Colimator

UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ

A lucrat, din cele 87 de zile cât a fost angajata patroanei Vitan Laura Liliana, ca vânzătoare, la magazinul alimentar […]

A lucrat, din cele 87 de zile cât a fost angajata patroanei Vitan Laura Liliana, ca vânzătoare, la magazinul alimentar din Petroşani, str. 6 august, doar…82. A prestat post de zi, de noapte, în zilele de repaus săptămânal, în zilele de sărbători legale. A efectuat 200 de ore suplimentare. Dintre cele 711 ore, a prestat muncă de noapte (între orele 22-6) exact 256 de ore. Toate acestea, cu speranţa unui câştig substanţial care să o ajute în a scăpa de unele greutăţi financiare. Cu o mamă grav bolnavă şi un copil minor în îngrijire, se bucurase mult că aflase un loc de muncă. Era hotărâtă să dea tot ce poate din ea, doar pentru un salariu care să-i mai uşureze situaţia financiară din casă. Angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi clauza „90 de zile probă”, Kerekes Hajnal credea că l-a prins pe Dumnezeu de un picior. De unde avea ea să ştie intenţiile josnice urmărite de patroana angajatoare?

La încheierea oricărui contract, se prezumă bunăcredința părţilor. După câteva zile de muncă, proaspăta angajată avea să constate că lipseşte condica de prezenţă, unde fiecare angajat semnează la venire şi la plecare, confirmând astfel efectuarea serviciului şi numărul de ore prestate. Uitându-se mai atentă la cele ce se petreceau în jur, realizează că nu există regulamentul de ordine interioară şi nici programul de lucru. În ziua angajării, luni 23 aprilie 2012, în timp ce îşi desfăşura programul de lucru o vizitase patroana…Venise ca să-i semneze formularele contractului de muncă. Citise atentă contractul…700 lei salariul de angajare, 8 ore/zi, 40 ore săptămânal, 21 zile concediu de odihnă şi clauza de probă 90 de zile. Era sigură că la dorinţele ei de a fi un angajat model nici nu se punea problema să nu rămână şi după perioada de probă. Sâmbătă şi duminică, 28 şi 29 aprilie 2012 a fost chemată la post. Luni, 30 aprilie, fusese anunţată că va presta ore de muncă şi în ziua de 1 MAI (muncitoresc), iar începând cu data de 2 mai programul ei de lucru va fi cuprins între orele 22-09, deci 11 ore din care 8 de noapte şi cu repaus între ture de 13 ore. Cu speranţa unui câştig bănesc şi cu o oarecare temere că ceva este „putred în Danemarca” se apucă să-şi noteze pe un carneţel numărul de ore lucrate, data zilei şi între ce ore a lucrat. Era mai mult şi din dorinţa de a confrunta numărul de ore din evidenţa ei cu cele pentru care urma să fie retribuită. O mare nedumerire era aceea că în contractul individual de muncă, nu era stipulat nici un spor…de ore suplimentare de noapte… La câteva zile, patroana „o instruise” să nu scoată bon de casă decât la cererea clientului. Observase şi fusese atenţionată de colege că, în magazin intră marfă fără acte. Întrebată de condica de prezenţă, patroana se ofusca şi revoltată nevoie mare îi răspunse pe un ton cinic „ştiu eu ce fac”. Venise şi mult aşteptată zi de plată. Pe cât de mare a fost bucuria că va lua primii bani, pe atât de mare i-a fost şi dezamăgirea. „Nu am bani de salariu. Trebuie să achit facturile la ţigări şi alcool. Trebuie să plătesc chiria… ce ştiţi voi decât să cereţi bani… salariu… faceţi vânzare şi apoi mai vorbim de salariu… cumpăraţi si voi un detergent, un săpun, o mătură, că doar vă lasă clienţii destul mărunţiş la ciubuc…”
