Cadran international

Vizita în Cuba a președintelui Barack Obama

    Cuba își reafirmă voința de a avansa pe calea ameliorării relațiilor cu Statele Unite, pe baza respectării principiilor […]

 

 

Cuba își reafirmă voința de a avansa pe calea ameliorării relațiilor cu Statele Unite, pe baza respectării principiilor și obiectivelor  din Carta Națiunilor Unite și a principiilor Proclamării Americii Latine și Caraibelor  ca Zonă de Pace.

 

Președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, va efectua o vizită oficială în Cuba între 20 și 22 martie a.c.

Este a doua vizită întreprinsă de un mandatar nord-american pe arhipelagul nostru. Înainte a făcut-o numai Calvin Coolidge, care a debarcat la Havana în ianuarie 1928. A sosit la bordul unei nave de război pentru a asista la a VI-a Conferință Panamericană care avea loc în acele zile sub auspiciile unui personaj local de nefastă amintire, Gerardo Machado.  Aceasta  va fi prima dată când un Președinte al Statelor Unite vine într-o Cubă stăpână pe suveranitatea ei și cu o Revoluție la putere, cu lideri istorici la conducere.

Evenimentul se înscrie în procesul inițiat la 17 decembrie 2014, când președintele Consiliului de Stat  și de Miniștri  al Cubei, General de  Armată Raul Castro Ruz și președintele Barack Obana, au anunțat simultan decizia de a restabili relațiile diplomatice, rupte de Statele Unite acum aproape 54 de ani. Face parte dintr-un  proces complex  care se desfășoară în vederea normalizării legăturilor bilaterale, care este abia la început  și avansează pe singurul teren posibil și just: respectul, egalitatea, reciprocitatea și recunoașterea legitimității guvernului nostru.

S-a ajuns la acest moment ca rezultat al rezistenței eroice a poporului cubanez și a loialității sale față de principii, apărarea independenței și suveranității naționale, în primul rând. Asemenea valori, niciodată negociate în cei peste 50 de ani, au determinat actualul guvern al Statelor Unite să admită daunele severe pe care blocada le-a provocat populației noastre și să recunoască eșecul politicii de ostilitate fățișă față de Revoluție. Nici forța, nici constrângerea economică, nici izolarea nu au reșit să impună Cubei  o cale contrară aspirațiilor sale făurite în aproape un secol și jumătate de lupte eroice.

Procesul actual cu Statele Unite a fost posibil și grație nezdruncinatei solidarități internaționale,  în mod deosebit, a guvernelor și popoarelor latinoamericane și caraibiene, care au pus Statele Unite într-o situație de izolare  nesustenabilă. „Ca filonul de argint din  măruntaiele  Anzilor” – după cum spunea Eroul Național Jose Marti în eseul „America Noastră”-, America Latină și Caraibele, unite puternic, au cerut schimbarea politicii față de Cuba.  Această petiție regională s-a consacrat fără echivoc  la Conferințele la Nievel Înalt ale Americilor de la Puerto Espana, Trimidad-Tobago, în 2009, și de la Cartagena, Columbia, în 2012, când toate țările din regiune au  cerut în mod unanim și categoric ridicarea blocadei și participarea țării noastre la a VII-a Conferință emisferică din Panama, în 2015, la care pentru prima dată a asistat o delegație cubaneză condusă de Raul.

De la anunțul din decembrie 2014, Cuba și Statele Unite au făcut pași pe calea ameliorării contextului bilateral.

La 20 iulie 2015, au fost oficial restabilite relațiile diplomatice, cu  angajamentul de a le dezvolta pe baza respectului reciproc, a  cooperării și  principiilor Dreptului Internațional.

Au avut loc două întâlniri între Președinții celor două țări,  pe lângă schimburile reciproce de vizite de miniștri și alte contacte dintre funcționari de nivel înalt. Cooperarea  în diferite  domenii  cu beneficii reciproce avansează și se deschid spații de  convorbiri care permit un dialog pe teme de itneres bilateral și multilateral, inclusiv acelea în care avem  concepții diferite.

