Colimator

UM „Doi Ș-un Sfert” și stăpânii de sclavi „marginalizați” de la Berevoiești, finanțați non-guvernamental din aceleași surse

    În anul 2011, Comisia Europeană făcea „proiect” la Berevoiești (jud. Argeș), unde afla un fapt incredibil: cei 52 […]

 

 

În anul 2011, Comisia Europeană făcea „proiect” la Berevoiești (jud. Argeș), unde afla un fapt incredibil: cei 52 de copii rromi și 8 copii români de la grădinița Gămăcești nu colaborau, nu își vorbeau, nu împărțeau jucăriile, refuzau să stea împreună în timpul activităților.

foto1-ura-intre-copii-la-gamacesti

Era același Gămăcești unde, cu cca 3 ani în urmă, clanuri locale de rromi precum Rancea și Feraru inauguraseră peste gard de grădiniță, un târg de sclavi care rivaliza în ferocitate doar cu cele înființate de organizația teroristă Stat Islamic în Siria și Irak. În 2016, un alt proiect al Comisiei Europene, descoperea că Gămăcești era o zonă „marginalizată” și „săracă”. Descinderile jandarmilor din vara lui 2016 i-ar fi ajutat pe ONG-iștii Comisiei Europene să își completeze informația: din ce au descoperit procurorii DIICOT rezulta că Gămăcești nu era tocmai „marginalizat” (clanurile exportau demult afaceri ilegale până în județe îndepărtate ale țării) și nu era tocmai „sărac” (proprietarilor rromi de sclavi le-a fost confiscată la descinderi o sumă uriașă de bani – cca 236000 lei, dar și un kilogram de aur). În paralel, aceiași finanțatori (Uniunea Europeană, sprijinită prin granturi ale Regatului Norvegiei) finanțaseră începând cu 2014 un proiect pentru ofițerii serviciului secret DGPI (zis și UM Doi Ș’un Sfert), care trebuiau să învețe cum să lupte pentru „reducerea traficului de persoane, a tratamentelor degradante şi exploatării (inclusiv sexuale şi a minorilor), a cerşetoriei și prostituţiei”. Asta era la capitolul „Teorie”. Pentru capitolul „Practică”, cursanții DGPI nu ar fi trebuit decât să se deplaseze vreo 100 km, cu tot cu lectori, până la Berevoiești – sat Gămăcești, acolo unde erau la vedere trafic de persoane, tratamente degradante şi exploatare (inclusiv sexuală şi a minorilor), cerşetorie și prostituţie cât pentru o divizie întreagă de agenți secreți. Ai DGPI.

                                              A fost un an cu vești rele…

… când adunătura de țoale și oameni numită „comunitatea Berevoiești” a propulsat cel mai sărac stat-membru al Uniunii Europene (UE), România, pe fluxurile de știri ale mapamondului și spre un nou subsol al clasamentului european. În Iulie 2016, presa din România raporta un fapt incredibil pentru un stat european al secolului XXI: la Gămăcești, un sat din componența comunei Berevoiești (jud. Argeș), fusese descoperit cu o întârziere de cca 8 ani, un veritabil târg de sclavi, asemănător celor inaugurate de organizația teroristă islamică Stat Islamic (DAESH) în Irak sau Siria. Persoane vulnerabile, femei, tineri și minori cu dezabilități și fără adăpost, fuseseră sechestrate la domiciliul unor familii din Gămăcești, vândute, folosite precum unelte, supuse unor abuzuri fizice, sexuale, torturi, munci degradante și demne de Evul Mediu. Gămăcești este o comunitate minusculă de rromi, organizată pe clanuri, precum Rancea și Feraru. În Iulie 2016, anchetatorii au arestat și trimis în judecată aproape 40 de persoane din „cătunul groazei”.

                                                    Ce înseamnă DGPI

Pentru cunoscători, DGPI poate fi tradus ca Direcția pentru Presă și Informație (DGPI Turcia) sau ca Societate Germană pentru Boli Infecțioase Pediatrice (DGPI Germania). Pentru România, însă, DGPI rămâne același popular serviciu special Direcția Generală de Protecție Internă din categoria „Ochiul și timpanul”, o unitate proiectată pentru protejarea informativă a Ministerului Afacerilor Interne, mai cunoscută de jurnaliști sub numele UM Doi Ș’un Sfert. În 2014, având ca Promotor serviciul DGPI, demara la Dumbrăvița – Brașov proiectul RO 21 PDP6, în valoare de aproape 700000 euro. Proiectul era finanțat de Norvegia (prin Norway Grants, în parteneriat cu fundații-satelit ale controversatului miliardar George Soros) și era dedicat printre altele, pregătirii anti-infracționalitate a cca 100 de ofițeri ai Direcției Generale de Protecție Internă DGPI (fostă DIPI, fostă UM 0215). Proiectul era destinat perfecționării Serviciului în combaterea migrației ilegale, a crimei organizate dar și pentru „creşterea securităţii cetăţenilor în interiorul UE”. Prezumtiv, proiectul se adresa inclusiv „creșterii securităţii” unor cetățeni din interiorul UE care umblau ca sclavi la Berevoiești, cu lanțul de gât.

