![Zău că nu știu ce o fi în capul meu! În loc să îmi trăiesc liniștit zilele pe care […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/10/good-news.jpg "Unii primesc doar vești bune")
Zău că nu știu ce o fi în capul meu! În loc să îmi trăiesc liniștit zilele pe care mi le mai dă Dumnezeu, în loc să mă odihnesc, în loc să îmi rezolv problemele care se acumulează, în loc să umblu pe la doctori (la ultimul bilanț pe care l-am făcut, trebuia să ma duc la 8 medici de diferite specialități) eu stau ca prostul și scriu articole despre care nici măcar nu primesc semne că ar fi apreciate (dimpotrivă, mai sînt criticat și de unii prieteni).
Și nici măcar nu știu cu ce să continui. Cu cele cîteva zeci de articole începute (printre care și unul legat de ADN-ul trădării, permanent prezent în sîngele PNL)? Sau cu ultimele articole citite ori cu evenimentele recente? Acum de pildă am ezitat dacă să comentez un articol recent din Justițiarul ori ultimele știri particulare aflate (de fapt, între ele chiar există o legătură). Am ales a doua variantă.
Sînt unii pentru care în viață se întîmplă numai lucruri bune. De pildă, Klaus Iohannis. Dosarele penale i s-au închis, a ajuns președinte, nimeni nu îl cercetează pentru trădare, s-a dus la Washington și a primit o șepcuță chiar din mîinile lui Trump (mult ne-a costat pe noi acea șepcuță!), Merkel și UE îl mîngîie pe cap, moțiunea de cenzură împotriva Vasilicăi a trecut, va avea guvernul lui, drumul pe Valea Oltului între Rîmnicu Vîlcea și Sibiu este deschis în continuare. În plus, încă nu suferă de prostată.
În schimb eu, între luni ora 15,14 și azi ora 15,00 (deci mai puțin de 24 de ore), am primit următoarele informații.
Un foarte bun prieten, un mare patriot și luptător pentru drepturile românilor, un om extrem de curajos (și cît a avut de suferit pentru asta!), m-a sunat din spital. Acum trei ani l-a pus necuratul să își facă analizele medicale – de aici i s-au tras toate necazurile. I s-a găsit o problemă minoră, i s-a recomandat internarea, s-a internat. Din spital, a luat o bacterie intraspitalicească. Atunci, a început coșmarul lui. De trei ani, umblă din spital în spital, din operație în operație.
Acum vreo lună a fost operat ultima dată. La externare, era fericit – se întorsese acasă, în mediul lui, începuse să se plimbe prin grădină, mînca bine, putea fuma, etc. După care mă sună să mă anunțe că este din nou în spital. Avusese două zile foarte proaste, cu febră mare, cu vomă, cu slăbiciune. Ieri spera să fie externat. Dar i s-a spus că i s-a găsit o nouă bacterie, luată după ultima operație! Va trebui să mai stea în spital încă 10 zile, pentru tratament. Era cu moralul la pămînt, tensiunea ajunsese la 9/6, de două luni se hrănea mai mult prin perfuzii.
Anul trecut, o prietenă de departe mă sună plîngînd și îmi spune că fiica ei, care încă nu avea 17 ani, ajunsese curva orășelului în care trăiau (înainte, curvele aceluiași orășel erau două surori, tot românce). În vară îmi spune că fiica a rămas repetentă. Ieri, la ora 15,28 îmi spune că a aflat că fiica ei minoră îi fură din banii de la bancă!
La ora 16:55 primesc lovitura de grație. Mă sună Ionel, mîna mea dreaptă, care mă aprovizionează – și era zi de aprovizionare. Îmi spune că nu mai poate să ajungă la mine întrucît este blocat la Buzău (este șofer pe curse interjudețene și, neavînd suficienți călători, a rămas pînă la ultima cursă). Nu mă întrebați cum m-am descurcat fără mîncare, fără pîine și fără bere.
Azi a venit Ionel, mi-a adus cumpărăturile comandate, mi-a adus factura plătită de la Enel, mi-a reparat lumina din dormitor (de trei săptămîni, seara și noaptea eu scriam în beznă – lustra are peste 80 de ani), a mai rezolvat și alte probleme gospodărești.
Mi-a spus că de dimineață reușise să își interneze sora (52 de ani) la un cămin pentru bolnavi de cancer în stare terminală. Cam multe vești proaste în nici 24 de ore!
Apoi, a mai venit o veste proastă dar prevezibilă. Iohannis l-a desemnat prim-ministru pe Ludovic.
Mă gîndesc, mă ajută oare Dumnezeu să prind timpul în care Iohannis va primi și el vestea proastă, că i se vor pune cătușele?
Doamne ajută!
Dan Cristian IONESCU
Mie unul îmi plac articolele domniei voastre și le savurez cu drag.
Însă ironia este că sunt un nimeni cu lipsa mușchilor necesari să vă ridic moralul.
Dar vorba aia, mergem înainte, că înainte era mai bine.
Nu va demoralizati domnule Ionescu, sunt sigur ca exista multi oameni ca mine, care desi nu comenteaza, va apreciaza articolele si le mai arata prin stanga dreapta. Doamne ajuta!
Prin forța echilibrului universal orice veste proastă aduce undeva, cuiva o veste bună. Să vă dea Dumnezeu sănătate și energie pentru a scrie cu aceeași aciditate care le dă ulcer dușmanilor neamului românesc.
Multumesc oricum ambilor. O vorba buna prinde mult mai bine decit o injuratura, iar pentru lucrurile pe care le-am scris, am primit si multe insulte.