Puncte de vedere

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (V)

  Am primit pe mail, de la un prieten, critici pentru faptul că nu am pomenit multe alte aspecte. Așa […]

 

Am primit pe mail, de la un prieten, critici pentru faptul că nu am pomenit multe alte aspecte. Așa este, dar el știe de mult că puterea mea este limitată și obosesc repede.

Cel mai important lucru este că dacă citești și înțelegi Evangheliile, afli răspunsul la toate întrebările, iar dacă le respecți, nu poți greși.

Trufia a existat și la începuturile creștinismului.  În Evanghelia după Matei (20.20-27) se arată: „Atunci a venit la El mama fraților Zevedeu, împreună cu fiii săi, închinîndu-se și cerînd ceva de la El. Iar El a zis ei ce voiești? Ea a zis Lui Zi ca să șadă acești fii ai mei, unul de-a dreapta și altul de-a stînga Ta, întru  împărăția Ta. …iar Mîntuitorul a răspuns: care dintre voi vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Și care între voi, va vrea să fie întîiul, să vă fie vouă slugă”.

Vi se pare că Papa, patriarhii, cardinalii, mitropoliții, etc., sînt slugile celor pe care îi păstoresc, sau sînt stăpînii acestora?

Pe vremea prigoanei anticreștine, episcopii nu aveau o funcție oficială, erau aleși de creștinii din comunitatea locală dintre cei mai plini de har dintre ei. Și erau în fruntea comunității, cînd aceasta era dusă la martiraj. Și mai sînt sigur că, precum Apostolii trimiși de Mîntuitor în lume să Îi răspîndească Cuvîntul, aveau o singură cămașă și umblau desculți.

După anul 313, după edictul de la Mediolanum (Milan), lucrurile s-au schimbat. Episcopii au devenit persoane respectate, onorate, bogate, fără responsabilități și fără griji, îmbrăcate în haine scumpe.

Sf. Grigore Decapolitul (780/790-840/842, ale cărui moaște se află din 1494/1496 la Mănăstirea Bistrița vîlceană, unde au fost aduse de banul Barbu Craiovescu, cel care le cumpărase de la un negustor turc), spunea ”Pe cei îmbrăcați în haine moi, îi găsești în casele împărătești” (adică, pe cei îmbrăcați în haine scumpe, îi găsești unde nu există credință). Astăzi, cea mai mare risipă de aur și pietre prețioase nu o găsiți la cei foarte bogați, mult mai decenți, ci la mai-marii bisericii, îmbrăcați în straie scumpe cusute cu fir de aur, cu cruci grele de aur prinse de lanțuri grele de aur la gît, cu tiare papale sau mitre otodoxe, din aur și pline de pietre prețioase. Eu cred că ei ori nu cred în Evanghelii, ori nu au înțeles nimic din acestea! Smerenia, le este un arhaism ieșit din uz.

Altcineva, mi-a reproșat că după sfintele taine, am declarat că Dumnezeu și-a întors fața de la noi, fără însă a motiva. Ei bine, motivez acum. După acestea, Europa a fost lovită de marea ciumă, care a ucis 20 sau 30 (nu se știe exact cîți) din cei 60 mil. de locuitori de atunci. Creștinii au pierdut treptat locurile sfinte. Între statele creștine, au izbucnit războaie de cucerire cu o frecvență care înainte nu exista. Statele creștine au început cucerirea mărilor, care a coincis cu cuceririrea teritoriilor de peste mări unde au început masacrarea și jefuirea  populațiilor autohtone. Statele creștine au înființat toate nenorocitele sisteme terminate în ism (mai puțin sclavagismul), statele creștine au descoperit armele de nimicire în masă, au inventat diversiunea și manipularea și în general toate relele lumii moderne. Credeți că dacă Dumnezeu rămînea cu ochii pe noi, se întîmplau toate acestea? Eu socotesc că Dumnezeu, trădat din nou, ne-a lăsat în grija celuilalt, fiindcă doar cel din urmă putea să provoace toate aceste nenorociri

                                                                       *

Nu mi-a fost ușor să îmi expun aceste teze. Pe la 50 de ani, mă bătea gîndul să fac și teologia – dar Dumnezeu m-a ferit și mi-a păstrat mintea liberă. Dar m-a pus să citesc și să recitesc Evangheliile, și m-a învățat și ce alte lucrări cărți să citesc. Citindu-le și gîndind la ce am citit, am ajuns la o concluzie catastrofală, și anume că cei care conduc bisericile creștine sînt împotriva acestora.

