Atitudini

TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XXI)

  Atenţie, români! Duşmanii Centenarului  Marii Uniri nu dorm!             TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XXI)     […]

 

Atenţie, români! Duşmanii Centenarului  Marii Uniri nu dorm!

            TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XXI)

                          Președintele ungar Ferencz Madl (2000-2005)         

Au căpătat amploare în mass-media … chestiuni legate de Fundația Gojdu și Monumentul de la Arad. De asemenea, am exprimat dorința în legătură cu accelerarea unor procese privind restituirea unor bunuri care au aparținut bisericilor, respectiv cu valoare istorică și culturală. Ca exemplu aș menționa Palatul Episcopal de la Oradea (greco-catolic – n.a.) care parțial a fost restituit, respectiv clădirea legată de Fundația Batthyaneum (…) În legătură cu Fundația Gojdu am ajuns la concluzia potrivit căreia guvernul ungar este dispus să finanțeze împreună cu partea română o fundație comună româno-maghiară (…) În ce privește statuia de la Arad … aceasta ar servi foarte bine … îmbunătățirii imaginii istorice a trecutului… Îmi permit să înțeleg faptul că, în urma convorbirilor noastre, există șansă pentru amplasarea acestei statui” (președintele F. Madl, Declarație de Presă făcută în 2003, la Budapesta, cu ocazia întrevederii avute cu președintele Ion Iliescu).

Nici acest președinte ungar, născut într-o familie de germani din Ungaria, nu avea să facă rabat de la înverșunarea insistentă cu care Budapesta ne-a obișnuit să „preseze” diplomatic România, în ciuda faptului că Ungaria va adera la „casa comună” (UE) în 2004, obligându-ne ca Țară să „închidem ochii” la o serie de cereri, dealtfel anacronice vremii și incorecte juridic, cum ar fi propaganda vizând acordarea dublei-cetățenii (și) pentru populația maghiară din Transilvania (însuși președintele văzând-o ca pe o șansă de a se „reuni națiunea maghiară”), restituirea unor bunuri comunităților cultural-religioase maghiare din România, garantarea în viitoarea Constituție a României a învățământului (separatist, deci) în limba maghiară etc. Cu o astfel de politică „superioară”, de a impune Bucureștiului reguli noi, de genul „pumnului în gură” (după atâtea „văicăreli cu care Ungaria și U.D.M.R. ne-a reclamat, până în S.U.A., că i-am persecuta cultural-religios și nu am vrea să le restituim maghiarilor de aici anumite bunuri care le-ar fi aparținut), s-a prezentat în fața Istoriei și acest președinte, Madl, care (culmea!) fusese remarcat (instruit?) ca … jurist al unui centru juridic internațional de la … Washington! Așa se face că acesta, având „lecția” antiromânismului moștenită organic de la predecesorii săi, a descins în două vizite – fulger, la București, unde s-a întâlnit „fructuos” în 2003 cu prim-ministrul A. Năstase și în 2003 cu președintele I. Iliescu. Cert este că prin întrevederile de atunci, desfășurate sub auspiciile complexului de a fi fost sprijiniți de Ungaria în spațiul euro-atlantic, președintele Madl și-a împlinit în mare „visul” în 3 cereri formulate cu tupeu părții române: înființarea unui Monument la Arad (2004), cedarea averii Gojdu (2005), retrocedarea Palatului „episcopal” din Oradea (2005)…

Să le luăm, telegrafic, pe rând:

