Observator

Un miting care a dat peste cap propaganda sistemului

  O ieşire în stradă a României normale împotriva anormalităţii Când văd tefelimea disperată, căutând orice motiv pentru a contesta […]

 

O ieşire în stradă a României normale împotriva anormalităţii

Când văd tefelimea disperată, căutând orice motiv pentru a contesta mitingul de aseară, aproape că m-apucă râsul. Ba că ăia ar fi fost cam de la ţară, ba c-ar fi făcut mizerie, ba că n-ar fi rezonat, bacă hâr, ba că mâr. E clar că i-a deranjat pe micuţi (la propriu). Nici în coşmarele lor nu s-au gândit c-ar putea ieşi atâta lume. Însă acesta e doar începutul veştilor proaste pentru tefelişti.

În primul şi-n primul rând s-au cam dus de râpă şabloanele propagandei. Nu, nu bătrâni în baston au venit la manifestaţie, ci o groază de tineri. Majoritatea covârşitoare au fost oameni de sub 40 de ani, ceea ce nu prea se întâmplă pe la mitingurile tefeliste, unde tinereţea e doar clamată. Să mă scuze cei care-o ţin cu hârş-ul propagandist, dar eu unul n-am văzut întreţinuţi social acolo. În schimb am văzut o groază de maşini de lux cu numere de provincie. Şi nu de-aici din zonă, ci din Botoşani, Suceava, Maramureş, etc., tocmai de la capetele îndepărtate ale ţării. Să te pui în maşină ca să vii la miting la Bucureşti, asta înseamnă că, dincolo de carnetul de membru de partid – dac-o exista şi ăla – e ceva mai mult. Mai ales atunci când banul nu te supără. E clar că e vorba de o nemulţumite, de o revoltă pe cale să se reverse.

Ceea ce-ar trebui să conştientizeze capetele înfierbântate din spatele butaforiei tefeliste este că ceea ce s-a întâmplat ieri n-a fost un eveniment al PSD-ului. Chiar dacă a fost organizat de PSD (de-a dreptul impecabil în ceea ce priveşte transportul şi coordonarea), de participat au participat oamenii, care, mulţi dintre ei, nici măcar n-au habar pe unde e organizaţia PSD-ului din localitatea lor. Cei care-au venit au venit nu pentru PSD, ci pentru cu totul altceva. A fost un manifest pentru normalitate, o ieşire în stradă a României normale împotriva anormalităţii, a refractarului, a înapoierii. A fost un şah dat direcţiei greşite pe care s-a înscris ţara, dacă vreţi, un avertisment al României profunde. Faptul că PSD-ul se întâmplă să fie partidul cel mai apropiat de normalitate de pe scena politică e un avantaj.

Însă, în acelaşi timp e o povară, deoarece blaturile gen Ponta nu vor mai ţine. Această Românie care e capabilă să iasă la baionetă pentru a-şi apăra normalitate şi bunul simţ, în momentul în care se va simţi trădată îl va părăsi pe trădător fără să se uite în spate. Aceasta este povara pe care PSD-ul o poartă pentru că, sincer să fiu, nu văd determinare decât în câţiva lideri ai acestui partid. Restul par că ar fi bucuroşi să facă din nou blaturi ascunse cu cei împotriva cărora au strigat la actualul miting. Indiferent cât de tentant ar părea planul unui nou blat, cei care au asemenea pofte ar trebui să se gândească bine deoarece electoratul de bază nu mai suportă încă o trădare. Iar asta atârnă ca un jug de grumazul multor pesedişti de la vârf.

Cea mai bună veste pe care o putem avea este că România încă există! Mai mult, ea şi-a păstrat bunul simţ proverbial, măsura şi normalitatea. Valorile acestea sunt cele care ne ţin la suprafaţă, cele care ne-au salvat de-atâtea ori în istoria.

Nu închei înainte de a le adresa un avertisment ticăloşilor din umbră, sforarilor care au impresia că pot face ce vor fără să dea socoteală: nu vă jucaţi cu România profundă! E un joc pe care, în ciuda faptului că sunteţi convinşi că-l controlaţi, nu-l ştiţi şi nu-l simţiţi. Ştiu că, în superioritatea voastră fără margini, vă imaginaţi că toate merg băgate în şablonul vostru internaţionalist. O să vedeţi că n-o să meargă şi c-o să vă ardeţi rău! Mai bine părăsiţi incinta. E mult mai safe pentru voi.

