Puncte de vedere

Unioniștii de la Chișinău fac politică sentimentală (II)

    Rândurile de mai jos mi-au fost inspirate de un text răspândit prin poșta electronică de domnii Valeriu Dulgheru, […]

 

 

Rândurile de mai jos mi-au fost inspirate de un text răspândit prin poșta electronică de domnii Valeriu Dulgheru, profesor universitar și Ion Costaș, general, fost ministru de Interne și al Apărării al Republicii Moldova, în perioada războiului de pe Nistru, din anii 1991-1994 și candidat la alegerile pentru Parlamentul României de peste câteva zile. Textul este intitulat Aberații postelectorale ale unui profesor din România, în care sunt combătute o serie de opinii pe care le-am formulat cu ocazia unui interviu apărut în paginile revistei „Justițiarul”, opinii preluate și de alte site-uri, pe care le reafirm cu convingere.

Patosul care emană din rândurile și printre rândurile textului la care mă refer, confirmă afirmațiile mele privitoare la promovarea de către unioniștii basarabeni a unei politici sentimentale, făcută cu inima și sufletul și mult mai puțin cu rațiunea. Încercând să combată opiniile pe care le-am susținut în interviul acordat, fiecare rând scris de domniile lor, de fapt, mă confirmă. Da, așa este! Domnii Dulgheru, Costaș și mulți alții ca domniile lor sunt niște sentimentali, minunați în felul lor, dar nepotriviți pentru formularea unor analize reci, lucide și crude, care să poată da naștere unui proiect de țară viabil pentru Republica Moldova.

Textul în care sunt combătute unele dintre ideile mele a figurat inițial pe internet sub semnătura domnului inginer Valeriu Dulgheru, iar în 5 decembrie a fost expediat din nou același text, având alături și semnătura domnului general Ion Costaș. Cu toată stima pentru cei doi domni și cu admirația pe care o merită toți patrioții români din Basarabia, care își doresc revenirea provinciei la România, trebuie să menționez că domnul Valeriu Dulgheru este de profesie inginer mecanic, profesie care nu îl recomandă pentru analize politico-istorice de profunzime, ceea ce domnia sa dovedește din plin. Cât despre domnul general Ion Costaș, care s-a raliat prin semnătură la textul răspândit inițial doar sub semnătura domnului inginer mecanic Dulgheru, îl înțeleg perfect: este campanie electorală și peste puține zile se va confrunta cu alegătorii, iar această linie politică favorabilă refacerii României Mari este agreată de o mare parte a electoratului din România.

Fiindcă am menționat războiul de pe Nistru, doresc să repet apăsat că acest război a fost folositor numai și numai Federației Ruse, fiind argument pentru menținerea la Tiraspol a Armatei a XIV-a rusă. Cei care au îndemnat la luptă împotriva Rusiei i-au făcut jocul, unii cu bună credință pentru românism, alții cu rea-credință pentru românism, aceștia din urmă fiind aliniați acțiunilor agenturii rusești din Republica Moldova. Eu nu cred că dl. general Costaș nu știe aceste lucruri, iar dacă realmente nu le știe și astăzi, alături de dl. ing. Dulgheru, propune aceleași proiecte politice de luptă împotriva Rusiei, atunci este foarte grav.

Explicând în text cauzele pentru care Republica Moldova nu și-a atins obiectivele privitoare la Transnistria și la unionism, „vinovăția” Ucrainei și toate celelalte propoziții scrise pe această linie, menționez că ele nu au legătură cu problema de fond, respectiv că revenirea acelor teritorii ale Basarabiei care fac astăzi parte din Republica Moldova în interiorul granițelor României, fapt care nu este posibil în acest moment. Autorii textului susțin că dețin avantajul că s-au „aflat întotdeauna în Basarabia şi cunoaștem realitatea din interior simţind-o, trăind-o, nu din auzite sau presupuneri.” În acest caz, mi-e tare teamă că domniile lor nu văd pădurea din cauza copacilor.