Doamne ! Ce era la gura ei… Şi parcă într-un fel angajata se simţea vinovată că a îndrăznit să-şi ceară salariul… Dacă în luna mai avusese, din „mărinimia” patroanei Vitan Laura Liliana, 2 zile de repaus, în iunie patroana a „cadorisit-o” cu 3 zile de şezut acasă… pentru refacere. Şi pentru că surprizele se ţineau lanţ, întruna dintre zile, primise o veste „trăsnet”. Indignată că i se ceruse să-şi plătească angajaţii, patroana le anunţă pe „fete” că „vor fi plătite cu 3 lei pe ora de lucru”. Şi fiindcă se apropia ziua de plată pentru munca prestată în luna iunie, (salariile nu au fost achitate nici pentru aprilie şi nici pentru luna mai 2012), patroana hoaţă se gândi că ar fi bine să scape, pe rând de angajatele „obraznice”… În luna iunie 2012, Kerekes Hajnal, efectuase nu mai puţin de 242 de ore dintre care 139 suplimentare şi 72 ore de noapte. Luni, 16 iulie când se prezentă la lucru conform ordinelor date de patroană, găsise la locul de muncă o noua angajată… „A zis doamna patroană să vă anunţ că nu mai are nevoie de dumneavoastră. Pentru decizie a spus să o mai căutați că acuma nu are timp de asta”. Nu-i venea să-şi creadă ochilor şi urechilor… tocmai ei, care muncise până la epuizare, fără să primească atâta timp nici un leu … Parcă şi acum îi răsună în urechi ţipetele isterice ale… „Ce, vrei să-ţi hrănesc eu familia?”. Au urmat 3 zile, timp în care a tot bătut la uşa magazinului, poate totuşi s-o îndura patroana să-i dea salariile restante şi decizia de concediere. Cu un cinism debordant, patroana hoaţă o amâna de la o zi la alta, de la o ora la alta… Miercuri, 18 iulie 2012, Kerekes Hajnal trimite o sesizare pe adresa de e-mail a Inspectoratului Teritorial de Muncă-Hunedoara. A doua zi, 19.07.2012, expediază pe aceiaşi adresă un fax, cu aproximativ acelaşi conţinut, prin care reclama cele petrecute. Un contract legal încheiat între părţi era călcat în picioare de o aşa-zisă patroană, care de fapt urmărea să profite de munca angajatelor, pentru ca apoi să le dea afară din serviciu. Pentru Vitan Laura Liliana, dispoziţiile Codului Muncii erau facultative… de fapt şi unele dintre cele prevăzute de Codul civil. Kerekes H. solicitase celeritate în soluţionarea petiţiei, având în vedere numeroasele şi gravele încălcări ale legislaţiei muncii, săvârşite de patroana reclamată, cât şi faptul că aceasta refuză în mod ostentativ şi obstinat să-i achite drepturile băneşti cuvenite pentru munca prestată în perioada 23.04.2012-13.07.2012. Şi, fiindcă sensul expresiilor „diligenţă”(promptitudine) şi „celeritate”(rapiditate), au alte conotaţii la nivelul I.T.M. al judeţului Hunedoara, sesizările din 18 si 19 iulie 2012, au fost „onorate” abia în 13 august 2012. Deci după aproximativ 24 de zile, domnii inspectori ai muncii au catadicsit să-şi mişte dorsalele la sediul societăţii reclamate.

