Pamflet

Vremurile când până și alcoolul și alcoolici erau de calitate, timpurile când statul avea monopol pe băutură și bețivi

  Nerecunoștința este singurul motiv al urii românilor pentru Ceaușescu! Păi ce, nu era alcool? Ceaușescu a văzut la ce […]

 

Nerecunoștința este singurul motiv al urii românilor pentru Ceaușescu! Păi ce, nu era alcool? Ceaușescu a văzut la ce se pricep mai toți românii: la băutură și fotbal! Neam de neamul lor au cultivat nu doar via și prunii, ci și dedulcirea la zeama de struguri sau extrasul de pună! Așa că le-a dat băutură. Si încă BUNĂ, de calitate și fără chimicale! Ceaușescu a văzut că românii nu știu să mănânce, ba poporul chiar spunea prin bodegi că „mâncarea-i fudulie, băutura este baza”, așa că le-a dat mâncare mai puțină, da„beutură” cât încape. Fiind un popor de fotbaliști, nea Nicu a format și fotbalul performant, de-a îngenucheat „Steaua” în 1986 toate echipele fudule ale Occidentului! Mărețul lider a văzut că țăranii meșteresc toată ziua câte ceva prin ogradă, așa că le-a dat automobile, până și în borcanul cu Loz în Plic de la bufetul din sat. Care automobile, atunci când se stricau, tot românul știa să le repare cu sârma luată dintr-un gard, leucoplastul din trusa medicală sau elasticul de la chiloții nevestei! Românii locuiau cum îi lăsaseră regele Mișu: sub pământ! Bolnavi, jegosi, analfabeți, fără electricitate, îmbrăcați în zdrențe și cu buda în fundul curții. El Lider Maximo a schimbat toate acestea!

„Dacă cerneala mea ar fi marea, iar cerul ar fi hârtia mea de scris”… tot n-aș putea mărturisi toate binefacerile Părintelui Națiunii pentru fiii bețivi ai Patriei! Ceaușescu the Great a omis un lucru: demonul Al Koohl nu se caracterizează doar prin sminteală, complexe, prefăcătorie si răutate, ci si prin nerecunoștință! De acolo și remușcările tardive: „Ceaușescu să ne ierți / În decembrie am fost beți”.

Marele Conducător a vrut ca românii să se destindă, să ne simtem bine în momentele când se opreau pentru odihnă din furatul de la locul de muncă! Le-a dat bere naturală, vinuri, coniacuri digestive, aperitive pentru poftă de mâncare de cea mai buna calitate! Pe Gheorghe Ștefănescu, zis Bachusdoar în film fiindcă lumea îi spunea nea Gică, l-au împușcat pentru că a contaminat populația cu o poșircă de vin făcut din pastile aduse din RFG, nu pentru prejudiciul în bani. Oricum, prejudiciul a fost recuperat, cică din el s-a făcut Podul Grant cel nou.

Ceaușescu făcea bere bună, naturală, altfel îi lua mama dracului pe producători! De fapt, când a dispărut băuturica din rafturile magazinelor, pac și „loviluția”! Dar, până atunci, ce timpuri, dom’le! Voiai ceva mai tare decât berea sau șprițul de vară? Nici o problemă! Coniac Ovidiu, „Tomis”, „Vaslui”, Drobeta, Murfatlar și „Segarcea”. Astea două din urmă băteau toate mizeriile franțuzești „originale” de azi! Mai existau mastica (un fel de uzo), gin, țuică, șliboviță, rachiu din vin, lichioruri de toate felurile, biter, fernet, rom autohton și cubanez, vinuri pentru toate gusturile și buzunarele, vermut, vin spumos (o șampanie a săracului), șampanie adevărată, vodcă românească, rusească și poloneză, bere românească, redegistă sau poloneză, lichior in sticluțe de ciocolată pentru cucoanele fine! Alcool exista mai mult, mai bun și mai variat decât astăzi, mă prind cu oricine!

Nu existau whisky, tequila, Ouzo etc., pentru simplul motiv că sunt băuturi de rahat, ca trăscăul din pufoiacă făcut clandestin prin mahalale Bucureștilor! Ouzo este chimic, întrebați orice grec! Tequila e o porcărie, mexicanii nu au altceva acolo decât cactuși, așa ca au fost siliți să bea clisma aia oribilă! Whisky?! Pfui!!! Hai măi, faci alcool din cereale când ai un pământ ca în România, cu pruni prin toate văgăunile?! Trebuie să fii tâmpit! Scoțienii sunt alți săraci în ograda cărora nu creștea nimic, nu aveau ce distila! Whisky e o rușine pentru România! Dar borhoturile astea au devenit „branduri”, cu reclamă pe măsura, adică la fel de falsă, cu „învechire”, cică, ambalare „sclichicioasă” și povești pentru fraierii cu rășini în cap despre Jack Daniels”, un dihor biped nespălat.

Ce să iasă, măi sugative cosmopolite, din pământul arid englezesc, de furat și ăla!, și din soarele lor anemic?! De-altfel, singurul vin pe care îl consumă Charles Urechilă și mumă-sa aia „highlander” este vinul românesc. Măcar ăștia o zic limpede: vrem la voi în România!

Ia întrebați un ungur ce vin prefera? O să zică Tokay. Marș mă d’aici, că habar n-ai! O bere, ungure? O să zică ori o marcă imperială, ori ceva din ungurime, gen Ciuc”, cu manageriat germanic. Nesinceri. Vor să înhațe pământul, căci acesta dă și alcoolul ăl’ bun, „răchia” de toate zilele.

