Deşi termenul de corupţie este frecvent asimilat cu lipsa de moralitate, el se referă la relaţiile dintre autorităţi şi ce­tă­ţeni şi înseamnă, de fapt, fo­lo­sirea abuzivă a puterii pu­bli­ce, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Pentru că au realizat pericolul social al acestui tip de abuz şi pentru a-l descuraja, legiuitorii au definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

    Corupţia constituie in­frac­ţi­une. Fa­p­tele de corupţie sunt infracţiuni şi se sancţionează cu închisoare. Faptele incri­mi­nate astfel de legislaţia română includ:
-  darea si luarea de mită;
-  traficul de influenţă;
- primirea de foloase ne­cu­ve­nite;
- abuz în serviciu contra in­te­reselor publice pentru ob­ţi­ne­rea de beneficii personale.

 

    Familia Mihalcea din Pe­tro­şa­ni, înainte de  seara  de 11 de­cembrie 2004, era o familie li­niştită, care îşi ducea traiul  zil­nic, aşa cum îl duce  maj­o­ri­tatea  românilor, cu bucuriile şi tristeţile  pe care  le oferă via­ţa.  Dar, cum în România de azi C­O­RUPŢIA este la loc de cin-s­te, această viaţă liniştită a fa­mi­liei  mele a luat sfârşit şi coş­marul vieţii noastre a în­ce­put din acea seară de de­cem­brie şi continuă  şi astăzi. Cum pot  lupta oamenii simpli îm­po­triva corupţiei din Poliţie şi  Jus­tiţie, dacă organele com­pe­tente, care au puterea de a-i aju­ta, îi tratează cu indiferenţă, lă­sându-i  să fie batjocoriţi şi umi­liţi în cel mai crud mod?
   Familia mea  a pornit pe al treilea an de luptă, împotriva ne­număratelor ilegalităţi să­vâr­şi­te de poliţiştii: Todor Vasile, Ernest Balint şi de procurorul Ni­codim Ioan, care au anchetat dosarul 1014/P/2005, cât şi de judecătorii care au judecat cazul  Mihalcea.
Poate vă amintiţi de cazul Mihalcea, care a fost publicat în două ediţii în anul 2006, în revista “Justiţiarul”?
Noi, familia Mihalcea, sun­tem   victimele a trei infractori recidivişti, care ne-au atacat şi ne-au  bătut pe stradă, fără a ne cunoaşte şi fără a-i provoca în vreun fel. Erau sub influenţa alcoolului, doreau să se dis­tre­ze şi să îşi arate supremaţia în cartier, creând teroare printre locuitori. Aceştia se numesc Ar­geşeanu Valeriu Cosmin, Geo­nea Robert Gheorghiţă şi Geo­nea Laurenţiu Daniel.
    Aceşti infractori periculoşi, în loc să fie pedepsiţi conform legii, pentru că erau să ne omoa­re în bătaie pe stradă, au fost şi sunt favorizaţi de către oa­me­nii legii din Poliţie şi din Jus­tiţie, pentru că socrul lide­rului grupului infracţional are relaţii ie­rarhice în Poliţie şi în Justiţie.
    Socrul  lui  Argeşeanu Va­le­riu Cosmin, pe nume Popan Ion, s-a lăudat unei cunoştinţe de-a familiei noastre, spu­nân­du-i: ”Am un COLONEL ŞI UN PROCUROR şi o să–l bag şi pe tatsu’ şi pe fisu’ în puşcărie”!
    Aceste persoane există, co­lo­nelul este comandant de Poliţie la Poliţia Petrila din jud. Hunedoara, iar procurorul este prim-procuror adjunct la Par­chetul de pe lângă Judecătoria Petroşani. Aceste relaţii sunt bazate pe înrudire şi pe  prie­tenie.
În cazul Mihalcea, traficul de influenţă şi abuzul în ser­vi­ciu sunt două puncte  im­por­tante, care se pot vedea cu ochiul liber de către orice ro­mân de bună credinţă.
