Atitudini

TRANSILVANIA ÎN ,,COLIMATOR” (XXXIII): România ocupată fără trupe, „fantomele” lui Soroș (III)

   Atenție, români! Dușmanii statului național unitar nu dorm!                    TRANSILVANIA ÎN […]

  

Atenție, români! Dușmanii statului național unitar nu dorm!

                   TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR” (XXXIII)

                  România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soroș (III)

                                         CRISTIAN PÂRVULESCU

„Pârvulescu este de părere că cetățenii români de etnie maghiară să se exprime în limba lor maternă, limba maghiară, în instanțele din România. Și de această data intelectualul-vuvuzea se poziționează de partea șovnismului maghiar și în contra Constituției României. Evident că este dreptul cetățenilor români de etnie maghiară să se exprime în limba lor maternă în instanțele de judecată din România sau în fața procurorilor. ACEST LUCRU SE ÎNTÂMPLĂ CHIAR ȘI ACUM. Sistemul judiciar din România permite utilizarea traducătorilor autorizați fără probleme. Cetățenii români de etnie maghiară au însă și obligații… de a cunoaște limba oficială de stat a țării care le plătește salariile și pensile. Iar dacă nu se descurcă, statul le dă posibilitatea să utilizeze un traducător autorizat… să modificăm un întreg sistem judiciar doar pentru că sunt unii cetățeni care pur și simplu nu vor să vorbească limba română… Evident că așa ceva nu ne impune nimeni. Nici măcar U.E. Aceeași U.E. din care fac parte Franța, Grecia și Bulgaria, țară care nu recunoaște în nici un fel minoritățile naționale, și Germania, țara care le-a transmis celor 1,7 milioane de turci de pe teritoriul ei că modelul multicultural gernam a eșuat și dacă nu învață limba germană pot pleca acasă”  (Dan Tanasă, jurnalist).

La noul tip de sclavie, având rolul să ne arunce în infernul nepăsării, lucrează tot felul de semănători ai confuziilor, printre care și secularistul soroșist C. Pârvulescu, doar – doar ne vor ademeni și pe noi ( mediatic) să deschidem „ușa” trădării naționale și să ajungem în pragul critic să trăim într-o lume supusă scenariilor lor deformatoare și înrobitoare ( economice, politice și morale). Tinerețea sa biologică nu l-a împiedicat pe acesta să „bată palma” cu cei care vor să conducă mârșav această lume, nici nu l-a făcut să se rușineze în fața altor tineri, dedicați lui Dumnezeu și României, care nicidecum nu au avut să se lase înrobiți fie de ateismul comunist, fie de maimuțăreala globalistă  de ispirație luciferic- neomarxistă! Așa că, folosindu-se de „ trambulina” antiromânească și anticrștină a „ luminaților” soroșiști din GDS, Pârvulescu a fost „ luat de mână” și plimbat pe la televiziuni de o  mai veche cunoștință a noastră, A.M. Pippidi, care este nu numai o neîntrecută aruncătoare cu părerea, ci și un fel de busolă a prea- înghesuiților să ne ghideze Țara spre … abisul destrămării și al apostaziei!

L-ar mira oare pe cineva tupeul acestui om-orchestră în ale politologiei, propulsat național sub egida unei societăți civile antrenate de GDS cu misiunea explicită de destabilizare a României, că Pârvulescu nu s-a abținut să ia în derâdere Istoria Românilor, în chiar Anul Centenar, semnând alături de extremistul L. Tökeș o           „ declarație româno- maghiară” privind autonomia teritorială pentru maghiari și cocluzionând în manieră singulară că România și-ar fi luat un angajament ( prin Rezoluția de la Alba Iulia din 1918) ca să se realizeze un stat federal (  probabil, așa a înțeles el să-și justifice îndemnările neobosite pe tema „ necesității”… federalizării României)?

