Atitudini

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR” (XLIII)

  Atenţie, români! Duşmanii statului naţional unitar nu dorm!      TRANSILVANIA IN „COLIMATOR” (XLIII)           […]

 

Atenţie, români! Duşmanii statului naţional unitar nu dorm!

     TRANSILVANIA IN „COLIMATOR” (XLIII)

                                         ITALIA

Mare atenție cu proclamarea independenței Kosovo în mod unilateral, pentru că acest lucru poate declanșa un efect de domino în alte regiuni (de exemplu, în Transilvania) cu importante minorități etnice, aruncând U.E. în haos”(Francesco Cossiga, fost președinte al Italiei între anii 1985-1992).

A vorbi în termeni neglijenți despre rolul Italiei în politica mondială, fără a ține cont că aceasta reprezintă a 5-a economie a lumii până în 1990, este cu siguranță o eroare care dovedește neînțelegerea de ansamblu a participării Italiei la ambele războaie mondiale și, la nivel bilateral, a modului neprietenos prin care Italia fascistă a consimțit la cedarea nord-estului Transilvaniei la Ungaria horthystă (Diktatul de la Viena din 1940). Lăsând însă la o parte faptul că Italia lui Mussolini și-a adus contribuția la dezmembrarea României, nu se poate să nu se remarce că în anii ΄60 Italia postbelică și-a arătat interesul pentru a încuraja o politică aparte în lagărul comunist și, chiar dacă a fost inclusă în diferite planuri și scenarii (organizații și cercuri guvernamentale) ale lobbyului unguresc împotriva României la Roma (după ΄89), a luat în postcomunism atitudine împotriva unor cercuri internaționale (ațâțate de Budapesta) care ar fi dorit ca în Transilvania românească să fie întreținută o mișcare secesionistă de tip Kosovo.

În principiu, intervenția în cauză a fostului președinte italian F.Cossiga este lăudabilă (în a se pune capăt mișcărilor secesioniste), dar nu este potrivit a compara Transilvania cu Kosovo, cum a făcut acesta, întrucât în regiunea sârbească predomina o majoritate albaneză, iar în regiunea românească o minoritate maghiară! Această crasă neconcordanță a fost însă speculată, la presiunea Ungariei și a U.D.M.R., de „acoperiții” unei Prese europene pro-globaliste, antiromânești, interesate să fractureze mentalul colectiv și să ne arate cât mai rapid „minunățiile”  Noii Lumi!

Ce cuvânt va avea de spus (în „proiectul” final) Italia, „decimată” și ea sub aspectul unor lupte intestine abil întreținute, știe doar Bunul Dumnezeu și, evident, vom afla – și noi – la timpul potrivit…

                                                 SERBIA

Mă adresez, în această seară, întregului popor… în legătură cu evenimentele gave care au avut loc, în ultimele zile, la Timișoara (…) Din datele de care se dispun în prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste acțiuni cu caracter terorist au fost organizate și declarate în strânsă legătură cu cercuri reacționare, imperialiste, iredentiste, șoviniste și cu serviciile secrete din diferite țări (…) Nu întâmplător, posturile de radio de la Budapesta și din alte țări (Radio Belgrad, Radio Novi Sad, Agenția iugoslavă Taniug etc – n.a.) au declanșat, încă în cursul acestor acțiuni antinaționale, teroriste, o campanie deșănțată, de ponegrire, de minciuni împotriva țării noastre. Scopul… este acela de a distruge independența, integritatea… DE A ÎNTOARCE ROMÂNIA  ÎNAPOI  SUB DOMINAȚIA STRĂINĂ (…) Reiese cu claritate că ACEASTĂ CAMPANIE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI FACE PARTE DINTR-UN PLAN MAI GENERAL ÎMPOTRIVA INDEPENDENȚEI ȘI SUVERANITĂȚII POPOARELOR – A ACELOR POPOARE CARE NU VOR DOMNIA STRĂINĂ și sunt gata să-și apere cu orice preț, inclusiv cu arma în mână, independența, dreptul la o viață liberă” (Președintele Nicolae Ceaușescu, în discursul din 20 decembrie 1989 de la TVR).

