Internet

„Uitați de Dumnezeu și de copii…”

        NIȘTE PĂRINȚI Uitați de Dumnezeu și de copii Prin sate rătăcite și pustii, Încovoiați, dar drepți […]

 

      NIȘTE PĂRINȚI

Uitați de Dumnezeu și de copii
Prin sate rătăcite și pustii,
Încovoiați, dar drepți ca niște sfinți,
Mai viețuiesc, timizi, niște părinți.

Tot drămuind și lemne și bănuți,
Ei se strecoară aproape nevăzuți,
Stafii de oameni, umbre la amurg,
Din viața noastră-n moartea lor se scurg.

Cu ochii umezi și cu pas domol,
Priviri pierdute rătăcite-n gol,
Își caută copiii ce s-au dus
La viață și la moarte prin apus.

Uitați de Dumnezeu și de copii,
Trăiesc între spital și farmacii,
Și nu se plâng aproape de nimic,
Mai mor și mai trăiesc câte un pic.

Și stau și mai privesc de după gard
Copiii altora; Și-n inimi ard
Atâtea doruri și atât amar,
De le miroase carnea a chihlimbar.

Mai greu e de Crăciun, de sărbători,
Când, colindând stingheri, îi trec fiori…
Și triști, cu ochii lăcrimând pe-un plic,
Mai mor și mai trăiesc câte un pic.

                         Viorel Boldiș

1 Comment

  1. alex

    Frumoasa poezie inchinata parintilor! Saracii parinti! Felicitari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*