INSPECTORAŞII CEI VITEJI

Sosiţi la locul cu pricina, au solicitat toate actele – conform procedurii – în vederea efectuării controlului. Bineînţeles că madama patron, Vitan Laura Liliana, nu prea avea ce acte să le dea… un contract de muncă, o adeverinţă de sănătate, o fişă de instructaj, şi… cam atât! Cât despre documentele care să evidenţieze numărul de ore prestate (de fiecare angajat), zilnic şi lunar, natura orelor lucrate, fişele de calcul al salariilor, foile colective de prezenţă, program de lucru… patroana noastră se uita la cer şi îndruga… Dumnezeu cu mila. Poate vă întrebaţi dragii mei, de ce au sosit la locul faptei aşa de târziu domnii inspectori ai muncii de la I.T.M.- Hunedoara ? Vă răspundem noi, în baza adresei nr. 384/S/14.08.2012, parafată de onorabilul Şef-inspector al I.T.M.- ului, respectiv dr. ing. Raţiu Iacob Horia şi adjuncta acestuia ing. Marton Cristina, trimisă petentei Kerekes Hajnal spre spulberarea temerilor că ar putea fi la mijloc niscaiva matrapazlâcuri. Ei, domnii inspectori ai muncii, ţin cu dinţii să respecte „norma” de 30 de zile, cât prevede legea pentru răspunsul la o petiţie. Numai că, termenul de 30 de zile, este prevăzut în mod expres de către legiuitor, ca un termen maximal şi nu unul obligatoriu. De aceea s-a dispus ca măsură preventivă prelungirea acestuia cu 15 zile. A interpreta legea (H.G.27/2002, ART. 8) după cum vor muşchii noştri de şefi, ţine mai mult de necunoaşterea şi incapacitatea de a aplica legea, în spiritul şi litera ei. Este necesar să ţinem seama de gravitatea faptelor semnalate, de numărul acestora şi nu în ultimul rând de dispoziţiile legiuitorului privind celeritatea şi diligenţă în soluţionarea unui conflict de muncă. Ca pe domnii inspectori i-a durut enorm în coate, de faptul că un angajat a fost dat afară fiindcă şi-a cerut retribuţiile (fiind neplătit de 3 luni) noi suntem convinşi pe deplin. Aidoma, suntem de convinşi că sancţiunea aplicată patroanei evazioniste (de 750 lei), este o mare bătaie de joc şi un exemplu clar de sfidare a fostului angajat. Doar 2 zile le-au fost îndeajuns inspectoraşilor cei viteji, să se convingă că sesizarea fostei angajate se confirmă cu prisosinţă. Aşa că în 14.08.2012 după ce şi-au terminat misiunea, au încheiat un „PROCES VERBAL DE CONTROL” (numărul 49494), în care au menţionat… Dar ce au menţionat inspectorii noştri în acel act juridic, care poate fi invocat în instanţă, drept probă legală, temeinică, relevantă, precisă şi utilă, într-un litigiu de muncă ? Este „SECRET”! La fel de secret precum numele „autorilor”. Dintre cele ce au mai „scăpat”, prin adresele trimise de către mahării din I.T.M.-HD., ca răspuns la numeroasele cereri ale fostei angajate, aflăm şi noi câteva. Madama Vitan Laura Liliana, nu deţinea la data controlului nici un document privind evidenţa orelor prestate de fiecare angajat şi natura orelor prestate (zi, noapte,…). Nu deţinea o condică de prezenţă care să ateste în orice moment numărul de ore prestate. Nu avea o programare a turelor de lucru, pe ore şi zile de lucru, care să menţioneze şi zilele de repaus ale angajaţilor. Cât despre existenţa Regulamentului de