Serbia, ca și Rusia, a reușit, cu tot trecutul ei sângeros (de sub asuprirea istorică a turcilor, austriecilor, germanilor și sovieticilor), să creeze în Banat o identitate națională separată de cea românească (din Voivodina, Valea Timocului etc) și, precum Ungaria, să ne vânture amenințător teza imigraționistă (conform căreia poporul român ar fi venit în Banat în secolul XVIII și, de aici, pretenția de a ne deznaționaliza și prigoni). Așa s-ar explica faptul că Serbia, aflată la răscrucea Europei centrale cu sud-estul Europei, s-a tot cramponat, prin învecinarea ei cu România, să ne trateze în istoria contemporană, cu ostilitate, fie când armata sârbă ne-a ocupat Banatul (ceea ce a făcut ca, la 3 august 1919, armata română să intre în Timișoara), fie când președintele iugoslav Tito a cerut oficial ca Banatul (inclusiv Reșița) să fie încorporată integral la Iugoslavia postbelică (deși, în 1941, România a refuzat să ia parte la împărțirea teritoriului iugoslav), fie când Loncear și Dizdarevici (dubla conducere iugoslavă) a revendicat cu obrăznicie Banatul și, după un schimb de replici tăioase cu Ceaușescu, au întrerupt întâlnirile bilaterale anuale iugoslavo-române!

În tot cazul, preferând să rămână o „piatră de potcnire” în arhitectura capcanei globaliste, Serbia a reușit în postcomunism să-și păstreze individualitatea națională și, cu toate că nu face parte din NATO și UE, continuă să se mențină (spre deosebire de noi, integraționiștii) relativ sus pe indicele dezvoltării! Totodată, rămâne ca o certitudine în plus, după felul în care iugoslavii (consulul Mirko Atanaskovivi etc – n.a.) și-au adus aportul la răsturnarea suveranistului Ceaușescu tocmai printr-o operațiune în Banat, faptul că, expunându-ne Țara unor conspiratori – asasini nemiloși, Serbia și-ar „freca mânile” oricând, entuziast, ca să ne poată rupe din teritoriul Transilvaniei o „halcă”, Banatul, râvnită de atâtea ori în cei 140 de ani de relații diplomatice româno-sârbe!

                                             VATICAN

Personajele istorice importante de ambele părți (sistemul bipolar sovieto-american – n.a.) sunt de acord că el (papa Ioan Paul al II-lea – n.a.) a determinat căderea comunismului: nu numai Lech Walesa, liderul sindicatului liber polonez Solidaritatea, dar și cel mai puternic oponent al său, generalul Wojciech Jaruzelski; nu numai fostul președinte american George W. Bush senior, dar și fostul președinte sovietic Mihail Gorbaciov, sunt de acord că, într-adevăr, papa Ioan Paul al II-lea (de la Vatican – n.a.) a determinat căderea comunismului. Aș spune că, de fapt, acest proces constă din 3 etape: fără acest papă polonez, nu ar fi fost revoluția Solidarității în 1980; fără Solidaritatea, nu ar fi avut loc schimbările dramatice în politica sovietică față de țările din estul Europei înfăptuite de Gorbaciov; fără aceste schimbări, nu s-ar fi înfăptuit nici una din revoluțiile din 1989” (Timothy Garton Ash, istoric englez).

Cu „ochii” ațintiți spre deținerea supremației mondiale, în dorința lor de a-și impune primatul papal cu de-a sila, nenumărați suverani pontifi ai Cetății Vaticanului (un micuț stat al cărui teritoriu, de nici 0,44 km2, este o enclavă în orașul Roma) au creat de-a lungul istoriei suficientă stupoare și oripilare, vrând să subjuge „catolic” omenirea, încât să ne îngrozim astăzi la felul cum, în rătăciri dogmatice, s-au vrut pe sine exponenți (din culise) ai întregii creștinătăți și, generând un prozeletism de prost gust al Ungariei în Transilvania românească și implicit „dezbinarea poporului român” (conform distinsului academician Dumitru Stăniloae) prin sprijinirea în Transilvania a uniatismului cu Roma, au recurs la CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII (a se vedea „bilanțul” cruciaților antiortodocși din secolele XII-XIII, al Inchiziției catolice din secolul XIII, al vandalizării Serbiei în Al Doilea Război Mondial, al prăbușirii însângerate a comunismului în Europa centrală și de sud-est, al violentei dezmembrări teritoriale a Iugoslaviei de după 1989 și, în actuala Nouă „Ordine” Mondială, al cochetării cu clicile satanice iluminato-francmasonice) etc.

