Istorie

Un colosal document de arhivă: adevărul despre politicienii monarhiei, cei pe care epigonii lor îi ridică azi în slăvi

  Cutremurătoare scrisoarea care urmează! Remarcăm că nu era absolut nici o diferență între România anului 1942 și cea de […]

 

Cutremurătoare scrisoarea care urmează! Remarcăm că nu era absolut nici o diferență între România anului 1942 și cea de acum: străinii sunt stăpâni peste economia națională, alogenii (evreii) conduc în realitate țara, aceiași politicieni lacomi și vânduți străinătății, iudeo-masoneria implicată în jefuirea țării, existența „sistemului”, a coteriei statului subteran, cârdășia dintre partidele politice care se protejau reciproc în rocada lor periodică de la putere în opoziție și nepotismul pentru obținerea sinecurilor din bani publici practicat de parveniții din politică! Pe lângă faptul că mareșalul Ion Antonescu se dovedește un adevărat clarvăzător, anticipând comunismul pe care-l vor impune bolșevicii peste o parte din Europa, el se dovedește și un cronicar lucid al timpurilor de atunci, spunând adevărul despre „patriotismul” marilor politicieni C.I.C. Brătianu și Iuliu Maniu, ridicați azi în slăvi de epigonii lor. Sublinierile din text aparțin redacției.

Ion Antonescu: „Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!

 Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

 Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

 Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.

 Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

 Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.

Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.

 Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat.

 Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump. Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara , deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului.

 Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea. A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală.

Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”. Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.

 Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

 V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

22 Comments

  1. Se stie ca liberalii si taranistii au facut numai rau României , poporului român ! Dar multi cretini n-au vrut sa ia in seama ! Au vrut sa vada si sa simta pe pielea lor ! Azi am ajuns la dezastru si de râsul lumii, urmând politica liberalilor de vânzare a României , de destramare , de saracire, de imbolnavire , de desfiintare ! Cozile de topor autointitulate, liberali, nu sunt decât ,niste tâlhari si criminali ai poporului român !

    • Bacosca Antoanela Iustina

      Aferim!

      • ION MARIN ALMĂJAN

        După 29 de ani de „democrație”, în realitate de jaf nerușinat, România a ajuns o țară săracă, cu o populație la fel de săracă care, din pricina umilitoarei sărăcii și a ispitelor venite dinspre țările bogate, și-a luat lumea în cap, prestând cele mai umilitoare munci.După 1990 teoreticieni de doi bani sau gargaragii cu plată nu au contenit să susțină marea gogoriță că în perioada interbelică pe plaiurile mioritice curgea lapte și miere. În tot ce am scris , inclusiv în cartea mea„Vremea hahalerelor” apărută în 1996, am încercat să spulber această uriașă minciună făcută pentru a scoate în evidență fie meritele partidelor istorice, fie ale regalității. Îmi doresc din tot sufletul ca să se ridice personalități politice capabile să spargă buboaiele care au crescut pe trupul țării, să asaneze putreziciunea și să determine renașterea românească. Sper să apuc acest moment. Doamne ajută!

        • Lupescu

          Doamne, ajuta!!!

  2. viorel

    liberalii si taranistii de atunci sunt psd-sti si liberalii de azi (si alte partide ce se perinda si se vor perinda)…din pacate poporul nostru are genetic trasaturile astea ! avem noroc , la cativa zeci de ani odata, de cate un antonescu , ceausescu sau alt dictator , care este patriot si incearca sa repare ce au stricat si furat politicienii intre timp…

    • Poporul român este acelaşi

      Pralea, după instaurarea “democraţiei” în România.
      Merge Pralea la domn premar să-i dea servici. Premarul, în plină şedinţă de consiliu:
      – Mă Praleo, ce stii să faci?
      – Să cânt la vioară mhânca-ţaş, don’ premar!
      – Mă, la liberali le-ai cânat?
      – Cântat don’ premar!
      – Da’ la ţărănişti le-ai cânat?
      – Cântat don’ premar!
      – Da’ la legionari le-ai cânat?
      – Cântat, să trăiţi, don’ premar!
      – Bine, du-te acasă ce te-oi anunţa eu dacă am ceva pentru tine!
      Merge Pralea acasă şi îi povesteşte piandei toată tărăşenia.
      – Păi, mo phrostule, tu de ce i-ai spus că le-ai cântat?
      – Păi, ce shă fac tu mhânca-ţaş, că erau toţi acolo!