Am simțit nevoia să mă duc la Muntele Athos și să Îl întreb acolo pe Dumnezeu, dacă am dreptate sau greșesc. În prima zi, la Mănăstirea Sf. Pavel, nu m-am întîlnit cu Dumnezeu, ci cu satana. După slujba de la amiază, am rămas în biserică să mă rog. Am început cu o rugăciune învațată de la Sf. Lavrentie de la Cernigov, care, pe scurt se ruga lui Dumnezeu să amine pedeapsa, poate oamenii își vor înțelege păcatele, se vor îndrepta, se vor întoarce către El – o rugăciune pe care în afară de mine, nu știu cîți au mai spus-o, și acum constat că în ultimul timp nu am mai spus-o nici eu. În a doua rugaciune, Îl rugam pe Dumnezeu să îmi dea un semn dacă am dreptate sau nu, dacă am dreptate să mă învețe ce să fac, dacă nu am dreptate, să mă ia, ca să nu greșesc mai mult. În timp ce mă rugam, vine satana, sub forma unui călugăr bătrîn, cu ochi răi, diavolești, care mă apucă de mînecă și mă dă afara din biserică. Am crezut că acesta este răspunsul. Dar mai fusesem păcălit în viață de satana.

Au urmat 40 de ore de coșmar pentru mine (de care camarazii mei de pelerinaj nu au habar nici acum) iar apoi pe traseul Sf. Pavel-Dafne-Careia-Marea Lavră unde, în biserica principală, am repetat aceleași rugăciuni. Starea picioarelor mele se înrăutățea treptat și inexplicabil, la ora 3-4 dimineața, eram aproape olog. Dar dimineața, cînd ne-am trezit de tot, am constatat că deși greu, am reușit să cobor cu paharul de ness la locul meu favorit, un buștean la capătul promontoriului, de unde priveam marea superbă savurînd ness-ul și țigarea. Apoi, pănă să coboare și însoțitorii mei, am mai fumat o țigară în chioșcul pentru fumători din fața mănăstirii.

Cînd ne-am strîns toți, am plecat pe jos spre schitul românesc Prodromu, pe drumul asfaltat de Gigi Becali. Iarăși nu spusesem nimic celorlalți. De abia tîrăndu-mi picioarele, rămăsesem în urma lor cu sute de metri. Și, dintr-o dată, am căpătat aripi la picioare!. Încetul cu încetul, i-am ajuns din urmă pe toți, și am ajuns la Prodromu cu vreo sută de metri înaintea lor!

Eu v-am făcut un rezumat, poate povestea completă va posta-o cineva post mortem.

La Prodromu s-a mai întîmplat ceva, care merită menționat. După ce de la foarte sărăcăciosul pangar (mi s-a spus că după decesul părintelui stareț Petroniu Tănase, la al cărui proaspăt mormînt am aprins și eu o lumînare, pangarul este în reorganizare), i-am dat părintelui responsabil cu pangarul cartea mea, explicîndu-i că în pofida titlului, cartea apără creștinismul, care este în mai mare pericol decît oricînd. Acesta, înalt, slab, încovoiat, cu capul în pămînt, cu o voce slabă, anemică mi-a răspuns „Da, trebuie să ne rugăm mai mult”. I-am spus „Părinte, părintele stareț Iustin Pîrvu ne-a învățat că în aceste timpuri numai rugăciunea nu ne ajută”. Și atunci (minune?), părintele s-a îndreptat din spate, și-a ridicat ochii din pămînt și cu o voce de bărbat adevărat, a răspuns „Așa este, trebuie să și luptăm!”

Am socotit că Dumnezeu mi-a răspuns la întrebare, și implicit, m-a învățat cum să procedez, și anume, să scriu. Și iată că de aproape un deceniu, eu tot scriu pe tema aceasta, iar Dumnezeu nu mă ia! De ani de zile, am nopți în care cred că nu mă mai trezesc a doua zi (dorința satanei), dar după un timp îmi revin (ajutorul lui Dumnezeu).