   Dar, dacă ţinem cont  de  ceea  ce a mărturisit  Budală Lu­miniţa, martora in­frac­to­ri­lor, în faţa  a 4 martori ai fa­mi­liei Mihalcea,  tindem  să cre­dem  că mai există un punct  im­­portant, care trebuie men­ţionat. Această martoră a spus: “Dacă i-ar fi dat bani lui Argeşeanu, nu s-ar fi ajuns până aici, că el a dat 30 de milioane spitalizarea şi 300 de euro la medic”.
Ceea ce susţine  această fe­me­ie, care este martorul im­por­tant pentru oamenii legi, nu  în­seamnă dare de mită?
După ce a avut loc ultima şedinţă de judecată pe fond,  la Tri­bunalul Hunedoara  a do­saru­lui 1279 /2005, noi familia Mihalcea am crezut că am câş­tigat procesul. Ne–am  bucurat nespus de mult, pentru  că adevărul  celor întâmplate în sea­ra de 11decembrie 2004  fu­se­se  scos la iveală, mai ales  că-l auziserăm noi familia Mi­hal­cea declarat  de cei 4  mar­tori ai noştri în faţa instanţei de judecată.
    Dar când am intrat în posesia minutei, plină de greşeli, şi a sentinţei dată de judecătorul Gherman Călin, care a judecat cazul Mihalcea la  Tribunalul Hunedoara am constatat faptul că FIUL NOSTRU MI­HAL­CEA ANDREI IULIAN A FOST CONDAMNAT LA 4 ANI DE ÎNCHISOARE PE BAZA UNEI MINCIUNI  şi că adevărul spus de familia noas­tră  şi de  martorii noştri  nu a valorat nimic în faţa jude­că­to­ru­lui Gherman Călin.
{mosimage} Când am văzut  că minciuna a fost susţinută şi de ju­decă­torul Gherman Călin  am în­ceput să cerem ajutorul CSM, INPD, DNA şi DGA, pentru a ne ajuta să ieşim din coşmarul în care am fost băgaţi de către cei trei  infractori care ne-au bătut “aşa din senin“ şi de către oamenii legii, care au anchetat şi judecat cazul nostru.
Începutul  luptei împotriva ne­dreptăţilor şi a abuzurilor co­mise de către  oamenii legii din Poliţie şi Justiţie a început din data de 27-02-2006 şi continuă şi în ziua de astăzi.
  CSM a trimis petiţia către Curtea de Apel Alba Iulia, iar Curtea de Apel Alba Iulia a trimis petiţia către Parchetul Hunedoara pentru a fi solu­ţio­nată conform competenţei. Şi aşa am ajuns în proces cu dl. procuror Nicodim Ioan, pe care l-am acuzat  de  abuz în servi­ciu şi nicidecum de rea-cre­din­ţă în modul de instrumentare a dosarului. Plângerea împotriva procurorului Nicodim Ioan  am depus-o în ziua în care am fost în audienţă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, unde am fost audiaţi de către  d-na procuror Adina Velescu, în prezenţa avocatului nostru de atunci, Filipescu Ioan Cor­neliu.
Acest procuror necinstit Nicodim Ioan, care a distrus prin minciuna inventată de dân­sul, viaţa unui tânăr ne­vi­no­vat, cuminte, onest şi educat şi care a distrus sănătatea fa­mi­liei Mihalcea, supunând-o la umi­­linţa şi batjocură, a primit N.U.P .
   Procurorul de sedinţă  de la instanţa de fond a pus con­cluzii pe o infracţiune ce nu a făcut obiectul cercetării efec­tua­te de Parchet şi al plângerii, şi anume neglijenţa în serviciu. Ori noi, familia Mihalcea,  am formulat plângere pentru să­vâr­şirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor per­soanelor, prevăzută de art. 246  Cod Penal şi nu pentru ne­gli­jenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod Penal. De ase­me­nea, şi dispozitivul hotărârii fa­ce refe­rire la art. 246 Cod Pe­nal şi nu la art. 249 Cod Pe­nal.  Cu atât mai mult cu cât în do­sa­rul de cer­cetare al Par­che­tu­lui nu există acte care să ateste efectuarea cercetărilor sub as­pectul art. 249 Cod Penal.{mosimage}