    • foarte corect si la obiect comentariu !

  3. LIVIU

    Citesc si plâng, plâng și continui să citesc…

  4. Am citit cu atenție scrisoarea Marelui Roman, Om de Stat, Mareșalul Ion Antonescu scrisoare adresată lui C.I.C. Brătianu și Iuliu Maniu, acestor LEPRE care au în ziua de azi multe proiecti similare în conducerea și guvernarea a ceea ce a mai rămas din ROMÂNIA. A fost Mareșalul Ion Antonescu un Erou Național, un brav ofiter al Armatei Române, un Patriot și un Clarvăzător,un Mare Strateg și Mare Diplomat, care prin Înțelepciunea și Diplomația Domniei Sale a reuși să protejeze ROMÂNIA de la un genocid inevitabil dacă ar fi dat curs propunerilor lui C.I.C. Brătianu și Iuliu Maniu, să se oprească la Nistru??? Cu siguranță DA din toată inima.Ca analist și militar de carierăpot afirma ca istoria dorește a se repeta acum in zilele noastre, dar sper ca cei care vor fi azi în locul Mareșalului să învețe din greșelile trecutului și să înlăture odată pentru totdeayna LEPRELE și cozile de topor din ROMÂNIA, Cred cu TĂRIE în rolul ROMÂNIEI pe arena Mondială privind PACEA MONDIALĂ și al realizării ARMONIEI la nivel PLANETAR. Divinitatea Creatoare a tot ce mișcă și nu miscă în COSMOS, Nu va permite și nu va lăsa la voia întâmplării CREAȚIA SA. Bumerangul Divin VA LOVI ZDROBITOR pe cei care au încălcat LEGILE DIVINE. Îi va aduce la un loc pe TOȚI ȘACALII, LEPRELE și COZILE DE TOPOR care din ignoranță, lăcomie, ÎNCONȘTIENȚĂ ȘI SLĂBICIUNE au făcut și fac voia lui SATANA care, plin de ură, GELOZIE și dispreț față de OM a jurat să-l DISTRUGĂ. Locul acela unde DUMNEZEU îi va aduna la un loc pe toții răi îl vom afla în curând și vom fi martori la pedeapsa ce lise va APLICA. România, Grădina Maicii Domnului va devenii NOUL IERUSALIM centrul spiritual al OMENIRII. Faptul că nu există în lume nici o țară care să dea omenirii atât de multe personalități benefice, rapartate la numărul de locuitori ai ROMÂNIEI, trebuie să de de gândit minților înțelepte și luminate ale terrei. AMIN.AMIN.AMIN Așa să ne ajute DUMNEZEU.

    • Strambianu Costel

      Mai grav este ca actualii ne-au interzis sa vorbim despre Maresal ca fiind unul din marii patrioti al tarii , chiar sub incidenta legii

      • Un alt banc cu talc,,
        — Ion se intaleste pe str. cu Janos,, si il opreste ,il fixeaza cu ochii si-l plesneste o palma peste cap ,,
        –Ce faci ,,moi ?? De ce ,dai la mine peste cap ?
        – Pai am auzit azi ,ca voi ungurii l-ati omorat pe Mihai Viteazu !!
        –Pai bine moi ,dar asta fost la anul 1600 !!
        — Daa? Dar eu azi am aflat !!!
        Cam asa este si povestea cu ,,penelistiii ,taranistii si altii –istii care au fost atunci !!
        Noi ar trebui sa ne ocupam de sit ,de azi ,BIneinteles fara sa uitam ,ce a fost atunci,,
        Daca am iesti inn str,.si am strigat Jos Ceausescu !! Sau sa vina americanii !!
        Americanii au venit ,, si trebuie sa jucam ,asa cum ne canta ei !!
        Ne place ,sau , asta e, vorba lu; Suca !!

