2 aprilie 1961: a murit ca martir în închisoarea Aiud savantul George Manu

 

Astăzi, în urmă cu 59 de ani, se stingea din viață, la Aiud, martirizat de bolșevici, un geniu de Nobel al lumii: savantul atomist George Manu, descendentul unui familii legendare a României. Am găsit într-un dosar de la Academia Română al prietenul său evreu, academicianul Radu Grigorovici, o fotografie mai puțin cunoscută a luptătorului anticomunist, strateg al rezistenței naționale armate, și am publicat-o într-un articol din Evenimentul Istoric, Nr. 26, pe luna în curs, acum disponibil prin comandă online. (Click pe fotografie pentru mărire!)

Redau aici câteva crâmpeie din materialul apărut, In Memoriam. Dumnezeu să-l odihnească în pace! (…)

      George Becali stă în Palatul în care s-a născut George Manu

George Manu s-a născut într-o casă de pe Aleea Alexandru, acum celebră pentru proprietarul ei, George Becali, ne povestește Șerban Manu. „Clădirea monumentală, de stil Ludovic al XIV-lea, este copia conformă a Palatului Biron din Paris, cunoscutul edificiu care adăposteşte astăzi Muzeul Rodin”, scrie istoricul de artă Silvia Colfescu. Șerban Manu ne confirmă: Palatul, construit în 1915 de arhitectul Grigore Cerkez, este o copie la scară redusă a celebrului Muzeu Rodin, pe care Elisabeta, mama lui George Manu, l-a văzut la Paris în voiajul de nuntă și și l-a dorit la București. Dar familia Manu s-a bucurat doar 17 ani de el, pentru ca în urma falimentului declarat de bănca Marmorosch-Blank, familia își pierde lichiditățile şi este nevoită să vândă casa care ajunge în proprietatea industriaşului Max Auschnit, pentru ca după venirea comuniștilor, în timp ce George Manu înfunda priciul Aiudului în ea să se lăfăie conducătorul guvernului pro-sovietic, Petru Groza. Ulterior, palatul devine Ambasada Argentinei la București.

                      „Moștenirea” de la Aiud: o lingură de alpaca

George Manu s-a născut la 13 Februarie 1903 chiar în această casă, ne spune fiul fostului deținut politic decedat la Aiud, căsătorit cu fiica unui alt fost deținut politic, Mario Donici, pomenit și în „Jurnalul fericirii” al Părintelui Nicolae Steinhardt. „Mi-am văzut prima oară socrul pe targă, în Gara de Nord, la eliberarea din închisoare. A plecat la Domnul la scurt timp după aceea”, ne mărturisește Șerban Manu. „Despre tata am aflat că a murit într-un mod dur. În 1961, era primăvară, aveam 23 de ani, am primit o citație să mă prezint la Miliție. La postul de cartier mi-au pus în față o borsetă de cânepă și mi-au spus că asta mi-a rămas de pe urma tatălui meu care a murit în închisoare. Nu-l mai văzusem de dinainte de arestare, când aveam zece ani și m-a scos la o cofetărie ca să-mi spună că urmează o perioadă mai grea și este silit să se ascundă dar că o să facă tot ce poate ca să ne întâlnim, pe cât posibil, cât mai des. Când mi-au trântit milițienii geanta de cârpă pe masă, în care erau câteva haine foarte-foarte uzate și o lingură de alpaca, parcă m-au lovit în cap cu ea. Am început să plâng instantaneu, în hohote prelungi. A fost ultima oară când am plâns.” (…)

                Academicianul Radu Grigorovici In Honorem George Manu

„Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că n-am reuşit.” – a fost Ultimul Cuvânt al lui George Manu în faţă „Tribunalului Poporului”, conform profesorului Radu Ciuceanu, membru de Onoare al Academiei Române. „Fiţi credincioşi idealurilor voastre şi rămâneţi demni… ” au fost ultimele cuvinte ale savantului-martir George Manu, de dinainte de moartea survenită în aprilie 1961, după ce, îmbolnăvit grav, i s-a refuzat tratamentul. A fost aruncat într-un sac în „Râpa Robilor”.

„Dar adevăratul său merit şi renume, dincolo de orice apartenenţă partinică sau ideologică, rămâne crearea, prin jertfa de sine, a acelei unice Universităţi din Aiud, care avea trei facultăţi: una de dragoste de neam, de omenie şi de bărbăţie; una de dragoste de cinste şi demnitate şi una de dragoste de cunoaştere şi cultură, în frunte cu Rectorul Magnificus George Manu.”, scrie, In Honorem, academicianul Radu Grigorovici, prietenul său evreu și primul vicepreședinte al Academiei Române după 1989.

                                                                                                                 Victor Roncea, 2 aprilie 2020

Notă: Dacă în monografia fostului deținut politic Gheorghe Jijie apare 12 aprilie ca ziua plecării la Domnul a lui George Manu, în Cerificatul de deces de la Aiud este înscrisă data de 2 aprilie. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

PS: IICCMER, această creație a urmașilor bolșevicilor, condusă în permanență de pitici gonflați neobolșevici, nu l-a considerat pe George Manu o personalitate pentru a-i scana, din banii noștri, Fișa matricolă de la Aiud – https://www.iiccmer.ro/resurse/fisele-matricole-penale/fise-matricole-penale-personalitati/ Am găsit însă fișele lui matricole, unde este consemnată și data morții, aici: MARTURISITORII