„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (IV)

 

Legată de statul subteran prin Grupul pentru Dialog Social soroșist, precum cățeau țiganului de căruța cu coviltir, Brîndușa Armanca „latră” în revista „22” a GDS-ului – susținută financiar de statul român, adică plătită din banii tăi și ai mei! – la toți cei care deranjează mersul spre globalism. Respectiva femeie „bugetivoră” a beneficiat de mai multe sinecuri oferite ca recompense de sistem: directoare a studioului din Timișoara a TVR (1997-2003), membră a Comitetului Director al Societății Române de Televiziune (1997-1999) și directoare a filialei Institutului Cultural Român de la Budapesta (2006-2012), unde s-a simțit ca peștele în apă, maghiara fiind limba ei maternă. A predat pe bani frumoși jurnalistică la Universitatea de Vest din Timișoara (1994-2004), cunoscută ca antiromânească și secesionistă, iar acum este profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, după o scurtă „escală” la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu (2004-2005), ambele de aceeași orientare ostilă românilor ca și surata lor timișoreană.

    Noua Securitate: Caracatia ICR – „bratul” Budapesta-Brandusa Armanca

Dupa instaurarea puterii portocalii, in decembrie 2004, Brandusa Armanca a cistigat procesul intentat TVR-ului pentru desfacerea contractului de munca (disciplinar, in urma batailor si scandalurilor cu Marascu) folosindu-se de o scrisoare pe care i-a trimis-o noul PDG al TVR, Tudor Giurgiu (si el, ofiter acoperit al SIE si pusculita), in care, acesta o lauda si-i dadea toate elementele necesare pentru folosirea scrisoarii, in instanta. Astfel a dovedit ca TVR-ul „isi recunoaste greseala si o doreste inapoi „!

In septembrie 2006, H. R. Patapievici o numeste in functia de director al ICR Budapesta pe Brandusa Armanca ” ofiter al vechiului regim cu potential de a fi reciclat„.

Desi la prima vedere, numirea doamnei Armanca in aceasta functie, poate aparea ca fiind strans legata de prietenia acesteia cu vicepresedintele ICR Mircea Mihaies, lucrururile nu stau chiar asa. Asa cum am mai aratat, Brandusa Armanca a fost trimisa la Budapesta nicidecum pentru a promova Romania, prin cultura, ci pentru munca informativa. In slujba cui? A Serviciilor, desigur. Care Servicii? Cititi si va veti da seama…

Cel mai scandalos exemplu in sensul celor scrise mai sus, este evenimentul organizat de ICR, in decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta. In cadrul acestei gale- extrem de fastuoasa si de costisitoare- s-au acordat Premiul pentru excelenta culturala al ICR Budapesta si Premiile media ale ICR Budapesta. Cele doua premii au fost acordate scriitorului Esterházy Peter si jurnalistului Cselényi László , si au constat intr-o suma imensa de bani: 15.000€. Trofeele si banii au fost inmanate chiar de catre Horia Roman Patapievici (prezent si el la aceasta gala) .

Premiul pentru media al ICR Budapesta a fost decernat jurnalistului Cselényi László – regizor si realizator de televiziune, din 2005 preşedintele DUNA TV. László este extrem de cunoscut pentru opiniile sale profund anti-romanesti, si pentru calitatea domniei sale de militant de frunte al miscarii pentru autonomia etnicilor unguri din Romania. Dealtfel, de cand Cselényi László a devenit director al DUNA TV, Romania este prezentata in emisiunile acestui post tv maghiar, in cele mai sumbre culori. Cine cunoaste limba maghiara si urmareste DUNA TV, stie exact despre este vorba.

Chiar daca stia toate aceste lucruri despre László, Brandusa Armanca hotaraste sa ii acorde Premiul pentru media al ICR Budapesta si argumenteaza in scris alegerea facuta conducerii centrale a ICR-ului: „Premiul i se acordă lui Cselényi László pentru deschiderea faţă de valorile culturii manifestată în calitatea sa de lider de opinie. Ca preşedinte al „televiziunii ungurilor de dincolo de graniţe”, cum se defineşte canalul DUNA TV, a echilibrat strategiile postului cu o viziune largă care respectă diversitatea şi multiculturalitatea ca valori europene.”