În­­ceperea urmăririi penale împotriva lui Mihalcea Andrei Iulian şi a lui Argeşeanu Vale­riu Cosmin a fost dispusă abia în 2 martie 2005 prin proces-verbal. Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în momentul respectiv (art.228 alin. 1 Cod Procedură Penală), începerea urmăririi pe­nale se dispune prin rezoluţie, când, din cu­prinsul actului de sesizare sau al actelor  premer­gă­toare efec­tuate nu rezultă vreun act în ca­zurile de împie­di­care a punerii în mişcare a ac­ţiunii penale pre­văzute de art.10. Iar, po­tri­vit art. 221 se­si­zarea organelor de urmărire penală se reali­zea­ză prin plân­gere, denunţ sau din oficiu.
Alin. 3 al art. 228 Cod Pro­ce­dură Penală, în vigoare la momentul res­pec­tiv, dispunea: “Când organul de urmărire pe­nală  se sesi­zea­ză din oficiu, încheie un pro­ces-verbal care constituie act de începere a urmăririi pe­nale”. Aşadar, actul de sesizare al Parchetului, or­ga­nul com­pe­tent să efectueze urmărirea pe­na­lă, potrivit art. 209 alin. 3, nu corespunde cu actul prin care s-a dispus în­ce­perea ur­mă­ririi penale. Având în vedere că în cauză s-a în­toc­mit un pro­ces-verbal de înce­pe­re a ur­mă­ririi penale, în­seam­nă că Par­che­tul s-a con­si­de­rat sesizat din oficiu pe data în­tocmirii pro­­cesului-verbal. Ca urmare, audierile efectuate pe data de 17 februarie 2005, ale unor mar­tori de-ai familiei Mihalcea şi ale unor‚ “martori” ai lui Ar­ge­şeanu Valeriu Cos­min, de către procurorul Nic­o­dim Ioan, sunt efectuate total abuziv întru­cât din punct de vedere legal nu era sesizat cu solu­ţio­narea cauzei respective. Moti­va­rea instanţei de fond potrivit căreia Mihalcea Andrei Iulian a fost condamnat de Tri­bunalul Hu­nedoara este irele­vantă în­tru­cât infracţiunea de abuz în serviciu contra in­te­re­selor per­soa­nelor este con­su­ma­tă în mo­­mentul în care nu este în­deplinit un act sau este în­depli­nit în mod defectuos. Ori, însăşi această condamnare s-a pronunţat pe baza probelor administrate la urmărire penală şi a preluat din rechizitoriu in­clu­siv erorile cu privire la ora producerii incidentului cer­cetat de procurorul Nicodim Ioan (ora 24 în loc de ora 20:30-21 la care am facut  referire noi fa­milia Mihalcea, cât şi mar­torii audiaţi în cauză). Instanţa de fond nu a veri­ficat existenţa infracţiunii şi sub aspect omi­siv, prin necomunicarea solu­ţiei dată de procuror în cursul ur­măririi penale, cu privire la Geonea Robert şi Geonea Laurenţiu îm­potriva cărora, noi fam. Mi­halcea am  formulat plan­gere în prezentul dosar, soluţie  care nici pănă astăzi nu ne-a fost comunicată. Astfel, nu am pu­tut să ne exercităm dreptul le­gal de a ataca soluţia respec­ti­vă potrivit dispoziţiilor le­ga­le.

­- va urma -

Comments

Comentariu nou Cautare

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."