De ce nu cred în antilegionarul “patriot” George Simion?

     Știu că sunt mulți oameni iritați de neîncrederea mea în “miracolul” AUR-ului, în șansa extraordinară pe care naționalismul românesc ar fi putut-o avea prin intrarea în Parlament a unor patrioți. Îmi încep pledoaria în favoarea prudenței și neîncrederii citându-l pe “magicianul” David Coperfield, cel care la întrebarea despre tehnica actelor sale de iluzionism a răspuns cât se poate de simplu şi sincer: “Secretul este acela că le ofer spectatorilor ceea ce aceștia se AȘTEAPTĂ ca să vadă“.
     Cu alte cuvinte aşteptările noastre, dorințele noastre ca realitatea să fie într-un anumit fel, ne fac să ignorăm dovezile trucului, ale falsificării, și să luăm drept aur veritabil toate tinichelele, cu speranța copilărească că, dând crezare la ceea ce vedem, basmele se vor transforma miraculos în concret, conformându-se dorințelor noastre…
     Asemeni împătimiților de jocuri de noroc care speră că șansa îi aşteaptă după următoarea învârtire a ruletei sau următoarea aruncare de zaruri, în final sfârșind faliți, românii nutresc speranța renașterii demnității și prosperității naționale punându-și speranțele, proiectându-și visele și dorințele asupra oricui are curajul (sau susţinerea sistemului…) pentru a îmbracă astăzi, fără scrupule, masca rolului providenţial al momentului naționalist: George Simion. A ignora însă trecutul lui “Georgică, harta mică” cum i se mai spune ironic în mediul naționalist autentic (căci și-a început stângaci cariera de falsificare a “naționalismului” prin promovarea unei hărţi a României Mari din care a decupat ca un mujic teritoriile istorice din Transnistria), a ignora parcursul dubios, lipsa lui de ocupație lucrativă (n.r. din ce trăiește și se întreține un om fără meserie, care n-a fost angajat precum naivii care l-au propulsat cu trudă şi costuri considerabile?), a ignora sursa finanțării acțiunilor sale “unioniste” din ultimii zece ani, a trece cu vederea legăturile sale cu miliardarul Boby Păunescu (îmbogățit și tutelat de SIE) sau Teodor Mărieș(diversionistul din umbra securiştilor ai anilor 90,  Piața Universității) – ar însemna să ignorăm realitatea, să clădim un vis naționalist pe o fundație iluzorie sperând că el se va înălța fără să se prăbușească, la înălțimea idealurilor și așteptărilor noastre.
     Un proverb latin spunea că “nu tot ce bâzâie face miere“, tocmai pentru a avertiza şi românismul actual că nu este suficient să declami din Eminescu sau să declari că dorești re-Unirea pentru a reuşi să menţii măcar aparenţele de patriot veritabil. Căci bunele intenții şi retorica naţionalismului românesc  (n.r. cimentat pentru eternitate de legionarismul de care Simionică – hartă mică se dezice voluntar cu orice ocazie atât prin preferinţa de a se înconjura de borfaşi analfabeţi, securişti şi psd-işti concomitent cu excluderea naţionaliştilor pe care i-a folosit la acţiunile unioniste pentru ca apoi să le dea un şut în cur de pe listele partidului în favoarea unor tinerei scoşi de la pachet cel mai probabil de către servicii sau ciuma roşie, situaţie des întâlnită în toată ţara, de la mare la munte…) se axează pe FAPTE, nu prin vorbe. Doar faptele pot argumenta autenticitatea naţionalismului, în niciun caz mahalaua şi orăcăielile cu drapeluri fluturânde prin faţa jandarmilor.

Sunt şi persoane care consideră că cerem prea mult și prea repede de la acest Simion. Suntem convinşi însă că viitorul nu va demonstra că ne-am înșelat criticându-i trecutul și anturajul, bănuindu-l de impostură și obediență față de păpușarii care i-au scris destinul politic din laboratoarele trădării de Neam din serviciilor secrete. Ne-am dori să ne înșelăm. O parte din mine își dorește să trăiască visul naționalist aievea, cealaltă parte însă, cea rațională, ce analizează date și fapte concrete, care se bazează pe o viaţă de luptă naţionalistă doar cu susţinerea lui Dumnezeu şi a câtorva partizani ai aceluiaşi crez, mă temperează în avântul idealist, îmi insuflă prudența câinelui care trece pe lângă oameni având proaspătă memoria șuturilor primite în trecut.

Pentru mulți dintre noi, tentația miracolului este atât de mare încât uităm că inclusiv Făcătorul de minuni autentice a sfârșit crucificat de semeni iar istoria “răsplătirii” miracolelor cu moartea celor ce le-au produs a fost din păcate o regulă a istoriei. Aș aminti mai ales de mucenicia legionarilor români, ignorată de George Simion, care au fost martirizați pentru că au “îndrăznit” să lupte pentru “o Românie că soarele sfânt de pe Cer”. Suntem un popor vechi de cel puțin 2000 de ani şi ar fi păcat ca încă o generație să fie păcălită de iudele de securiști, irosită pe speranțe deșarte. Merităm să fim lăsați să ne alegem lideri patrioți autentici, nu cârpe ale serviciilor secrete. Avem resursele necesare ca popor. Până la urmă, este o chestiune de demnitate națională.

Naţionaliştii adevăraţi nu pot fi minţiţi atât de uşor de către securişti!

                                                                                                            Mihai RAPCEA