  5. Cristian

    Din păcate, România, dupa lovitura de stat din anul 1989, a fost si este condusa de acelasi tip de jigodii! Pentru cei de teapa lor, primeaza interesele personale sau de grup. Grav este ca multi români cred în idioțeniile spuse de diverși “analiști” , “istorici”, etc. (Ex. Boia, Isărescu, Iohanis, Dragnea , Băsescu etc)

  6. Eliade Stefanescu

    Ce au facut ei acum 80 de ani nu ne ajuta cu nimic, asta este o problema a istoricilor acelor timpuri. In rezolvarea problemelor actuale, care privesc normele civilizatiei noastre, pe care le recunoaste si le respecta orice om normal, nu ne ajuta decat o justitie corecta, capabila sa le impuna in mod efficient.

  7. ALEX

    Buna, consider ca aceasta scrisoare ar trebui scrisa pe coperta fiecarui manual incepind de la liceu ptr a constientiza viitoarle generatii, poate nu vor mai repeta greselile noastre de a alege in conducere lichele, parveniti si hoti.
    Nota : am parasit tara desgustat de politicienii actuali ( nu odata am fost in disputa cu senatori sau parlamentari care m-au amenintat ca-mi voi pierde locul de munca).

  8. BARONUL

    Frumoasa scrisoare…..maresalul si-a iubit tara ca nimeni altul, i-a vrut numai binele si si-a dat seama de ticaloseniile politicienilor, indiferent de partid !Domnii liberali, mari scule pre bascule,au crezut ca nesprijinindu-l pe maresal, vor iesi ei deasupra si chiar vor face o “intelegere” cu rusnacii, dar nu peste mult timp s-au trezit la Periprava, Aiud, Gherla sau Sighet, pe paturi de piatra si cu lanturi la picioare ! In fond, a fost o buna rasplata pentru tradarea lor !

  9. Ion Năstase

    Generalul Ion Antonescu greșește cu cea mai bună intenție și nu este cu nimic mai de folos națiunii decât foștii conducători, dimpotrivă !
    El a crezut că autoritarismul și eliminarea unor etnii rezolvă problemele poporului român dar cu o asemenea viziune mărginită nu a reușit să oprească nici măcar corupția din armată !

    Ion Antonescu și-a asumat în mod naiv un rol de conducător național pentru care nu era deloc pregătit și guvernarea lui este vinovată de crime în masă monstruoase, de uriașe pierderi de vieți și de un adevărat dezastru militar și politic care au afectat grav viitorul țării !

    Desigur, au fost vremuri cumplite cu regimuri de tip nazist și comunist în expansiune și opțiunile celor care conduceau România sever limitate de puterile agresive care au provocat un măcel ce a cuprins o mare parte din lume, dar regimul lui Antonescu nu a fost în niciun caz soluția salvatoare ci ne-a slăbit, ne-a adus într-o fundătura și ne-a lăsat fără susținerea și apărarea aliaților noștri firești pentru zeci ani, atât cât a durat regimul comunist impus de Stalin !

    • Sistemul imunitar

      Măi năstase… minoritar vindicativ… Ce etnie a “eliminat” Antonescu? Astazi avem mult mai mulţi si ţigani si iudei şi unguri şi slavi decît în 1940, deci CE ETNIE A “ELIMINAT” Antonescu? Sau a fost cineva anume care s-a ocupat cu READUCEREA unor imigranti exact din acele etnii “eliminate”, după 1940?