Nu numai ca domnul Patapievici nu a fost de acord cu premierea acestui jurnalist, ba mai mult, presedintele ICR-ului a girat actiunea ticaloasa a Brandusei Armanca, deplasandu-se la Budapesta pentru acea paranghelie de la Palatul Duna, alaturi de Andrei Plesu si si de Mircea Mihaies. (foto sus)

Dincolo de faptul absolut revoltator ca BANII STATULUI ROMAN, sunt cheltuiti cu lejeritate (sau nesimtire?!) de nababi, de catre personajele din fruntea ICR-ul, ce concluzie se mai poate trage?! Doar aceea ca ofiterii acoperiti ai Noii Securitati (Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Brandusa Armanca) promoveaza ORICE (din BUGETUL STATULUI ) in strainatate, numai interesele Romaniei, NU!

Judecati si voi…

Publicat în Bleah!, Culturnici, Niste presari

       Noua securitate: Caracatita ICR – „bratul” Budapesta- Brandusa Armanca (II)

Au fost destui cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au inghesuit sa ne spuna ca ne ocupam de linsaje, si ca in fond nu are nicio importanta ce au facut inainte, cei care conduc astazi ICR-ul – functionari ai statului roman.

Ei bine, este extrem de important sa stim cu ce s-au ocupat cei care compun gasca lui Patapievici, pentru ca numai asa vom reusi sa intelegem , de ce actiunile din prezent ale acestora nu au absolut nimic in comun cu interesul public romanesc, pe care in mod teoretic, acestia ar trebui sa il serveasca.
Imaginea de „societate civila” sau de „voce a poporului” fabricata de serviciile secrete, celor care compun gasca de mai sus, este folosita numai pentru a manevra marea masa a votantilor, si pentru a influenta opiniile cercurilor decizionale externe.

Mediocrii, labili psihic, paranoici, toti acesti „intelectuali-crema societatii civile” reprezinta fauna apta de a deveni instrumentul de lucru al noii Securitati. Toate serviciile (indiferent de menirea lor legala) se bat in acesti ani pentru „piata” interna, pentru puterea de a gestiona Romaniapentru un orizont de timp cat ma lung. Putere, bani, mondializare (si serviciile secrete traverseaza acest proces). In rest vorbe goale pentru Rapoartele anuale din Parlamentul Romaniei.

Unul din „bratele” importante ale caracatitei portocalii de la ICR– directorul ICR Budapesta BRANDUSA ARMANCA , nu face nici domnia sa, exceptie de la regula enuntata anterior.

Armanca face parte din categoria „ofiteri ai vechiului regim cu potential de a fi reciclati„. Ceea ce s-a si intimplat. In pregatirea preluarii puterii portocalii a existat o retea bine construita: Mona Musca (raspundea in primul rind de gestionarea „societatii civile”, dar se lega foarte bine si cu „presa”), Raluca Turcan, Mircea Toma, Ioan T. Morar (prieten intim al lui Mihaies), Preoteasa (de la Hotnews), cei trei corifei de la CNSAS- Patapievici, Dinescu si Plesu, Rodica Culcer si fostul ei sef si mentor Iosif Boda, si multe alte cozi de topor (nu neaparat constiente ci doar „trepanatii”), plus mercenarii de serviciu. Garnizoana portocalie si-a facut comandamentul la RealitateaTV de unde coordona toate celelalte unitati combative: Evz, Hotnews, Catavencu si celelalte segmente de presa care nu erau complet ocupate ci doar partial.

Asadar, pentru o cat mai buna intelegere a prezentului, iata noi amanunte din trecutul profesional al doamnei Brandusa Armanca– subalterna domnului H. R. Patapievici:

1. Numita la conducerea TVR Timisoara in 1996, Brînduşa Armanca a condus studioul TVR Timisoaracu cumul de funcţii, fără a avea cartea de muncă adusă de la Universitatea de Vest, acolo unde işi avea activitatea de bază, la SRTVşi fără a ocupa postul prin concurs sau examen.
2. Deşi avea două norme întregi ( la Universitate şi la televiziune), în 1998spre exemplu a reuşit să acumuleze peste 110 zile de deplasări, din care: în ţară 47 zile lucrătoare, adică peste 2 luni lucrătoare şi peste 65 de zile calendaristice în străinătate (circa 15 zile in Austria, o săptămână în Germania, deplasări scurte de una sau două zile în Ungaria, Iugoslavia, în Portugalia – 6 zile, Franţa – 21 zile, Grecia – 10zile, Moldova, 8 zile la Strasbourg )
3. În acelaşi timp realizatorii de emisiuni erau obstrucţionaţi la deplasări cu echipă de filmare în străinătate (Vasile Bogdan, premiat în mai multe rânduri cu premii APTRi s-a aprobat deplasarea în Germaniadar fără cameră de luat vederi – pentru realizarea unui documentar despre organistul Fr. Metz şi acesta a fost obligat să închirieze pe banii lui o cameră, iar copierea de pe caseta HI 8 s-a realizat la un studiou privat din Timişoara, tot pe bani proprii, deşi filmul era pentru TVR Timişoara) şi, culmea, în acelaşi timp a fost împrumutată gratuit o cameră unei delegaţii a Poliţiei, care se deplasa în Danemarca o săptămână, fără ca prin acest gest TVR Timişoara să beneficieze de exclusivitatea unor ştiri de la poliţie.
4. Cât timp a fost director, Armanca a realizat, chiar dacă prin regulament i se interzicea, emisiuni. Uneori a schimbat chiar formatul emisiunilor pentru a sluji intereselor proprii sau ale grupării sale. „Din aproape în aproape” specializată în reportaje s-a transformat în talk-show, aşa cum „Grădina tranziţiei” şi „Lumea în mişcare”, emisiuni de dezbateri sociale s-au transformat în dezbateri turistice sau s-a amânat o anchetă la zi despre scandalul privatizării combinatului de industrializarea lemnului din Caransebeşşi blocarea şoselei europene de oamenii nemulţumiţi şi s-a difuzat în schimb un material semnat de Brînduşa Armanca despre poluarea Tisei, eveniment petrecut cu un an în urmă (să fie doar întâmplătoare coincidenţa ca acest material să fie difuzat în aceeaşi perioadă în care România a fost dată în judecată pentru respectiva poluare?!
5. Pentru a-şi exploata la maximum poziţia de director, a înfiinţat asociaţia „Videovest” (cu sediul în clădirea televiziunii publice din Timişoaraşi ai cărei membri fondatori au fost de voie de nevoie în principal angajaţii cu funcţii de răspundere din studio), prin intermediul căreia a organizat Festivalul Televest, la care şi-a atribuit chiar şi marele premiu. Trebuie menţionat că în fiecare an Televestulînseamnă un efort imens pentru angajaţii studioului, care şi aşa sunt mai puţini decât la celelalte studiouri teritoriale, la acelaşi număr de ore de difuzare, înseamnă zeci de ore de vizionare şi montaj pe aparatele televiziunii, multe minute de promovare pe spaţiile televiziunii publice la ore de vârf, cheltuieli diferite (400 – 500 de faxuri, 600 de telefoane, casete VHS, invitaţii, protocol, salarii ş.a.). Ar fi trebuit ca eforturile TVR Timişoarasă se concentreze pe programele sale si mai putin pe un festival care nu înseamna decât promovarea intereselor unei conduceri.
6. În urma memoriului de la începutul anului 1999, 8 dintre cei 10 semnatari au fost înlăturaţi sau „convinşi” să plece din TVR: Tiberiu Ceia (fostul director), Lia Lucia Epure (publicist comentator), Mihai Junea (realizator de emisiuni), Melania Kaitor (reporter), Ximena Munteanu (reporter), Raico Cornea (fost corespondent de război al TVR în Iugoslavia), Marius Bucur (regizor), Alfred Schuppler (operator). Mai apoi un alt fost director al TVR Timişoara, Bogdan Herzog, fondatorul studioului, scârbit de tot ceea ce se întâmplă, a ieşit la pensie înainte de termen.
   În urma memoriului, domnul Ovidiu Grecea a dispus la sfârşitul anului 1999, constituirea unei comisii mixte care sa analizeze problemele studioului TVR Timisoara. Acesta a fost încă un prilej de autovictimizare pentru Brînduşa Armanca. Ea a organizat o conferinţă de presă pentru a „da în vileag” faptul că televiziunea publică este verificată în mod abuziv de prefectură, poliţie, inspectorul şef de la cultură, finanţe.

Cand in sfarsit, dupa multe alte „zburdalnicii”, doamna Armanca a fost inlaturata din functia de director, parea ca activitatea studioul TVR Timisoara a revenit la parametri normali. Nici vorba, insa!

Sursa: Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR – „bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

Citiți și:

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (III)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (II)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (I)