Autorii textului susțin sus și tare, pe de o parte, că recentele alegeri prezidențiale din Republica Moldova au fost falsificate, iar pe de altă parte susțin că unioniștii ar reprezenta aprox. 40% din electorat. În acest caz, ce șanse aveau unioniștii? Mai era nevoie ca rusofonii să falsifice alegerile, când aveau aprox. 60% din electorat? Cei doi domni nu au logică de analiști. Domnul Dulgheru, inginer fiind, putea să facă niște calcule simple, pentru care nici nu trebuie studii superioare, ca să vadă că unioniștii nu pot câștiga alegeri corecte în Republica Moldova. Apoi, dacă alegerile au fost falsificate, cum de nici un observator OSCE, sau al altor organisme internaționale nu au semnalat că alegerile au fost falsificate? Eu cred că domniile lor au făcut doar o afirmație cu caracter de părere personală nedovedită și nerecunoscută de forurile internaționale competente.

Eu îmi permit să le fac recomandarea celor doi domni să mai citească o dată interviul pe care l-am acordat, cu atenție și cu responsabilitate cetățenească și să păstreze comentariul meu de acolo în „stand by”, pentru că vor avea ocazia să constate tot mai mult că el este nu numai realist, dar este în ton cu evoluțiile actuale și viitoare.

Regret că îi voi dezamăgi din nou pe cei doi domni și le voi spune că în acest mod de agățare îndărătnică de o linie politică de adversitate față de Rusia, nu vor obține decât reacția ei permanentă de subminare a Moldovei și a României și vor continua să facă rău mișcării naționale românești din Basarabia și din România. Repet ceea ce am mai spus: orice proiect de țară pentru Republica Moldova și pentru românismul nerecunoscut internațional de acolo, se poate face numai de conivență cu Rusia. Prin adversitate față de Rusia, unii patrioți români din Basarabia, ca și falși patrioți din această fostă provincie a României, nu fac decât să crească sprijinul pe care Moscova îl acordă adversarilor mișcării unioniste românești.

             Stimați domni Dulgheru și Costaș, personalități autentice ale Republicii Moldova,

Eu nu am semănat teama față de Rusia, cum mă acuzați, ci grija responsabilă față de pericolele de securitate pe care le pot genera acțiunile nesăbuite de politică externă în interiorul zonei de influență a Federației Ruse, unde vă găsiți dumneavoastră. Sunt lucruri cu care nu te poți juca. Vă mai rog o dată să învățați lecțiile pe care le-au oferit Georgia și Ucraina. Aveți nevoie să învățați aceste lecții, pentru că ați dovedit în scris că nu le cunoașteți și îngroșați rândurile celor care pun în pericol securitatea națională a Republicii Moldova. V-a spus-o clar și limpede, chiar anul acesta și ambasadorul S.U.A. la Chișinău și, în loc să reflectați la concluziile sale, mulți dintre cei cărora vă alăturați și dumneavoastră au găsit de cuviință doar să-i adreseze vorbe grele diplomatului de la Washington, personalitate care chiar știe mai multe decât dumneavoastră, privitor la deciziile marilor puteri.

Comparațiile pe care le faceți dumneavoastră cu epoca lui Ștefan cel Mare, sau cu perioada primului război mondial, sunt nepotrivite cu realitățile situației internaționale actuale ale României și ale Republicii Moldova.

Din alt punct de vedere, România nu este pregătită în acest moment istoric pentru reunificarea cu Republica Moldova. În acest moment istoric, România este o colonie a corporațiilor internaționale occidentale care o jefuiesc, având în punctele „cheie” ale statului politicieni minoritari etnici, iar guvernul, armata și serviciile secrete sunt conduse de consilieri străini. Pentru o reușită a unei strategii de reunificare a României cu Republica Moldova ar fi nevoie ca România și Republica Moldova să fie țări libere, care să decidă suveran și care să poată coopera cu Rusia, cu vecinii și, eventual, cu alte puteri, pentru acest deziderat. Creșterea la maximum a nivelului de suveranitate națională a celor două țări, împreună cu o bună cooperare cu puterile internaționale, în primul rând cu Rusia, la care să se mai adauge o serie de condiții îndeplinite, pot mări șansele de atingere, în viitor, a refacerii României Mari.