                                                                                                                                Dan Diaconu

 

                   Telespectator la mitingul alb

După decembrie 1989, cand am ieșit la Revoluție pentru ca unii să mă poată amenința nestingheriți azi cu moartea pentru că am alte opinii decat ei, am decis să nu mai girez pe nimeni cu implicarea mea în manifestări de masă. De asta nu am fost la mitingul PSD, deși, evident, fac parte din cei mulți, sătui de modul în care o minoritate zgomotoasă face, conștient sau nu, jocurile propagandei imunde puse în slujba unor centre de putere obscure și imposibil de tras la răspundere. Așa că am fost un simplu telespectator care s-a abținut cu greu să nu reacționeze la toate zoaiele scurse din frumusețea sufletească și libertatea de gândire ale „influencerilor” de pe net și ale minunaților lor fani!

Să încep cu ce-am văzut! Am văzut o demonstrație de forță și un exercițiu de imagine ale unui partid care câștigă alegeri, dar pierde invariabil războiul mediatic, mai ales cel de pe net. Am văzut foarte mulți oameni care, conștient, au acceptat să ia parte la ele pentru că numai așa puteau arăta că există, că nu sunt doar niște anonimi ștampilatori de buletine de vot o dată la 4 ani. Oameni care n-au fost stimulați/manipulați emoțional să iasă din case, ci în care s-a acumulat din 2014 încoace convingerea că trăiesc într-o țară în care până și votul e doar o figurație, pentru că mai importante sunt jocurile din culise ale celor nealeși de nimeni, dar cu pârghii de putere inimaginabile pentru un muritor de rând. Oameni care s-au săturat să fie catalogați drept pleava societății, știrbii, analfabeții, asistații sociali, doar pentru că nu mânuie cu atâta dexteritate photoshopul, facebookul, blogurile și prezențele în studiourile TV. Am văzut tineri și bătrâni, rasați și mai din topor, profesori și muncitori, grași și slabi, oameni care n-ar ieși în stradă fără să fie chemați explicit de cineva, pentru că nu se cred buricul pământului, pentru că nu sunt convinși că dețin adevărul absolut și nu țin morțiș să-l impună agresiv celorlalți.

Ce n-am văzut, însă:
– revărsări de ură viscerală la adresa cuiva
– pancarte și scandări pline cu înjurături la adresa „dușmanilor”
– amenințări cu moartea sau bătaia la adresa celor pe care îi disprețuiesc. N-am văzut manechine spânzurate sau trase în țeapă
– osanale aduse corupției
– recuzită pregătită din timp pentru un miting spontan, cu sloganuri verificate în focus-grupuri
– violență la adresa provocatorilor

Dar n-am văzut nici:
– discursuri bine articulate, scurte și incisive
– oratori capabili să electrizeze masa aceea de oameni, să insufle speranță că venirea lor acolo nu e doar un gest formal și inutil, o acțiune de partid bifată de liderii locali și naționali
– obiective pe termen scurt și lung de atins pentru și cu oamenii aceia din piață și cu milioanele care au stat acasă, sătui de războiul interminabil dintre „corupți” și „statul paralel”

Habar n-am dacă mitingul era necesar pentru societate, ca întreg. Nu știu ce efecte va avea pe termen scurt sau lung, în afară de demontarea unor „argumente” ale propagandei privind „voința străzii, adică a poporului”. Nu cred că va aduce voturi în plus pentru PSD. Dar revărsarea de ură și mizerii cu care a fost întâmpinat de tinerii frumoși și liberi îi va aduce, cu siguranță, voturi din partea celor care, fără să simpatizeze partidul, sau pe Dragnea, sau pe Firea, resping organic genul acesta de manifestare a unei superiorități intelectuale imaginare, care ascunde, în fapt, o penurie de caracter și echilibru, de rațiune și capacitate de dialog.

                                                                                                                                       Radu HERJEU

 

 

 

 

 

1 Comment

  1. IQ100

    si de aceea totc e misca -n tar asta, raul , Deli ormanul, mi-e prieten numai mie iara tie dusman este, dusmanit vei fi de toate far’ a prinde chiar de veste!! Kortversi and Klonn, go home!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*