Mandatarul  nord-american va fi bine primit de Guvernul și poporul  Cubei cu ospitalitatea care-l distinge și va fi tratat cu toată considerația și respectul cuvenit unui  Șef de Stat.

Va fi un prilej pentru ca Președintele Statelor Unite să aprecieze  la fața locului o țară preocupată de dezvoltarea sa economică și socială și  îmbunătățirea trailui cetățenilor săi. Acest popor se bucură de drepturi și poate arăta rezultate care constituie o himeră pentru multe țări ale lumii, în pofida dificultăților care derivă din condiția sa de țară blocată și subdezvoltată,  ceea ce i-aatras recunoașterea și respectul internațional.

Personalități de talie mondială ca Papa Francisc și Patriarhul Kiril au descris  această Insulă, în declarația comună emisă la Havana în februarie, ca „un simbol de speranță al Lumii Noi”. Președintele francez, Francois Hollande a afirmat recent că „Cuba este respectată și ascultată în toată America Latină” și a elogiat capacitatea de rezistență în fața celor mai grele încercări. Liderul sud-african Nelson Mandela a avut întotdeauna pentru Cuba  cuvinte de  profundă recunoștință: „Noi, în Africa – spunea la Matanzas la 26 Iulie 1991 – suntem obișnuiți să fim victime ale altor țări care vor să acapareze  teritoriul nostru sau să ne răpească suveranitatea.  În istoria Africii nu există alt  caz  de popor (ca cel cubanez) care să se fi ridicat în apărarea unuia dintre noi”.

Obama se va întâlni cu o țară care contribuie activ la pacea și stabilitatea regională și mondială, și care împarte cu alte popoare  nu ceea ce-i prisosește, ci modestele resurse pe care le are, făcând din solidaritate un element esențial al rațiunii de a fi și din  bunăstarea omenirii, așa cum ne-a învățat Marti,  unul din obiectivele fundamentale ale politicii sale internaționale.

De asemenea, va avea ocazia să cunoască un popor nobil, prietenos și demn, cu un înalt sentiment de patriotism și unitate națională, care a luptat întotdeauna pentru un viitor mai bun în ciuda adversităților cu care a trebuit  să se confrunte. Președintele Statelor Untie va fi primit de un popor revoluționar,cu o profundă cultură politică,  rezultat al unei îndelungate tradiții de luptă pentru  independența adevărată și definitivă, mai întâi contra colonialismului spaniol și apoi contra dominației imperialiste a Statelor Unite; o luptă în care cei mai buni fii și-au vărsat sângele și și-au asumat toate riscurile. Un popor care nu va ceda niciodată în apărarea principiilor sale și a  vastei opere a Revoluției, care urmează fără să ezite exemplul lui Carlos Manuel de Cespedes, Jose Marti, Antonio Maceo, Julio Antonio Mella, Ruben Martinez Villena, Antonio Guiteras și Ernesto Che Guevara, între mulți alții.

Este și un popor  pe care-l unesc legături istorice, culturale și afective cu  cel nord-american,  al cărui figură emblematică, scriitorul Ernst Hemingway, a primit premiul Nobel pentru Literatură cu un roman din atmosfera Cubei. Un popor care-și arată recunoștința pentru acei fii ai Statelor Unite care,  precum Thomas Jordan, Hernry Reeve, Winchester Osgood și Frederick Funston, au luptat alături de Armata Eliberastoare în războaiele noastre pentru independență de Spania; și celor din epocile mai recente care s-au opus agresiunilor contra Cubei, au sfidat blocada, ca Reverendul Lucius Walker, pentru a aduce  ajutoare solidare poporului nostru, și au sprijinit întoarcerea în Patrie a copilului Elian Gonzalez și a  Celor Cinci Eroi ai noștri. De la Marti am învățat  să admirăm patria lui Lincoln și să-l  respingem pe Cutting.