Astfel, luîndu-și în serios aberația de a se pretinde reprezentantul absolut al lui Hristos pe pământ, papa Ioan Paul al II-lea a „uitat” că președintele Ceaușescu l-a atenționat că i se „coace” un atentat și, predicând mai degrabă edificarea Noii „Ordini” Mondiale decât Sfânta Evanghelie, acest simbol al catolicilor a contribuit indirect la aducerea Ceaușeștilor în fața plutonului de execuție, prin întâlnirile avute la Vatican cu președintele american Bush (la 27 mai 1989) și cu președintele sovietic Gorbaciov (la 1 decembrie 1989), în urma conspirației (antihristice) a celor două superputeri planetare.

„Mulțumită” așadar intrigilor „țesute” la (și prin) Vatican, pe termen scurt a pierdut un „țap ispășitor” (în fața mulțimilor dezlănțuite și neștiutoare de dedesubturi), Ceaușescu, iar pe termen lung, prin punerea teroristă a României pe orbita globalizării, am ajuns ca Țară la marginea unei prăpăstii (antinaționale, antidemocratice și anticreștine) în fața căreia niscaiva ambasadori și „comisari”, depășindu-și inadmisibil atribuțiile, își permit să se fotografieze cu simbolurile antiromânești, să incite la mișcări sociale subversive, să „urecheze” Constituția prin a „lua la șut” Guvernul și a „pălmui” Parlamentul etc! Și, astfel idioții utili ai Occidentului propagandist ne-au învăluit cu un „nor de ceață” informativă, sub trucul unei criminale justiții neoglobaliste, din care nu ne mai vedem român cu român… Păcat!

                                             ISRAEL

Istoricii reprezintă conștiința unei națiuni. Adevărul mai presus decât toate. Holocaustul din România este o minciună… a fost doar în Germania și Ungaria, care i-au trimis (pe evrei) la Auschwitz” (prof. univ.dr. Vladimir Iliescu, Doctor Honoris Causa al Universității din Aachen, discurs în Aula Academiei Române).

Cum situația din Orientul Mijlociu nu este tocmai stabilă, propagandiștii sionismului s-au gândit că nu este deloc rău, în aria unei globalizări în care poporul nostru a fost adus în stadiul să se hlizească satisfăcut la „deliciul” arestării lui Ceaușescu, ca tentaculele Mossad-ului (serviciul secret israelian) să interacționeze în procesul internațional al arestării de fapt (în 1989) a întregii Românii, percepută ca un „al doilea Israel”, astfel că ne-am pomenit, încă din anii ΄90, că suntem „bătuți la cap” cu acuzația de a fi un popor de criminali, antisemit, furându-ni-se în consecință Istoria și dreptul nostru la o existență națională demnă!

Ce a urmat, se știe: aproape că am fost puși pe nivelul holocaustului Germaniei, impunându-ni-se participarea la uciderea a aproape 400.000 de evrei-români și ucraineni – deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz (din care 132.000 evrei proveneau din nord-estul Transilvaniei, zonă aflată de fapt sub ocupația Ungariei horthyste între 30 august 1940 – 25 octombrie 1944)! Iluzionându-se că este (electoral) la putere, poporul nostru a tăcut și, neînțelegând că în Decembrie ΄89 conducerea românească a fost înlocuită cu un grup de minoritari antiromâni (maghiari, evrei și țigani), acum este „bun de plată” compensatorie față de „stăpâni”, totodată ridicând la Odorhei (județul Harghita) statuie lui Horthy (el este cel care a comis atrocități împotriva românilor transilvăneni și a deportat peste 400.000 de evrei din Ungaria, din care 151.000 erau originari din Transilvania românească)!

Ei bine, stimați cititori, așa s-a ajuns să fim cu neamul nostru aproape „la pământ”, însă nedezmembrat teritorial de către dezbinatori, ca niște supraviețuitori ai unui „pustiu” ucis demografic treptat, prielnic neocolonizării, acaparate fraudulos de minoritari cu statut social și politic privilegiat!

                                                                                                       Prof. Costel NEACŞU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*