La întoarcere, l-am întrebat pe un bun prieten și mare teolog întrebîndu-l ce părere are. Mi-a răspuns că nu știe cum să explice. L-am întrebat atunci cum ar putea ca pe Sfîntul Munte să îmi apară satana. Și atunci, părintele mi-a răspunns.“Pe satana îl poți găsi și în altarele bisericilor creștine!”

                                                                    *

Da, vin smintelile, vin din fruntea BOR.

                                                                                                                                Dan Cristian IONESCU

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (IV)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (III)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (II)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor

6 Comments

  1. nimic_sunt

    “Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 14, versetul 4)

    Draga Domnule Dan Cristian Ionescu,

    D-ta crezi ca, daca “… de aproape un deceniu, tot scrii pe tema aceasta, iar Dumnezeu nu te ia”, inseamna neaparat ca, ce scrii, e bine ?…
    Nu se poate aplica acesta logica, “Caci Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; ci sa se intoarca si fie viu”.
    De s-ar aplica logica D-tale, ar fi deja pustiu pamantul…

    Dumnezeu ne-a dat libertatea sa facem ce vrem.
    Insa aceasta libertate, este urmata si de raspundere.. :

    11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
    12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.
    Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, cap. 22

    Draga Domnule Dan Cristian Ionescu, este absolut normal sa intalnesti diavoli la Sfantul Munte. Doar nu crezi ca-i intalnesti in occident..
    Nici vorba !
    In occident abia daca gasesti un diavol la o mie de oameni (care si ala sta de paza sa nu se trezeasca vreunul si sa-L caute pe Dumenzeu), pe cand la Sfantul Munte, sunt o mie de diavoli la un calugar (sa-l ispiteasca cu tot felul de “mirodenii” pentru a-l devia de la post si rugaciune).

    Bine ne-ar fi noua, sa NU judecam pe ierarhii nostri. Caci nu stim noi ispitele lor. Si ei gresesc, si ei sunt oameni. Numarul mare de ispite ce vin asupra lor, adunat cu neputintele mostenite de la parinti (de care nu au vina), pot dobori pe oricine. Important este sa se ridice (adica sa se intoarca si sa fie vii).
    Crezi ca am fi mai buni daca am fi in locul lor ?
    Pe ei ii vrem sfinti, dar noi stam cu nessu si tigara in gura.. Poate ca Parintele acela batran care te-a scos afara din Biserica, te-a scos pentru ca D-ta intrasesi cu Satana in Biserica (probabil aveai tigarile in buzunar)..

    Draga Domnule Dan Cristian Ionescu, chiar e timpul sa te speli pe dinauntru… (prin Sfanta Taina a Spovedaniei).
    De nu te vei smeri (caci Spovedania asta inseamna), apai.., poti scrie D-ta mii si mii de carti… -> cenusa sunt..

    Sa stii ca smintelile nu vin din fruntea BOR, asa cum zici D-ta… Pe mine nu ma poate sminti fruntea BOR, pentru ca cel dintai pacatos, sunt eu !

    Mila Domnului, cu noi, cu toti !

    • Cristian

      Mult li s-a dat, mult li se va cere ! Unii au transformat Biserica Domnului in pestera de talhari, altii in institutie cu sigla (BOR) de parca ar fi PSD, PNL sau mai stiu eu ce… Nu era asa pe vremea marilor sfinti ierarhi si nici pana in sec XIX.
      Ierarhii din BOR, din iunie 2016, absolut toti sunt in erezie publica. Mai mult de atat au devenit dictatori si prigonitori, noi papi care dupa modelul Occidentului apostat au adus si oficializat infailibilitatea si dreptul de a schimba canoane dupa bunul plac. Asadar, sunt cazuti sub afurisenia si anatema Sfintilor !

      Cand e vorba de erezie, si cel mai mic dintre mireni trebuie sa marturiseasca dupa masura darului. Nu e ca la pacatele celelalte personale, pe care noi nu trebuie sa le judecam.

      Ereticii, simoniacii si toti cei din cler cu pacate strigatoare la cer au puerdut garul si puterea de a lega si dezlega, chiar daca nu a avut cine oficializa aceasta spre instiintarea tuturor credinciosilor.
      Asa ne spune Sf. Simeon Noul Teolog in catehezele sale, Sf. Teofan Zavoratul si alti mari sfinti.