      Întrebarea 2… cît de cretin si nesimtit poţi să fii, sa vii cu asemenea acuzaţii, cînd azi sîntem conduşi TOCMAI DE MINORITARII pe care-i plîngi tu? Mai ales unul extrem de cunoscut, taman NĂSTASE romulanul fost prim sinistru! Si aceiasi minoritari NE FAC NOUA LEGILE AZI, vezi legea holoca$hului printre altele! Iar în mijlocul capitalei avem atît MENORA iudaică, cît şi STEAUA ÎN ŞASE COLŢURI… Decît aşa “eliminare” aş fi vrut mai degrabă sa-i văd sacrificîndu-se pe front, DAR NU DE PARTEA BOLŞEVICILOR cum au facut dovedit cu acte şi arhive, înca din 1940!

      “El a crezut că autoritarismul și eliminarea unor etnii rezolvă problemele poporului român dar cu o asemenea viziune mărginită nu a reușit să oprească nici măcar corupția din armată !”

    • Marian Bogdan Teșileanu

      Comentariu foarte lucid. Cu adăugirea că Antonescu nu prea a fost lucid. Nu era bun nici ca militar (a pierdut peste 70.000 de ostași doar în primele 4 luni de război, sub comanda sa directă, cît tot Frontul sovieto-german de la Baltica la Marea Neagră!), nici ca politician: a aderat la Pactul Tripartit fără să încheie un tratat militar cu specificații clare despre colaborarea noastră și prevederi pantru situațiile de victorie sau înfrîngere. Antonescu era foarte bun de gură, cu talent literar, aș spune, dar cu personalitate dublă, schizofrenic. El vorbea totdeauna despre sine la persoana a treia, dedublîndu-se.

      • Andrei

        Eu nu zic că Antonescu a fost un geniu militar dar trebuie adăugat faptul că în ciudă faptului că Antonescu deținea comandă armatelor ordinele veneau tot de la comandamentul german și Antonescu execută ordinele nemțești și nu folosea de loc tacticile sale.
        Di de mai multe ori nici nu a avut spijin nici de la nemți.
        Sa nu uitam că la Stalingrad armatele au fost puse așa la flancurile armatei a 6-ea fără armament antitank adecvat și ruși au incercuit armata 6-ea.
        Sa nu uitam ca aceași greșeală a fost făcută și în Ofensivă Iași-Chișinau cu aceleași armate și aceeași formație pentru că Antonescu a propus întărirea linii Focșani-Galați retragand armata a 6-ea germană împreună cu armatele a 4-a și a 3-a pentru o apărare mai puternică și o linea mai fortificată dar din pacate a fost refuzat și iaca că am ajuns la dezastru.
        Sa nu uitam ca dupa înfrângerea Antonescu vroia să apere țară cu ori ce preț cu o campanie de gherila contra cotropitorilor cu s-au fără ajutor german dar regele Mihai nu i-a permis să facă așa ceva.
        Și altă chestie, Antonescu a ales alianță axei nu pentru o alianță adevărată ci pentru axa era considerată răul minor și gata.
        În realitate în acest război n-am avut aliați adevărați ci doar dușmani și exploatatori.
        Nu am câștigat și nici am pierdut doar am supraviețuit că nație.
        Sa fim mândri pentru asta.

  10. ADRIAN

    FACUTE PUBLICE CAT MAI MULTE DEZASTRE PRODUSE DE POLITICIENII ANTEBELICI!!! DACA ERA ASA BINE NU AVEA SUCCES SOCIALISMUL IN 45.LIBERALII SI TARANISTII SUNT PRINCIPALII VINOVATI DE VENIREA RUSILOR SI INSTAURAREA SOCIALISMULUI .NORMAL CA IDEILE SOCIALISTE PRIND LA UN POPOR SARAC SI OROPSIT.IN 90 AU SOSIT PE CAI VERZI PROPOVADUITORII BELSUGULUI DE CARE S-A ALES PRAFUL.!!!

  11. Tabarac Mihai

    Dar când liberalii au avut guvernul lor, pur liberal ca să poată numai ei să conducă?

  12. Tabarac Mihai

    Corect comentariul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.