Merită amintite cuvintele Liderului istoric al Revoluției Cubaneze, Comandantul Șef Fidel Castro Ruz,  la 11 septembrie 2001, când a afirmat: „Astăzi este o zi tragică pentru Statele Unite.  Știți bine că aici niciodată nu s-a semănat ură contra poporului nord-american. Poate, tocmai prin cultura sa și lipsa de complexe,  simțindu-se pe deplin liber, cu Patrie și fără stăpân, Cuba  este țara unde  cetățenii nordamericani  sunt tratați cu mai mult respect. N-am predicat niciodată nici un fel de ură națională, nici fanatisme, de aceea suntem atât de puternici, pentru că ne bazăm în comportarea noastră pe principii și idei, și tratăm cu mare respect – și ei își dau seama de acest lucru –  pe fiecare cetățean nord-american care ne vizitează țara.”

Acesta este poporul care-l va primi pe președintele Barack Obama, mândru de istoria sa,  de rădăcinile sale, de cultura națională și încrezător că un viitor mai bun este posibil. O națiune care își asumă cu seninătate și determinare etapa actuală în relațiile cu Statele Unite, care recunoaște posibilitățile dar și  problemele  nerezolvate dintre cele două țări.

Vizita Președintelui Statelor Unite va fi un pas important în procesul  de normalizare  a relațiilor bilaterale.  Trebuie amintit că Obama,  cum a făcut înainte James Carter, și-a propus, de la exercitarea facultăților sale prezidențiale, să lucreze pentru normalizarea legăturilor cu Cuba și, prin urmare,  a realizat acțiuni concrete în această direcție.

Totuși,   pentru a ajunge la normalizare mai este un drum lung și complex de parcurs,  care cere soluționarea unor probleme cheie  care s-au acumulat  de peste cinci decenii și care au adâncit caracterul  de confruntare al  legăturilor dintre ce4le două țări. Asemenea probleme nu se vor rezolva peste noapte și nici cu o vizită prezidențială.

Pentru a normaliza relațiile cu Statele Unite  va fi determinant să fie ridicată blocada economică, comercială și financiară, care provoacă privațiuni poporului cubanez și este principalul obstacvol în calea dezvoltării economiei țării noastre.

Trebuie recunoscută poziția reiterată de președintele Barack Obama că blocada trebuie eliminată și apelurile făcute Congresului de a o ridica. Este de asemenea și o cerere majoritară și crescândă a opiniei publice nord-americane., și aproape unanimă a comunității internaționale, care  de 24 de ori consecutiv a aprobat în Adunarea Generală a Națiunilor Unite rezoluția cubaneză „Necesitatea de a se pune capăt blocadei economice, comerciale și financiare impusă Cubei de Statele Unite ale Americii ”.Mandatarul nord-american a adoptat măsuri pentru a modifica aplicarea  unor aspecte ale blocadei, care sunt pozitive. Înalți funcționari ai guvernului său au afirmat că sunt în studiu alte măsuri. Totuși, nu a fost posibilă implementarea unei bune părți din măsuri, din cauza  cuprinderii lor limitate de persistența  altor reglementări și din cauza efectelor intimidante ale blocadei în ansamblul ei, care a fost aplicată dur  timp de peste 50 de ani.

Este paradoxal cum pe de o parte guvernul ia măsuri și pe de alta înăsprește sancțiunile contra Cubei, care afectează viața cotidiană a poporului nostru.

Realitatea  continuă să ne arate că blocada se menține și se aplică cu rigoare și cu un marcat caracter extrateritorial, ceea ce are efecte demoralizante asupra întreprinderilor și băncilor din  Statele Unite și alte țări.  Un exemplu sunt amenzile de  multe milioane care continuă să fie impuse companiilor și entităților bancare americane și din alte țări pentru că au relații cu Cuba;  refuzarea serviciilor și închiderea operațiunilor bancare ale băncilor internaționale cu țara noastră, și congelarea transferurilor legitime de fonduri spre și dinspre Cuba, chiar în monede  diferite de dolarul nord-american.

