 1874, este considerată de prof.univ.maghiar B. Gustav ca fiind o lege „cu tradiție feudală”);
  • ne-au schimbat denumirile localităților (legea din 1891);
  • ne-au respins orice cerere națională, sub pretextul că se săvârșea un ”atentat la ordinea de stat”;
  • ne-au maghiarizat grădinițele (1912) și învățământul primar (1907);
  • ne-au îngrădit, prin arestarea și condamnarea la închisoare a ziariștilor, libertatea de exprimare;
  • ne-au impus pe V. Mangra ca mitropolit al Bisericii ortodoxe Române (cei 3 milioane de români din Ungaria dispuneau doar de 4 licee și 1 gimnaziu, susține B.O.R.);
  • ne-au interzis să avem vreun reprezentant în funcții importante (Kalnoky);
  • ne-au falsificat statisticile demografice (referendumuri);
  • ne-au confiscat însemnele naționale etc.

La aceste anomalii au reacționat, străini și români, din cele mai diverse medii. Dintre străini aș aminti pe premierul britanic L.George („imperiile europene erau un conglomerat nebunesc de astfel de posesiuni nenaturale și silnice … Românii erau dominați cu nesiguranță de austrieci și maghiarii din imperiul hodorogit”), ziarul german N.P. Zeitung („ungurii sunt astăzi poporul cel mai urât din Europa occidentală”, 6 mai 1894), ziarul L΄ Independence Belge („Sunt tratați – românii, n.a – ca paria de rasa stăpânitoare a maghiarilor … Vechile privilegii pe care le aveau românii au fost confiscate, ziarele suprimate, ziariștii lor băgați la închisoare, iar învățătorilor și preoților li s-a făcut viața cum nu se poate mai mizerabilă”), poetul ungur Ady Endre („Am învățat… că este patriotic să înjuri germani, sârbi, români, slovaci? Așa să fie? Dacă este așa, eu declar solemn că nu sunt patriot” – Nagyvarodi Naplo, 16 iunie 1903) etc.

Românii asupriți, sfidând riscurile de a fi acuzați că săvârșesc un „atentat contra statului ungar”, au adus la cunoștința Vienei, Budapestei și opiniei publice nedreptățile pricinuite de dualismul austro-ungar. Au dat „tonul” cele mai strălucite minți românești, grupate în jurul Partidului Național Român, Astrei, ziarelor, instituțiilor de învățământ etc. Ungaria a fost acuzată că nu a respectat autonomia Transilvaniei (1868, Pronunciament), nu a acordat drepturi egale națiunii române (1861, la Alba Iulia), nu a acceptat nici un român în funcțiile din capitala Ungariei (1863, la Sibiu), nu a făcut altceva decât să exploateze națiunea română în perioada dualistă (o delegație de 300 de protestatari români a mers în 1892 în zadar la Viena, care a „pasat” problema – și mai în zadar – Budapestei) etc.

Rezultatul? Guvernul Ungariei a respins documentul și i-a condamnat pe liderii mișcării memorandiste la închisoare! Procesul s-a desfășurat la Cluj, în 1894, în același an în care autoritățile maghiare au și emis Ordinul 321 privind dizolvarea P.N.R. și intentarea de procese. Până la urmă, presiunile la nivel înalt au condus la eliberarea memorandiștilor, dar mărețele cuvinte rostite de Ioan Rațiu (președintele P.N.R), în procesul din 1894 de la Cluj, vor răzbate peste veacuri: „Exclusivismul de rasă a declarat război de exterminare limbii și naționalităților noastre (…) Nu putem decât să acuzăm în fața lumii civilizate sistemul asupritor, care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea și limba! De aceea nu mai suntem aici acuzați, suntem acuzatori”…

                                                                                                                                  Prof. Costel NEACŞU

Articolele anterioare:
TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (V)

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (IV)

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (III)

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (II)

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (I)

 

2 Comments

  1. alex

    Foarte bun articolul d-tra! Sa nu uite niciodata romanii transilvaneni, cat de oropsiti au fost pe timpul imperiului austro-ungar! Iar cei care ii dau apa la moara lui Sabin Gherman&comp., sa citeasca de zeci de ori aceste articole minunate! Informati-va, deci, romani ardeleni! Iar minoritarii unguri, care vor autonomia asa-zisului Tinut Secuiesc, ar trebui sa taca!

  2. Soll

    Oau…”expuneti lumii civilizate”- care isi suprima propriile natiuni prin invazia de buna voie a tarilor lor cu milioane si zeci de milioane de africani musulmani ,care baga pe gatul europenilor lgbtq…,Europa civilizata unde oamenii sunt ucisi pe strazi,copii si femeiile violate cu miile,Europa civilizata care nu-si mai recunoaste propria cltura,religie,istorie si chiar si rasa,Europa civilizata este un gunoi cat meca .Ma intreb daca voi vedeti vreodata ce se intampla acum in jurul nostru.Oare cand veti scapa de ura stupida fata de vecini ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*