ordine interioară, act obligatoriu asumat răspunderii angajatorului, nici vorbă. În schimb, inspectorii lui peşte prăjit, au văzut ştatele de plată pe lunile aprilie-iulie 2012, (??!!) şi au observat că fosta angajată nu semnase de primirea salariilor. Faptul că tipesa patroană nu deţinea nici un document de evidenţă a orelor prestate (de către angajaţi) iar procedura sui-generis de calcul al salariilor, indică valori aleatorii ale tarifului orar de plată nu au constituit pentru ei motive de îngrijorare. Veni, vidi, vici… Ne întrebăm şi noi, întrebăm pe orice om de bunăcredinţă şi cu raţiunea-n portofoliu, cum a fost posibil ca, la data de 14.08.2012, aceşti aşa-zişi inspectori ai muncii, să vadă cu ochişorii lor, un ştat de plată emis la …24.09.2012 ? Zic ochişorii lor, care plini de albeaţă nu au văzut că escroaca face evaziune fiscală non-stop, înşeală cu miros de penal, calcă în copite dispoziţiile Codului Muncii -2011, face uz de fals şi fals material în acte oficiale. Ei văd doar un lucru… pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă. Le promitem domnilor inspectori că, vom publica şi copia procesului-verbal de control, nr. 49494/14.08.2012, pe care l-au încheiat cu atâta înţelegere şi bunăvoinţă pentru madam Vitan L. L. şi cu multă greaţă condimentată cu sictir pentru fosta angajată. Este strigător la cer, să vezi că un ştat de plată confirmă că s-au încălcat în mod flagrant procedurile de calcul şi tu în calitatea pe care o ai să te prefaci că plouă. Să nu existe pârghii de constrângere pentru aceşti aşa-zişi patroni, de a-i determina să respecte legea, în spiritul şi litera ei, imediat şi efectiv ? Dar să vedeţi cum se pronunţă mai marii acestor mahări de judeţ, respectiv onorabilul Inspector General de Stat, Ciprian Georgian Dragomir şi şeful biroului „Corp control”, onorabilul Marian Mihăiţă Mizdran în „cestiunea zilei”. Spicuim pentru deliciul dv. câteva glumiţe de prost gust, aflate de mandea, (în cuprinsul adresei nr. P/337, comunicată lui Kerekes Hajnal la data 11.03.2013), de fapt nişte neghiobii cât muntele Parâng. „…instituţia noastră nu are competenţa de a furniza probe părţilor aflate în conflict…” Cine le-a solicitat ăstora probe şi de unde au dedus că părţile se află în conflict… ei ştiu. Fosta angajată a solicitat în numeroase rânduri să i se comunice toate constatările inspectorilor de la I.T.M.-HD. Că sunt date ce nu fac obiectul comunicării, asta-i o altă problemă. Kerekes Hajnal nu a cerut să i se comunice datele personale ale angajaţilor şi nici ale patroanei, pentru a le felicita de sărbători. „Din cele de mai sus, rezultă o serie de concluzii, astfel: nu aţi fost concediată, aşa cum afirmaţi, în fapt fiind vorba de o încetare a contractului individual de muncă, la iniţiativa angajatorului, în cadrul perioadei de probă stabilită prin contractul individual de muncă”. Vai! Nu ştiam … ce „dăştepţi” sunteţi. Păi, ăsta este şi unul dintre motivele nulităţii absolute a actului abuziv emis de V. L. L. Şi iată „perla” demnă de cartea recordurilor: „nu putem fi de acord cu susţinerea dv. că această încetare a contractului de muncă impune o anumită procedură