Prea mult bine le-a dat Ceaușescu românilor, prea bun și natural, „prea ca la țară”, asta e limpede! Datorită controlului riguros al alimentelor, alcoolului, informației, învățământului, sănătății, sportului și muierilor, Ceaușescu a obținut o Națiune de 23 de milioane de indivizi competitivi, cu o medie a coeficientului de inteligență (IQ) de 115 și cam 30% bețivi rezonabili, care mai și munceau. Astăzi, după ce au dat de Jack, Radler și berea germană, sunt 50% alcoolici parazitari dintr-o populație mult diminuată, redusă ca număr și inteligență, cu un IQ mediu de 90, despre care se spune că N-ai ce vorbi, domle, cu ei!” sau pe limba lor din serialul „Las Fierbinți”, creat special pentru ei: „Bă, ești prost?; Bă, ești nebun?”                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            Gabriel LUPAN

Citiți și Anii tinereţii noastre, când ne durea în cur de comunism, pentru că eram prea ocupaţi să ne trăim tinereţea…

3 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    Sint multe greseli aici si, intorcindu-ma in timp, bazindu-ma pe memoria care sper ca a ramas in general excelenta, o sa fac unele precizari.
    Romania a produs bauturi alcoolice (fie slabe, fie tari) de mare calitate. Dar acestea nu erau pentru popor. Cea mai buna bere din Romania aia veche era berea de Solca, produsa in cantitati mici, exclusiv pentru „gospodaria de partid”; cel mai bun vin era vinul de Lechinta, produs in cantitati mici, pe o podgorie transilvana aflata doar pe un deal micut, batut de soare in tot timpul zilei – firesc, toata productia era doar pentru „gospodaria de partid”, ca si cel mai bun coniac, cel de Segarcea (eu o singura data in viata mea am primit de la un client multumit o sticla de 1 l. – daca autorul articolului era un consumator curent de coniac Segarcea, nu pot sa trag decit o singura concluzie).
    Berea romaneasca era in general proasta si cu timpul se gasea tot mai greu. In ultimii ani se gasea la discretie doar vara, la mare – berea „Mamaia” si „Litoral”, care probabil era stocata pina vara, intrucit toate sticlele aveau depuneri pe fund. In schimb se gaseau beri excelente de import, in ordinea calitatii, cea germana (o scurta perioada de timp la deschiderea restaurantului „Berlin” se gasea acolo bere neagra „Porter” dar apoi, mai ales in anii ’70, la orice restaurant care se respecta gaseai „Radeberger” – la casa de comenzi, costa 5 lei sticla iar la restaurantele bune 7 lei – in anii ’80 se gasea mult mai greu si ajunsese 20 de lei), cea ceha (multe sortimente dintre care mai tin minte Pilsner Urquell – daca am retinut bine ortografia) iar medalia de bronz o primeau polonezii (berea lor avea o eticheta cu doua tinere poloneze, evident dragute, imbracate in costum national).
    Intr-adevar, aveam vinuri excelente. Aici m-a lasat memoria iar bietul tata s-a dus de mult si nu mai pot sa il intrep. In anii ’50 tata a fost seful CFI la Directia viti-pomicola din cadrul Departamentului Gostat, calitate in care a fost in control la toate podgoriile de stat – putea sa le spuna pe toate, intii pe regiuni, apoi, dupa 1968 (dupa reorganizare) pe judete; erau intre 50 si 60).
    Taranul roman, obisnuit cu greul si cu modestia, se multumea cu molanul, cu zaibarul, cu capsunica si alte vinuri facute din soiurile hibride, de masa, pe care le avea in vie.
    Autorul, poate din exces de patriotism, demonizeaza whiskyul. Il anunt ca medicii si avocatii preferau ca recunostinta clientilor sa fie exprimata prin sticle cu whisky scotian – exista din plin in tara, shopurile erau pline, si nu cred ca acestia aveau gusturi proaste.
    Mai demonizeaza mastica („un fel de uzo”, dupa cum scrie). Poate ca autorul nu stie, dar mastica a fost „inventata” de calugarii de la Muntele Athos, sub numele de „tsipuro” si chiar si astazi, cine viziteaza Sfintul Munte, cind ajunge la o manastire primeste o ceasca de cafea, un paharel de tsipuro, o farfurioara cu dulceata si un pahar cu apa rece. Tsipuri nu este o porcarie, ci este o bautura care te revigoreaza dupa efortul unui pelerinaj. Apoi, capitalismul a preluat din manastiri reteta si asa a aparut mastica; din cite mi-a spus un prieten nascut in Grecia antebelica, mastica originala era cea din Chios. Cind prin anii ’60 primea cite un pachet de la rudele din Grecia, aducea o sticla de mastica (ouzo) „Tsantali” – spunea ca este cea mai buna mastica din lume.
    Mai am o rezerva fata de afirmatiile din text: nu cred ca inainte de 1989 in populatia Romaniei erau 30 % betivi rezonabili. Poate ca autorul a extins la nivelul tarii procentul din judetul Vaslui.

    • IQ100

      Pilsner Urquell, ceho-slovaca, azi ceheasca, nota 10….cautati-o si azi, cam scumpa dar taie orice bere daneza…Radeberger nota 9..Lowenbrau (cam la shop si la doza) nota 8.
      Ridicand putin nivelul discutiei, pana si marile firme uninationale de productie si de „advertising” au inceput sa foloseasca referirile la acele vremuri (si retete) nu doar ca o certificare (poate falsa) a unei continuitati ci si ca o garantie a calitatii; in mod secundar se recunoaste si faptul ca publicul tinta, muncitor si cumparator serios, stabil si cu pondere financiara mai mare (sau care refuza Mckkturile vopsite), este cel peste 30-35 ani

  2. nic

    Problema e ca ce a fost bun , cit de cit, a fost.!
    Astazi ,din pacte, nu mai exista nimic traditional romanesc , nici macar micii.!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*