    • Cristian

      Mult li s-a dat, mult li se va cere ! Unii au transformat Biserica Domnului in pestera de talhari, altii in institutie cu sigla (BOR) de parca ar fi PSD, PNL sau mai stiu eu ce… Nu era asa pe vremea marilor sfinti ierarhi si nici pana in sec XIX.
      Ierarhii din BOR, din iunie 2016, absolut toti sunt in erezie publica. Mai mult de atat au devenit dictatori si prigonitori, noi papi care dupa modelul Occidentului apostat au adus si oficializat infailibilitatea si dreptul de a schimba canoane dupa bunul plac. Asadar, sunt cazuti sub afurisenia si anatema Sfintilor !

      Cand e vorba de erezie, si cel mai mic dintre mireni trebuie sa marturiseasca dupa masura darului. Nu e ca la pacatele celelalte personale, pe care noi nu trebuie sa le judecam.

      Ereticii, simoniacii si toti cei din cler cu pacate strigatoare la cer au pierdut harul si puterea de a lega si dezlega, chiar daca nu a avut cine oficializa aceasta spre instiintarea tuturor credinciosilor.
      Asa ne spune Sf. Simeon Noul Teolog in catehezele sale, Sf. Teofan Zavoratul si alti mari sfinti.

  2. Cristian

    Adevaratul crestin nu isca razboi cu nimeni si nu cotropeste alte state, pentru ca el este “hristian” – de-al Lui Hristos. Nu a unui hristos mincinos, ci a Lui Hristos Cel Adevarat, Dumnezeu din vesnicie, Mesia Cel asteptat de prooroci – pe care jidovii nici azi nu-L suporta.

    Sunt destui sfinti care spun ca nu oricarui om care zice ca are credinta in Hristos pot fi numiti crestini. Ci doar celor care fac Voia Domnului potrivit Cuvantului Lui Dumnezeu, Preaslavit in Sfanta Treime.
    Asadar, catolicii (mai bine zis: papistasii) – pentru ca la ei se face referinta si de la ei au inceput intr-adevar numeroase razboaie, nu pot fi numiti crestini; pe langa duhul de stapanire politica avand in dogmatica lor si cel putin 10 erezii grave.
    De sectele celelalte aparute relativ recent si care eronat se numesc de societate crestine, n-are rost sa mai vorbim.

    Aici a facut Mantuitorul referinta cand a zis ca “in vremea de apoi vor fi multi hristosi mincinosi”, adica oameni care vor crede gresit in Hristos.

    Multe cuvinte au fost furate in decursul istoriei de intrusi in ale credintei si insusite pentru a avea influenta si credibilitate in ratacirea lor. (crestin, biserica, preot, etc)

    Din pacate, obisnuinta vremii si cicatrizarea intelesurilor, nu mai poate schimba astazi corectitudinea insemnatatii cuvintelor.

    Asadar, termenul “crestin ortodox” pare a fi un pleonasm, dar in traducere inseamna “drept slavitor de-al Lui Hristos”.

    Daca cineva dintre cei sus pusi (fie el si patriarh), numiti inca ortodocsi greseste in ce priveste invatatura Lui Hristos, in fata Lui Dumnezeu nu mai este crestin si va fi considerat eretic, chiar daca societatea va continua sa-l numeasca crestin.

    Nu e destul sa crezi in Hristos ! Trebuie sa crezi drept !

    Altfel apar tot felul de oameni cu pareri ce amesteca doctrine sectate cu sfinte hotarari. Si acestia inceteaza a mai fi crestini.

    In concluzie, nu crestinii au initiat razboaie pe mapamond. Ei au razboaie numai cu duhul cel vicios al lumii, cu poftele trupului si cu diavolul. Nu cu aproapele, nici cu natiunile.

  3. Bunica

    Daca doriti sa aflati cea mai pura si adevarata invatatura a Domnului Iisus Hristos va recomand sa cititi scrierile lui Jakob Lorber, in special “Marea Evanghelie a lui Ioan” dar si celelalte ca de exemplu “Copilaria lui Iisus”, “Casa Domnului”, etc.

    • Cristian

      Jakob Lorber a fost un eretic, o minte trufasa aparuta cu 1800 de ani mai tarziu decat Apostolii. Recomandarea ta este puerila si de neluat in seama.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.