Sunt mulți alți pași de care au nevoie cele două țări pentru a se ajunge în punctul din care se poate aborda problematica unei posibile reunificări. Astăzi, mișcarea unionistă românească are un evident caracter nostalgic și iluzoriu. Asta nu înseamnă că nu este bine să fie promovată, cu responsabilitate, dar în nici un caz prin intermediul beneficiarilor susținerii politice de către fundațiile pentru „o societate deschisă”, ale miliardarului Soros, declarat inamicul public numărul unu al regimului noului președinte ales al S.U.A.

Ca cercetător și ca profesor universitar de istoria contemporană și recentă a relațiilor internaționale, cred în cele afirmate în interviul pe care l-au criticat cei doi domni basarabeni, chiar dacă, de fiecare dată, pun mai întâi la îndoială fiecare ipoteză de lucru și admit că relațiile internaționale pot cunoaște evoluții rapide, uneori neașteptate, nu numai de către opinia publică, ci și de analiștii politici.

Apoi, stimați domni care combateți opiniile formulate de mine, trebuie să admiteți că nu toate forțele politice și militaro-informative din România și din Republica Moldova se ghidează în deciziile lor pe sentimentalisme și pe nostalgia României Mari. Din contră, în afara intereselor puterilor străine, există și rațiuni interne potrivnice mișcării unioniste, asupra cărora nu stărui în aceste rânduri.

Nu doresc să mai fac aprecieri asupra afirmațiilor legate de candidata Maia Sandu, în care domnii Dulgheru și Costaș au văzut întruchiparea speranțelor domniilor lor. Îmi exprim doar părerea personală că această domnișoară nu este un om de stat de nivel prezidențial și nu poate să fie decât o purtătoare de cuvânt ale unor interese cel puțin la fel de străine ca cele pe care afirmă domniile lor că le-ar reprezenta președintele Dodon.

Cât despre etichetările care mi-au fost aduse mie și părerilor pe care le-am exprimat, ele sunt născute tot din sentimentalismul exagerat cu care analizează istoria și politica Republicii Moldova cei doi autori ai articolului.

Îi doresc succes în alegeri domnului general Ion Costaș.

 

                                                                                        Prof. univ. dr. Corvin Lupu

                                                                                – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu –

 

 

 

 

1 Comment

  1. Dan Cristian Ionescu

    Il apreciez foarte mult pe dl. Corvin Lupu, chiar daca nu sint mereu in totalitate de acord cu domnia sa (ca de pilda in cazul interviului postat acum trei zile, caz in care experienta batrinetii, unele informatii pe care le detin, multii ani de viata pe care i-am pierdut facind politica, facind analize, facind sinteze, m-au determinat ca in mai multe situatii sa am opinii diferite). De data aceasta, ca si in cazul interviurilor privind Miscarea Legionara, sint in totalitate de acord . Desemnarea Maiei Sandu a fost o eroare incredibila, uluitoare! As vrea sa fac o precizare: in saptamina in care trei femei au pierdut alegerile prezidentlale (SUA, Moldova, Bulgaria), in primele doua cazuri, in tarile in care candidatele erau sprijinite de Soros, au avut loc proteste de strada, parca trase la indigo. In urma cu citeva luni am publicat un articol intitulat „Drumul european spre matriarhat” in care am concluzionat la final ca promovarea femeilor in Europa se datoreste faptului ca acestea sint mai usor manipulabile decit barbatii, usurindu-se in acest fel munca papusarilor. Moldova s-a aliniat si ea acestui curent. Exemplul cel mai elocvent (prin absurditatea sa) pe care il dau cind vine vorba de promovarea femeilor la conducerea tarilor europene, il reprezinta Germania: dupa ce a facut doua facultati (medicina si stiinte economice), dupa ce a nascut 8 copii, o femeie a intrat in politica si a ajuns ministru de razboi! O doctorita (a carei menire este sa salveze vieti), care a adus pe lume 8 copii (si nu prea sint lamurit cit a apucat ea sa lucreze intre facultati si nasteri), ministru de razboi! Un minister care se ocupa nu cu salvarea vietilor, ci cu rapirea lor! Scriam cindva ca feminismul distruge feminitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*