foto-5-memo-norway
Granturile Norvegiene… mai cunoscute sub denumirea de „Mecanism Financiar Norvegian”, care finanțează servicii secrete românești dar sprijină și proiecte de „incluziune” în comunități de rromi în jud. Argeș sunt scheme de finanțare nerambursabilă cu care Norvegia, stat ne-membru al UE, contribuie alături de Uniunea Europeană la „reducerea disparităților sociale și economice în Spațiul Economic European”. Introducerea Granturilor Norvegiene în circuitul finanțărilor de Uniune Europeană este cea care explică direct motivul pentru care România nu va fi admisă în Spațiul Schengen: potrivit motivării de grant, extinderile succesive ale Uniunii Europene din 2004 şi 2007 au însemnat o creştere cu aproximativ 20% a populaţiei UE, însă o creştere a Produsului Intern Brut al Uniunii cu doar 5%. Altfel spus, bogatele state din Schengen, care trăiesc din anii ’90 sub presiunea unor datorii publice mereu în creștere, nu au nevoie de o țară săracă precum România, care a adus în UE doar populație, dar nu și bani sau performanțe economice. Eventual, Spațiul Schengen nu are nevoie de o țară care (caz unic printre statele membre ale UE) găzduiește, din „neatenție”, târguri de sclavi precum doar califatele islamiste din Africa sau Asia au mai inaugurat.

                                    Grădinița mută de la Gămăcești

Programul Life Long Learning este un program de educație și training promovat prin Uniunea Europeană, care are sub-programe (derulate între 2007- 2013) sprijinite cu granturi norvegiene (cel mai important donator, alături de Islanda și Liechtenstein – în măsură mult mai redusă). Programul – pe unul din proiectele sale din România, din anul 2011, a implicat mai multe grădinițe din țară și a prezentat succint o situație incredibilă, înregistrată la Gămăcești (Berevoiești – Argeș) unde, la momentul interviului, existau 52 de copii rromi și doar 8 copii români. Coordonatorii de proiect au consemnat la vremea respectivă, un fapt neverosimil pentru o grădiniță: copiii de rromi și de români nu comunicau, nu doreau să stea unul lângă celălalt, nu împărțeau jucăriile, refuzau să se țină de mâini în timpul activităților, nu doreau să facă parte din aceeași echipă. Este de menționat că, nu departe de grădinița din Gămăcești, târgul de sclavi era deja instaurat și funcționa de cel puțin 3 ani. Cei de la Life Learning nu au fost, însă, interesați să afle dacă dincolo de gard umblă pe uliță vreun sclav, îndrumat cu biciul.

                              Ce știa Occidentul despre Gămăcești

În 2016, Occidentul știa despre Gămăcești că este „marginalizat” și că este „sărac”: aceasta după ce un proiect mult mai amplu decât Life Long Learning, numit Atlas (Fondul Social European, un instrument financiar al UE, corelat cu Life Long Learning) își propunea, într-un lustruit limbaj de lemn ONG-ist, să „promoveze reducerea sărăciei” și „incluziunea socială” în țară și specific, în Argeș, la Berevoiești. După lupte seculare care au durat câțiva ani (perioada de implementare a proiectului fiind 2015- 2018) coordonatorii de proiect Atlas conchideau nota bene că Berevoiești se afla într-o zonă marginalizată și afectată de sărăcie. Ulterior, descinderile Jandarmeriei din vara anului 2016 au venit „să completeze” informațiile celor de la Atlas și au relevat că lângă Berevoiești, cătunul Gămăcești nu era chiar „marginalizat” (proprietarii de sclavi de acolo își expediau afacerile ilegale până în județe îndepărtate ale țării), iar comunitatea de la Gămăcești nu era tocmai săracă – în 2016, anchetatorii au confiscat de la proprietarii de sclavi rromi 1 kg de aur și aproape 250000 lei. Viața și revelația bate zilnic trainingul ONG! Același limbaj de lemn consacrat din anii ’90 (după sosirea primelor fundații sorosiste în România)- cu „incluziuni”, cu „vulnerabilități” sociale „mai accentuate” la unele etnii decât la altele, cu fonduri de „integrare”, dispărute pe tăcute și fără vreun rezultat în plan social, cu discriminări pozitive și negative, cu tradiții medievale menținute de unele etnii precum cea a rromilor în numele „multiculturalismului”, cu critici anti-guvernamentale și cu multă hârțogăraie inutilă – avea să fie martor sonor al eșecului care s-a numit Berevoiești. Berevoiești și primitivismul stăpânilor de sclavi din Gămăcești nu reprezintă neapărat eșecul unei localități, ci a unei țări.