legală, în condiţiile în care textul legal menţionat prevede în mod expres că încetarea contractului individual de muncă se poate realiza exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz…” Acuma puteţi fi convinşi că jocul „alba-neagra” se practică şi la nivel înalt. Deci, nu sunt de acord cu o procedură impusă în exclusivitate de legiuitor, dar ulterior, scriu cu ambele mâini stângi că există totuşi o procedură legală obligatorie. De ce scriu ăștia când dorm şi de ce dorm când scriu, doar ei şi subalternii lor de la I.T.M.-HD. cunosc amănunte. Şi pentru a nu vă plictisi, am să mai redau un pasaj demn de râsul curcilor şi al proştilor: „Cu privire la afirmaţiile dvs. că nu aţi primit salariul pentru perioada lucrată (deşi este greu de înţeles că o persoana desfăşoară activitate aproape 3 luni, fără a fi retribuită)…” Păi, măi copii ai durerii, nu aţi citit ce au constatat colegii voştri de la Deva? Ştatele de plată nu era semnate de fosta angajată, fapt care subzistă falsităţii actelor prezentate. Şi apoi cum să semneze Kerekes Hajnal un ştat de plata emis în luna septembrie 2012, la data când a primit un şut în fund, respectiv 13.07.2012? Ar fi interesant de aflat ce căutaţi voi ăştia prin birourile INSPECŢIEI MUNCII ? Sau pe cine căutaţi? De ce nu vă cereţi voi afară, acuma cât este cald, fiindcă… miroase îngrozitor… „…în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale, angajatorul a prezentat ştate de plată pe perioada aprilie-iulie 2012 în care apar drepturile salariale ce vi se cuvin”. Ne oprim acilea cu exemplificarea tâmpiţeniilor, emise de nişte aşa-zişi inspectori ai muncii. Despre faptul că, la o căruţă de deficienţe grave (unele cu iz de natura penală) constatate, „vitejii” noştri au aplicat o amendă de 750 lei, facem următoarele precizări spre cunoştinţa acestora. Prin H.G.nr.1225/14.12.2011, publicată în M. O. nr.922/27.12.2011 a fost stabilit salariul minim brut pe ţară la suma de 700 lei, corespunzător unui număr mediu de 169,333 ore lucrate cu aplicarea unui tarif orar de 4,13 lei. Amenda pentru neacordarea zilelor libere cu ocazia sărbătorilor legale este cuprinsă între 5.000 şi 10.000 lei. Neplata orelor de noapte, se sancționează cu amendă de 3000 lei. Neţinerea evidenţei orelor prestate de către angajaţi, se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1500 şi 3000 de lei. Neplata muncii suplimentare este sancţionată cu o amendă cuprinsă între 1500 şi 3000 de lei. Nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară se sancţionează cu o amendă de 2000 lei. Având în vedere că, toate aceste încălcări ale legislaţiei muncii au fost constatate ca fiind săvârşite cu scopuri ilicite, în formă agravantă şi care au produs prejudicii băneşti mai multor angajaţi, cum explică în mod temeinic mahării din I.T.M.-HD. cuantumul de 750 lei al amenzii aplicate lui Vitan L. L.? Cât despre poziţia şefilor de la Bucureşti, noi ne-am lămurit. Au tras … „fermoarul” la guriţele lor, alea păcătoase care spun numai bâzdâganii de pe pereţi. Cârdăşiile ordinare dintre unii patroni şi gaşca de inspectori ai muncii, sunt arhicunoscute şi nu mai miră azi pe nimeni. DIXIT.