Poporul Cubei așteaptă ca vizita mandatarului nord-american  să consolideze voința de a se implica mai activ într-o dezbatere profundă cu Congresul pentru ridicarea blocadei și ca între timp să continue să facă uz de prerogativele executive pentru a modifica atât cât este posibil aplicarea blocadei, fără nevoia unei acțiuni legislative.

Alte chestiuni care lezează suveranitatea  cubaneză vor trebui rezolvate pentru a putea  ajunge la relații normale între cele două țări. Teritoriul ocupat de Baza Navală a Statelor Unite la Guantanamo,  contra voinței guvernului și poporului nostru,  trebuie restituit Cubei,  îndeplinind astfel dorința unanimă a cubanezilor de peste o sută de ani. Trebuie eliminate programele de amestec destinate să provoace situații destabilizatoare și schimbări în ordinea politică, economică și socială a țării noastre. Politica de „schimbare de regim” trebuie să fie definitiv îngropată.

De asemenea, trebuie abandonată pretenția de a fabrica o opoziție politică internă,  finanțată cu banii contgribuabilului nord-american. Va trebui să se pună capăt agresiunilor  radio și TV contra Cubei  cu încălcarea fățișă a Dreptului Internațional și cu folosirea ilegitimă a telecomunicațiilor în scopuri politice,  recunoscând că scopul telecomunicațiilor nu este acela este de a exercita o anumită influență asupra societății cubaneze, ci de a pune tehnologiile în slujba dezvoltării și cunoașterii umane.Tratamentul migratoriu preferențial ape care-l primesc cetățenii noștri, în virtutea Legii de Adaptare Cubaneză șia politicii  picior uscat-picior ud, provoacă pierderi de vieți și încurajează emigrarea ilegală și traficul de persoane,  pe lângă faptul că generează probleme  în terțe țări. Această situație trebuie modificată,  așa cum ar trebui desființat programul de „parole” pentru medicii cubanezi, care privează țara de resurse umane  vitale care prestează asistența medicală a poporului nostru și afectează pe beneficiarii cooperării oferite de Cuba țărilor  în nevoie.  De  asemenea, trebuie schimbată politica care pune condiții sportivilor cubanezi să-și renege țara pentru a putea juca în ligile din Statele Unite.

Aceste politici ale trecutului sunt incompatibile cu noua etapă pe care guvernul Statelor Unite a inițiat-o cu țara  noastră.  Toate sunt anterioare  perioadei președintelui Obama, dar el ar putea modifica unele prin decizie executivă și altele le-ar putea elimina total.

Cuba s-a implicat în contrucția unei noi relații cu Statele Unite  în delina exercitare a suveranității sale și angajată cu idealurile sale de justiție socială și solidaritate.  Nimeni nu poate pretinde să renunțăm  la vreun principiu, să cedăm vreun pas în apărarea lor, nici să abandonăm ceea ce am proclamat în Cosntituție: „Relațiile economice, diplomatice cu orice alt stat nu vor putea  fi niciodată negociate sub amenințări, agresiune sau constrângere a unei puteri străine”.

Nici nu poate fi pus la  îndoială respectul  necondiționat al Cubei  pentru idealurile sale revoluționare și antiimperialiste, și politica sa externă angajată în cauzele juste ale lumii, apărarea autodeterminării popoarelor și sprijinul tradițional față de țările noastre surori.