  • Cu toate că președintele Iliescu și-a manifestat rezerva (în 2003, la Budapesta), prim-ministrul A. Năstase a fost de acord ca, la Arad, în 2004, să fie reamplasat un monument, al „libertății”, după ce, anterior, autoritățile române interbelice hotărâseră demontarea unui monument identic, ridicat în 1881 de maghiari (deci când Transilvania era ocupată de dualismul austro-ungar) ca să îi comemoreze astfel pe cei 13 generali împușcați, din armata austriacă, care se coalizaseră cu armata revoluționară maghiară. Despre semnificația coalizării acestor 13 generali, cu o armată (maghiară) care însângerase Transilvania, președintele Iliescu s-a exprimat concis chiar la Budapesta: „Nu simbolizează (monumentul de la Arad – n.a.) același lucru pentru opinia publică maghiară ca și pentru opinia publică română … 1848 a fost un an când românii și maghiarii nu s-au situat de aceeași parte a baricadei (…) Monumentul … a fost perceput de societatea românească nu ca un monument al libertății, ci ca un monument care exprima alte interese decât cele ale populației majoritare din Transilvania, românii adică. De aceea, guvernul liberal și Parlamentul României, în 1925, au decis demolarea acestui monument perceput… ca o contestare a drepturilor legitime, istorice, ale românilor din Transilvania. Căutăm o formulă … un parc, am zis noi, al reconcilierii”.
  • Gojdu, descendent dintr-o familie macedo-română, a fost nu doar unul din cei mai de seamă avocați din Budapesta, ci și membru fondator al ASTRA și prieten cu mitropolitul ortodox A. Șaguna. Din dragostea lui față de românii ortodocși, el și-a lăsat, printr-un Testament autentificat la Budapesta (1869), întreaga sa avere – adică multe bunuri imobile în centrul Budapestei și bani în 2 bănci budapestane – pentru a fi acordate, românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria, ca burse de studiu. De asemenea, el și-a exprimat dorința, testamentară, ca termenul de valabilitate al documentului să fie până în 2070 și, între timp, nimic să nu se vândă din proprietățile sale. Astfel, în 1870 s-a înființat Fundația Gojdu, la Sibiu, dar Ungaria a refuzat să pună în practică Testamentul (deși, prin Tratatul de la Trianon, art. 249, Ungaria trebuia să restituie titularilor patrimonul Fundației) până când, în 1937, între România și Ungaria s-a încheiat un Acord de restituire (ce avea să fie suspendat de vitregiile Războiului Mondial și comunismului). Ungaria însă, rămânând inflexibilă la dreptul pe care îl avea Fundația Gojdu, reînființată în 1996, a făcut din nou presiuni politice asupra României și a reușit, în contextul primei ședințe comune a guvernelor român și ungar (în 2005, de la București), să îi „convingă” pe prim-ministrul C.P. Tăriceanu și ministrul de externe M.R. Ungureanu să semneze cu guvernul Ungariei un controversat Acord a formării unei fundații publice româno-ungare Gojdu! Apoi, Tăriceanu a semnat o OUG prin care România ceda ungurilor un tezaur fabulos, estimat în jur de 3 miliarde €, practic al doilea ca valoare după Tezaurul României reținut abuziv de Moscova (același MRU, conform prof.univ.dr. I. Scurtu, „a sabotat negocierile pentru recuperarea Tezaurului României de la Moscova). Iată deci cum Ungaria (care are atâtea pretenții revendicative de la România) a refuzat pur și simplu să respecte un Testament exclusiv pro-românesc, dar nu s-a eschivat să îl elogieze pe Tăriceanu când acesta s-a căsătorit la Budapesta și nici când i-a acordat lui MRU titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Pecs (2012). Din întreaga avere Gojdu a rămas la Budapesta doar o capelă ortodoxă (și aceea, cu contribuția României), în condițiile în care Ungaria a recurs în mod nedemn la gestul de a vinde, încălcând Testamentul, imobile din Curțile Gojdu în valoare de 2,5 milioane €! Astăzi, în acea capelă ortodoxă, slujește un preot, David, care a afirmat: ”Moștenirea în clădiri am pierdut-o 90%, iar pe cea financiară în proporție de 100%, dar cea de conștiință nu ne-o poate lua nimeni”!
  • Tot în 2005, maghiarii din Transilvania au reintrat în posesia Palatului „episcopal” din Oradea, construit de greco-catolici, în stil renascentist, între anii 1903-1905. Chiar acum câteva zile a fost distrus, integral, de flăcările unui incendiu.
  • Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, un alt „trofeu” pentru care președintele Madl a făcut lobby în favoarea maghiarilor greco-catolici din Transilvania, a stat la baza unui proces câștigat în 2018, în instanță, de Statul Român. Aceasta reprezintă o colecție neobișnuită de cărți rare, deoarece nu mai puțin de 80% din ele fac parte din fondul de carte medievală occidentală din România (o carte extrem de rară și valoroasă în lume, Codex Aures, se află depozitată – în ciuda zvonurilor contrare – la BNR).

 În final, consider că un studiu de specialitate ar scoate la iveală mult mai nuanțat cât de mult a fost devalizat Statul Român, în favoare comunității maghiare din Transilvania, prin presiuni exercitate, imoral și ilegal, inclusiv cu punerea de acte false pe masa Justiției!

                                                                                                           Prof. Costel Neacşu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*