Mă întreb, stimați cititori, ce fel de „profesor ” este aceasta care, înregimentat în organizații pompoase gen Pro Democrația și Apador- Ch ( finanțate cu milioane de euro pentru proiecte fanteziste), se consideră apărător al democrației ( dar își bate joc de esența democrației, vorbind în ton cu Soroș de o „tiranie a majorității” la televiziunea antiromânească  Digi 24), apolitic ( dar a contribuit decisiv la victoria în alegerea președintelui Băsescu în 2004, fiind autorul federalizării electorale prin „ sistemul uninominal” etc ), mare român ( dar a susținut neconstituțional oficializarea limbii maghiare, „ tăcând mâlc” la faptul că soția sa figura în Guvernul libralo- udemerist), echidistant ( dar i-a atacat pe cei 3 milioane de creștini care au semnat ca în Constituție familia să însemne uniunea  dintre un bărbat și o femeie, etichetându-i aberant ca „vectori” ai Rusiei, susținând  deasemenea eliminarea religiei și icoanelor din școli) etc!

Tendința aceasta imorală, de a răsturna lucrurile, nu poate fi altceva decât o încercare disperată a globaliștilor de a vedea la „picioarele” lor o Românie cât mai decăzută, cu oameni care trăiesc la voia întâmplării, într-o Țară cu securitatea națională subminată ideologic și luată de soroșiști în derâdere cu „programe” de genul „ România curat㔄România educată”! Să ne ferească însă Dumnezeu de o astfel de „ferchezuire”, făcută în mod necioplit de oameni fără caracter!

                                  GABRIEL ANDREESCU

„Gabriel Andreescu urăște cu nesaț românii, cel mai probabil de când Rechinul – regretatul și legendarul contraspion Alexandru Tomescu – i-a dat o palmă de i s-a răsucit capul de 3 ori în loc, după ce fusese prins într-un schimb de documente cu un agent KGB care acționa sub steag străin, cu acoperire de diplomat sud-american” (Prof. univ. dr. Ion Coja).

„Complexul Stockholm”, întâlnit la ostaticii care simpatizează cu torționarii, se regăsește și la aceasta „unealtă” udemeristă,    secularist-multiculturalistul G. Andreescu, în ale cărui efluvii de ură se împletesc: disidența sa anticomunistă cu a avea o soție (Daniela Ghițescu) informatoare a Securității; disprețul față de Securitate ( l-a acuzat pe Pleșu că este informator) cu plăcerea de a ține „la braț” informatori dovediți ( L. Tokeș, S. Enache, R. Weber etc); repulsia de dictatura ceaușistă cu simpatia vis a vis de „tăvălugul” soroșisto-globalizator! În sfârșit, lăsând la o parte felul cum sub masca democrației își ascunde slujirea Erei postdemocratice, filo-sionistul Andreescu practică de zeci de ani o politică antinațională dusă la extrem, aruncând cu „noroi” în tot ceea ce este tradiționalist și patriotic în România ( a semnat Declarația de la Cluj, în plin An Centenar, despre autonomia teritorială a Transilvaniei)!

Ca să ne poată discredita și mai mult efortul de Întregire a Neamului, perceput de el ca o utopie, G. Andreescu s-a erijat, în mijlocul activiștilor soroșiști si GDS, într-un vajnic apărător al tuturor minorităților din România: filomaghiarismul său este ușor de dedus din scrierea cărților: „ Evoluția concepției UDMR privind drepturile comunității maghiare” (1995); „ Problema transilvană” (1999), „ Ruleta. Românii și maghiarii, 1990-2000” (2001), „Extremistul de dreapta în România”(2003)… Tezele vehiculate de Centrul de Resurse pentru Diversitatea Etnoculturală din Cluj, unde a apărut ultima sa „subproducție”, „îi fac să pălească pe Szalași, Horthy și Durso Csaba” (conform lui V. Hogea, în 2003).

Și, cum „fumigenele” secesioniste sunt numai propice ca oamenii exasperați să își dorească instaurarea cât mai grabnică a „minunatei” Lumi Noi, este de la sine înțeles că torționarilor culturii globaliste le stau în cale nu doar naționaliștii, ci și creștinii. Ca urmare, opțiunea luciferică a „politologului” nostru „de serviciu” ( în realitate, meteorolog!) a luat forme freudo-neomarxiste, devenind un anticreștin „deranjat” că tragerea clopotelor în ziua Duminicii încalcă drepturile ateilor, elevii învață la școală Religia, că Referendumul pentru Familie este inutil etc.

Doar președintele E. Constantinescu o fi știind pentru ce, printre atâtea gloanțe culturale „trase” de G. Andreescu spre întunecarea conștiinței Neamului Românesc, în anul 2000 i-a conferit acestuia Ordinul Național „Steaua României”! Nu ar fi fost însă mai bine, stimați cititori, ca președintele Ungariei să îl răsplătească pentru serviciile aduse vecinilor noștri?