                             În septembrie 2017, Curtea de Apel Pitești

… pronunța pedepsele pentru primul lot de inculpați-stăpâni de sclavi de la Gămăcești. Prin decizie definitivă, cinci persoane erau condamnate la închisoare cu executare în dosarul privind cazurile de sclavie de la Berevoeşti, judeţul Argeş, pedepsele fiind cuprinse între trei ani şi cinci ani şi patru luni. Decizia Curţii de Apel Piteşti, ridicolă în esența sa, este definitivă așa cum definitivă va rămâne distrugerea ca ființă a tuturor celor care au îndurat calvarul sclaviei din cătunul groazei Gămăcești. Nu este clar de ce judecătorii și procurorii de la Argeș nu au insistat precum se cuvine, inclusiv pe acuzații legate de „fraudă” (proprietarii de sclavii rromi au obținut bani frumoși, nefiscalizați, din exploatarea unor oameni) sau „ură”- așa cum se întâmplă în sistemul judiciar din statele moderne ale Europei pentru un astfel de caz șocant. Dacă acțiunile proprietarilor de sclavi de la Berevoiești au implicat chiar și un procent mic de ură pentru victimele lor, s-ar fi cuvenit ca pedepsele pe acest dosar să fie cel puțin duble, chiar în tolerantul sistem judecătoresc românesc.

                                  Într-un caz cvasi-identic din Marea Britanie

… cu sentință pronunțată tot în septembrie 2017 și care implică un clan de migratori irlandezi din Regat (clanul Rooney), judecătorii britanici de la Nottingham Crown Court au decis condamnarea a 11 membri ai clanului pentru infracțiuni mult mai mici decât cele de la Berevoiești.

clanul-Rooney-jpg

Membrii clanului au fost acuzați că au forțat peroane vulnerabile sau cu handicap să muncească în folosul lor, că i-au lovit și i-au lăsat fără toaletă sau apă curentă la o locație din Lincolnshire. Ce se poate spune despre sclavii cu handicap de la Berevoiești – au avut acces zilnic la un duș cu apă caldă în Gămăcești? În plus, la britanici apare acuzația de fraudare a statului, prin realizarea de câștiguri ilicite – infracțiune care nici nu e menționată la Pitești. Șeful clanului de migratori irlandezi, Martin Rooney Senior, a fost trimis după gratii pentru 10 ani, iar doi dintre fiii săi au primit câte 15 ani cu executare. Alt membru al clanului, Bridget Rooney (55 ani) a primit 7 ani numai fiindcă a „conspirat” să aducă o persoană pentru muncă forțată. Exemplele pot continua pentru toți cei condamnați.

                                          În Marea Britanie

… dacă un om își lovește câinele, vecinul va anunța inevitabil poliția, iar un magistrat îl va trimite la închisoare. Pe cel ce a lovit câinele. În România, la Berevoiești, începând din 2008, nu câini, ci zeci de oameni au fost înfometați, loviți, distruși fizic și psihic – sclavi autentici, purtați în lanțuri pe ulițe de două clanuri de rudari, dar lumea a tăcut și a acceptat. După Brerevoiești, România nu este propriu-zis o țară, ci doar o improvizație cu pretenții de stat unitar, național și indivizibil, cu funcționari publici care devin activi doar de două ori pe lună: la avans și la lichidarea de salariu. Eventual, și la primirea unei șpăgi. Căci salariile multora dintre acești oameni care au știut și acceptat ororile de la Breveoiești- Argeș (de la Primăria locală, de la Poliție, de la Biserica locală, de la Ocolul Silvic, de la Protecția Copilului sau Autoritatea pentru Persoane cu handicap), au fost plătite în timp real, și nu cu 8 ani întârziere. De la Berevoiești încoace, calitatea României de membru cu drepturi egale al Uniunii Europene devine un eufemism. Occidentul râde în barbă, Berevoiești anulează visul european al României și ne arată, la oglindă așa cum suntem – România de azi este doar o împărțeală între sclavi și stăpâni de sclavi, între prăzi și prădători.

                                                                                                                                          Traian Horia

1 Comment

  1. Beinur

    Norvegienii si otrava finantarilor lu soros

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*