TRĂIM ÎN ROMÂNIA….

Suntem nevoiţi să remarcăm că instrumentele lucrului jigodit sunt pentru inspectorii din Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (I.T.M.-HD.): echivocul, subiectivismul şi penibilul. Pe fondul cârdăşiilor cu aşa-zişii patroni,de fapt şarlatani şi evazionişti sadea, inspectoraşii noştri fac dovada indubitabilă a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor. Fapta este de natură penală, iar prevederile codului penal, o încriminează prin dispoziţiile art. 246. Există indicii temeinice că anonimii inspectori, au mai comis şi alte infracţiuni. Favorizarea infractorului (art. 264, C.p.), nedenunţarea (art. 262, C.p.) şi omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263, C.p.) sunt infracţiuni prevăzute şi pedepsite de legea penală. Necunoaşterea legii, nu-i exonerează pe făptuitori de răspunderea penală. Nu respingem ipoteza că, din organigrama instituţiei, ar fi fost „extirpaţi” juriştii. Cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii sunt transparenţa şi furnizarea de informaţii celor interesaţi. Asta doar în cazul în care conducerea instituţiei publice ţine morţiş la imagine şi credibilitate. Nu se pune o astfel de problemă în cazul nostru.

A te tot prevala la orice pas, în mod abuziv, de prevederile L. 544/2001 (FURNIZAREA DE INFORMAŢII) şi a bâigui pe nas fel de fel de motivaţii puerile, denotă în mod clar, intenţiile ilicite urmărite (şi parţial realizate) de către aceştia. Cu simple aserţiuni, nu dovedeşti nicicând că îţi îndeplineşti menirea şi obiectivele. Sunt relevante zicerile Ministrului Muncii, doamna Mariana Câmpeanu, cu ocazia unor dezbateri organizate de sindicatele C.N.S.L.R.-FRĂŢIA, B.N.S. şi C.S.D.R.: „Inspecţia Muncii nu îşi îndeplineşte rolul şi nici jumătate din atribuţiuni”. Deci chestiunea este cunoscută la „centru” dar, încă nu s-au fabricat „acele” pentru cojocul gros al pungaşilor. Citite printre rânduri, epistolele I.T.M.-HD. şi ale Inspecţiei Muncii, te împing nolens-volens la un raţionament simplu, cu doua variante: ori abandonezi să te lupţi pentru drepturile tale, ori alegi să baţi calea instanţelor de judecată. În cea de-a doua variantă, trebuie să te înarmezi cu răbdare, să dovedeşti fermitate şi perseverenţă. Başca faptul că trebuie să dispui de sume de bani substanţiale, pregătite de a intra în buzunarele de popă ale avocaţilor. Dacă totuşi te încăpăţânezi să-ţi recuperezi salariile cuvenite şi neachitate trebuie să ai în vedere şi faptul că procedurile pot dura şi până la 2-3 ani, timp în care moneda naţională s-a devalorizat semnificativ. Aceste aspecte sunt bine cunoscute de patroni şi inspectorii de muncă care (cacofonie voită) se prefac a controla şi sancţiona. Ne îndoim că pe domnii inspectorii, iar mânca generozitatea . Ai căuta de îngăduinţă pe ăștia, fără să „împingi” sau fără să-i „ungi” este totuna cu a-l căuta pe câine de grăsime. Cu speranţa că măcar mahării de la Bucureşti o vor lămuri de ce inspectorii de la I.T.M.-HD. refuză să respecte procedura de control, doamna Kerekes Hajnal (Hajni) s-a adresat Inspecţiei Muncii. Dar marele şi tarele inspector Dragomir o cufundă şi mai abitir în tenebrele nedumeririlor. În timp ce I.T.M.-HD., comunică fostei angajate, prin adresa nr.1811/RP/27.11.2012 că „aceste documente (NOTIFICARE NR. 1/2012 ŞI DECIZIE NR. 3/2012) nu sunt semnate de dv.” vine şi loveşte cu bâta-n baltă şeful de la „centru”. „Din documentele prezentate rezultă că angajatorul a înţeles să utilizeze aceasta posibilitate legală… astfel încât prin NOTIFICAREA NR. 1/2012 ŞI DECIZIA NR. 3/2012, v-a comunicat încetarea contractului individual de muncă”. În primul rând, nu este o „posibilitate” această dispoziţie (legală, expresă şi obligatorie), de a face comunicarea scrisă a NOTIFICĂRII, în interiorul perioadei de probă de 90 de zile. În al doilea rând, nu există încă nici la această dată o astfel de comunicare efectuată conform procedurilor impuse de legiuitor.

Încălcările numeroase şi flagrante ale dispoziţiilor art. 8, al. (2), din H.G.500/2011-actualizată, cât şi cele ale prev. art. 3, al. (2)din H.G. 161/2006, de către patroana Vitan L.L. şi minuscula sancţiune de 750 lei aplicată cu mare îngăduinţă (cu acordul părţilor) îi incriminează în mod vădit pe inspectorii lu’ peşte. Necontestarea de către VITAN L.L. a P.V. de control, nr. 49494 din 13.08.2012, (încheiat de către aceştia) ne convinge că „ambele părţi au fost pe deplin mulţumite”. De altfel, desele ameninţări ale patroanei evazioniste cu relaţiile ei „de sus” s-au dovedit a fi adevărate. Izul de şpagă cu „inserţii” de corupţie, aplicat pe principiul „hoţul neprins, este negustor cinstit” le conferă mafioţilor noştri, o oarecare „imunitate” în faţa justiţiei „oarbe”. Cui să se plângă păgubașa, că o escroacă, nişte pungaşi de inspectori şi mahării ce-i „trag cu cheiţa” îi încalcă în mod vădit drepturile şi interesele legale, îi râd în nas şi o trimit „la plimbare” prin sălile de judecată ? Bătu-v-ar Dumnezeu să vă bată de ticăloșiți!