                                      MIHNEA BERINDEI

„Mihnea Berindei este un personaj care a avut <<o relație specială >> cu Securitatea, relație pe care nu orice cetățean a avut-o. El a avut dosar fond rețea deschis… și a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unui element „lucrul activ”, având chiar două nume de cod… Berindei este cunoscut pentru apropierea sa de cercurile socialiste de la Paris, unde a ajuns << lăsat să plece>> de odioasa Securitate, cea care îi cerea și note informative. Întors la <<revoluție>> în România, a avut o contribuție serioasă la întemeierea GDS, o instituție fondată de cunoscutul agent KGB Silviu Brucan” (Victor Roncea, ziarul Ziua).

Nerușinații speculatori de sentimente colective, atât de determinați în crearea unor specii non-umane, nu au făcut niciun rabat, în încercarea lor de a aduce întreaga lume în declin, de la a investi sume imense în alterarea conștiințelor, de a folosi guverne și servicii speciale ca, semănând minciuni, să se dezrădăcineze de valorile perene: Dumnezeu și Țara. Nici nu ai crede, după cât s-a încercat a ne convinge că Securitatea a fost o fanatică „gardă pretoriană” a lui Ceaușescu, faptul că și securiștii „noștri” au fost în stare să se ralieze noului curs al istoriei, „exact” la aniversarea a 200 de ani de la revoluția franceză, dar realitatea este că S-A ȘTIUT și la noi când s-a dat „semnalul” și folosindu-se de „cârtițele” din Exil, Soroș și ai lui au atras în cursă niște păpușari din România, autoproclamați „disidenți” ca să dezintegreze România, în etape, mai întâi eliminându-l pe naționalistul Ceaușescu. Și uite-așa, ca „din senin”, „umbra” lui Soroș din Securitate l-a recrutat (și) pe etnopolitrucul neokominternist M.Berindei, încă înainte de „exilul” lui în Franța (1968), acolo unde avea să devină „sufletul exilului democratic de la Paris” (cum spune prietenul său, V.Tismăneanu).

Nici să nu vă imaginați însă că i-a fost foarte greu să își câștige pâinea, în Franța, căci turcologul nostru „de serviciu” și-a intrat rapid în rol, naturalizându-se în 1970, ulterior făcând figură publică, printre cei folosiți ca să încalce drepturile în numele „dreptului”, de lider al militanților (în 1977 a fondat Comitetul Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului, iar în 1980 a înființat LADO la Paris), predispuși să uite de unde au plecat, gata să intoxice informativ, cu sau fără timp, cu scopul de a complota împotriva Țării și de a ne expune riscului major al dispariției dimensiunii sufletești în Era cea Nouă!

Bineînțeles, „cuvântul greu” al lui Berindei, în relația sa cu agenții de la Radio „Europa liberă” și cu mass-media franceză împlicată în susținerea disidenței anticeaușiste în România, s-a datorat și contextului căsătoriei cu Catherine Soroș, fiica din a doua căsătorie a tatălui lui G. Soroș, ceea ce explică sugestiv cum de a fost posibil ca acesta să semneze pentru autonomia „culturală” a Transilvaniei (Declarația din iunie 1989 de la Budapesta), iar apoi, în atitudinile sale federaliste privind spațiul transilvan să dezinformeze Presa Franței prin victimizarea internațională a comunității maghiare din Transilvania (Le Monde titra, în august 1989, că „doi unguri din Transilvania au fost omorâți în bătaie” de milițieni români, iar Le Soir înduioșa cu „știrea” că o învățătoare româncă fugară, însărcinată în luna a 9-a, a simțit durerile nașterii pe când traversa Dunărea înot).

Ei bine, stimați cititori, iată cum de am ajuns, în acest „ghetsimani al istoriei”, să fim luați ca „ținte” de alde Berindei și de cei cu care s-a împrietenit „la cataramă” din soroșistul GDS (după ce au contribuit la sângele eroic vărsat în Decembrie 1989), într-un război psihologic al dezinformării, pe față, cu o mulțime de trădători și un aliat, Dumnezeu, de Care poporul nostru pare să fi uitat!

                                                                                                                      Prof. Costel NEACȘU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*