Atitudini

TRANSILVANIA ÎN ,,COLIMATOR’’ (XXVII)

Atenție, români! Dușmanii Centenarului Marii Uniri nu dorm!         TRANSILVANIA ÎN ,,COLIMATOR’’ (XXVII)           […]
Atenție, români! Dușmanii Centenarului Marii Uniri nu dorm!

        TRANSILVANIA ÎN ,,COLIMATOR’’ (XXVII)

            Prim-ministrul ungar Gyula Horn (1994-1998)

                       „Drumul României, spre Europa, trece prin Ungaria.’’ (prim-ministrul G.Horn)

Pe când era în protipendada facțiunii iredentiste, a Partidului Socialist, acest veteran al revizionismului, din apartcikul comunist, a făcut parte din delegația ungară care, la 8 iulie 1989, s-a deplasat la București, pentru o întâlnire cu Ceaușescu, unde avea să aibă loc – după cum el însuși mărturisește – „un schimb de replici extrem de dure’’! Cu acea ocazie, G.Horn ne-a destăinuit cum, în calitatea sa de ministru de externe, și-a adus aportul la niște discuții, escaladate neprotocolar, unde s-a cerut, explicit, ,,autonomia culturală’’ a minorității maghiare din România. Este de presupus că ceva sperietură o fi tras, din răspunsul lui Ceaușescu, dacă la numai două zile, mai exact la 10 iulie 1989, Horn anunța, îngrijorat, că oficiali români de rang înalt susțineau că România ar fi pregătită să producă arme nucleare și rachete cu rază medie de acțiune. Poziția în cauză, amplificată spre a-l discredita mediatic pe inflexibilul Ceaușescu, a condus la o intensă activitate a serviciilor secrete maghiare, recte AVO, împotriva intereselor politice, economice și militare ale României.

Cert este că, nici nu se stinsese bine ecoul eliminării lui suspecte, în 1989, că (la 5 ianuarie 1990) ministrul de externe român, S.Celac, îi cerea omologului său de la Budapesta, Horn, să clarifice oficial participarea persoanelor de cetățenie maghiară în Revoluția Română din 1989. Totul a trecut însă pe neobservate, în contextul în care și Ungaria și România trebuiau cât mai repede aliniate pe frontul globalizării, căci doar așa se explică ușurința cu care G.Horn și-a schimbat „tonul’’ radical antiromânesc (a fost primul care a catalogat evenimentele de la Târgul Mureș, din 1990, ca fiind un … pogrom!), cu toate că partea română îl informase (în 1993) despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciului secret maghiar, la o atitudine oficială conciliantă în care România, pe de-o parte, se angaja să accepte venirea U.D.M.R la putere (ceea ce a și însemnat trecerea sub tăcere a activității serviciilor secrete maghiare pe teritoriul nostru), iar – pe de altă parte – România și Ungaria semnau „surprinzător’’ la Timișoara, la 16 septembrie 1996, Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate. Documentul, semnat de prim-ministrul N. Văcăroiu și prim-ministrul ungar G. Horn, a fost reconfirmat, în 2002, prin semnarea unei Declarații de parteneriat strategic între cele două guverne. Noua orientare din sistemul de alianțe militare, cu România și Ungaria în aceiași ,,barcă’’, tinde să confirme încă o dată, în ciuda unor șicane tot mai radicale ale Budapestei în privința Transilvaniei, că marile decizii, istorice, pot fi luate tot când vor ,,mușchii’’ acelorași sforari, ,,luminați’’, care de multă vreme ,,suflă’’ în ,,ceafa’’ întregii lumi…

                                                                                                        Prof. Costel Neacșu

 

2 Comments

  1. necesitate

    vom toca la Austria, Ungaria, Olanda, Franta, Germania si restul „prietenilor” Romaniei oricand si oricat va fi nevoie. S-a cam terminat cu vrajeala UE.

    • mitica

      Ar cam fii timpul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*