Așa cum se spune în ultima Declarație a Guvernului Revoluționar, este și va fi inamovibilă solidaritatea noastră cu Republica Bolivariană a Venezuelei, cu guvernul prezidat de președintele Nicolas Maduro și poporul bolivarian și chavist, care luptă pentru a-și urma calea proprie și se confruntă sistematic cu încercări de destabilizare și sancțiuni unilaterale  stabilite de Ordinea E#xecutivă nefondată și injustă din martie 2015 care a fost condamnată de America Latină și Caribe. Notificarea emisă la  3 martie a.c. prelungind  așa numita ”Urgență Națională” și sancțiunile, este o intromisiune directă și inacceptabilă în treburile interne ale  Venezuelei și în suveranitatea sa. Acea Ordine trebuie să fie abolită și aceasta va fi cererea permanentă și fermă a Cubei.

Așa cum semnala General de Armată Raul Castro, „nu vom renunța la idelurile noastre de independență și justiție socială, nici nu vom da înapoi un pas de la principiile noastre, nici nu vom ceda un milimetru în apărarea suveranității naționale.  Nu ne vom lăsa pradă presiunilor în treburile noaswtre interne. Ne-am câștigat acest drept suvern cu mari sacrificii și cu prețul celor mai mari pericole.”

Am ajuns până aici apărându-ne convingerile și  pentru că avem de partea noastră rațiunea și justiția.Cuba își reafirmă voița de a avansa în relațiile cu Statele Unite, pe baza respectării principiilor și obiectivelor  Cartei Națiunilor Unite și a principiilor din Proclamația Americii Latine și Caraibelor ca Zonă de Pace, semnată de Șefii de State și guverne din regiune,  care curpinde respectarea absolută a independenței și suveranității, dreptul inalienabil al tuturor statelor de a-și alege sistemul politic, economic, social și cultural fără amestec de nici o formă; egalitate și reciprocitate.

Cuba reiterează la rândul său deplina sa disponibilitate  de a menține un dialog respectuos cu Guvernul Statelor Unite și de a dezvolta relații de conviețuire civilizată.  A  conviețui nu înseamnă să renunți la ideile în care credem și care ne-au adus până aici, la socialismul nostru, la istoria noastră, la cultura noastră.

Diferențele  profude de concepții dintre Cuba și Statele Unite în ceea ce privește modelele politice, democrația,  exercitarea drepturilor omului, justiția socială, relațiile internaționale, pacea și stabilitatea mondială, printre altele,  vor persista.

Cuba apără indivizibilitatea, interdependența și universalitatea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale. Suntem convinși că este obligația guvernelor să apere și să garanteze  dreptul la sănătate, la educație,  la  siguranță socială, la salariu egal la muncă egală, dreptul copiilor, precum și dreptul la  alimentație și dezvoltare.  Respingem manipularea politică și standardul  dublu în drepturile omului, care trebuie să înceteze. Cuba,  care a aderat la 44 de instrumente internaționale  în materie,  în timp ce Statele Unite au subscris la numai 18, are multe de spus, de apărat și de arătat.

Este vorba ca în legăturile noastre cu Statele Unite  ambele țări să-și respecte reciproc diferențele și să creeze o relație bazată pe beneficiul ambelor popoare.

Indiferent de  progresele care se pot  obține în  cadrul legăturilor cu Statele Unite, poporul cubanez  va continua să meargă înainte pe calea sa.  Cu eforturile noastre proprii și capacitatea dovedită și  creativitate, vom continua să muncim pentru dezvoltarea țării și bunăstarea cubanezilor.  Nu vom precupeți să cerem ridicarea blocadei care ne-a făcut atâta rău și  continuă să facă.  Vom persista  să ducem mai departe procesul de actualizare a modelului economic și social pe care l-am ales, și de  edificare a unui socialism prosper și sustenabil pentru a consolida rezultatele Revoluției.

Este un drum ales în mod suveran și care va fi  ratificat  de al VII-lea Congres al Partidului Comunist,  cu Fidel și Raul până la victorie.

Aceasta este Cuba care-i va adresa un respectuos bun-venit președintelui Obama.

 

                              (Articol de fond preluat din publicația cubaneză „GRANMA”)

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.