M.O. nr. 182 din 21.03.2012, a publicat Legea nr. 51/2012, privind înfiinţarea şi organizarea INSPECŢIEI MUNCII. În conformitate cu prev. Legii 51/2012, intră în atribuţiile specifice ale INSPECŢIEI MUNCII :

1) controlul, aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;

2) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor, ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractul individual de muncă.

3) conciliază conflictele de muncă declanşate la nivelul unităţilor.

Mister Raţiu ne zice, în numele I.T.M.-HD., că „soluţionarea acestui conflict de muncă este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată” (adresa nr. 1960/RP/19.12.2012). Şeful acestuia, de la Bucureşti, este mai tranşant : „potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, instituţia noastră nu are competenţa să intervină în soluţionarea unui conflict de muncă…”.

N-am ştiut că şi ăştia sunt o putere în stat, poate a vrut să zică… putoare. El, buricul pământului, nu a auzit de conciliere în conflictele de muncă, nu a văzut prev. L. 51/2012 şi nu vorbeşte nimic de batjocura la care este supusă o fostă angajată de către nişte papiţoi de inspectori. Ca nişte veritabili mafioţi, gaşca de controlori se tot scuză… Cine se scuză, se acuză! spune un proverb francez. „Precizăm că instituţia noastră nu este organ de anchetă, iar procedurile noastre de control nu prevăd audierea persoanelor care au formulat o plângere”. Pentru „bagajul” subţire de cunoştinţe, vizavi de sensul expresiilor din limba română, conform D.EX. – ului, vă oferim, fără nici un cost domnilor inspectori, următoarele informaţii utile : doar sensul juridic al expresiei „a cerceta” este de a supune unei anchete, de a ancheta. Sensul expresiei „a cerceta” este de a controla, examina, a consulta,a analiza,a investiga. Kerekes Hajnal nu v-a solicitat nicicând să vă erijaţi în organ de cercetare şi urmărire . Trebuie să recunoaştem că sunteţi maeştrii în arta de a lua un lucru drept altul, de a le amesteca, pentru ca fiecare să înţeleagă ce vrea şi cum doresc „muşchii”lui. Cei mai mari duşmani ai voştri sunt de fapt certitudinea, realitatea faptelor, imparţialitatea şi nu în ultimul rând conştiinţa. Asta din urma, doar cu condiţia deţinerii cândva în „proprietate”.”OMUL CARE A COMIS O EROARE ŞI NU O ÎNDREAPTĂ, COMITE O ALTĂ EROARE ŞI MAI MARE” (CONFUCIUS). Din spusele fostei angajate, am fost lăsat să înţeleg că, aceasta este ferm hotărâtă să aducă în faţa justiţiei pe toţi aceia care au prejudiciato prin încălcarea drepturilor şi intereselor ei legale. Faptul că a fost dezonorată şi au fost încălcate unele drepturi comunitare, o vor motiva să se adreseze C.E.D.O., violarea art. 6 – C.E.D.O. fiind evidentă. Se configurează la orizont un nou caz în care Înalta Parte Contractantă, respectiv ROMÂNIA, va fi iarăși condamnată la plata unor despăgubiri ? Deocamdată trăim în ROMÂNIA…

Constantin RUSU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.