Aceleași scuze le găsea Klaus Iohannis și la Sibiu, când jefuia banul public și achiziționa diverse echipamente la prețuri incredibil de mari, așa cum face acum cu noul sistem de irigație de la Palatului Cotroceni, a cărui valoare bugetată este de aproape 2,4 milioane lei (aproximativ 533.000 de euro). La fel spunea și cu ani în urmă, când plătea niște sume colosale pentru orice achiziție și după aceea venea cu explicații năucitoare privind așa-zise economii viitoare. Iată descrisă mai jos achiziționarea unor calculatoare banale la prețuri amețitoare. Celor stupefiați de prețurile incredibil de mari ale calculatoarelor… le-a fost servită aceeași scuză idioată ca și acum cu țășnitoarele: SE VOR FACE ECONOMII LA CURENTUL ELECTRIC ÎN VIITOR!!!

 

 

      Remember: Un fel de Afacere Microsoft și la Sibiu

 

               Risipa banului public o regăsim în cheltuieli uriaşe de la Sibiu

Primarul nu vrea să înţeleagă că şi la Sibiu e criză şi că banii trebuie dirijaţi spre sectoarele deficitare ale bugetului, iată că,  funcţionarii din Primăria Sibiu au fost răsfăţaţi cu calculatoare în valoare de aprox. 6.000 de euro fiecare (!), de parcă ar lucra pentru NASA! Achiziţia celor 100 de calculatoare, în anul 2010, a costat bugetul primăriei Sibiului 2,5 milioane de lei. Licitaţia organizată a prevăzut condiţii stricte determinând (intenţionat?!) participarea unei singure firme, care, evident, a şi câştigat. Nici nu este de mirare, fiind vorba de firma SC Industrial Software Sibiu, care a realizat în ultimul deceniu reţeaua de echipamente de clacul a primăriei, a implementat programele de calcul, a „legat” prin fibră optică serviciile publice de primăria -mamă, asigură upgrade-ul, întreţinerea echipamentelor de calcul, softul administraţiei publice locale a Sibiului, care, iată, a devenit total dependentă de această firmă!

Cele 100 de calculatoare pe care Iohannis le-a cumpărat pentru funcţionarii primăriei au, însă, un preţ incredibil, 25.000 de lei bucata. Din cercetările de piaţă efectuate de ziarul „Curentul” (“Tratament de criza:Klaus Johannis a cumparat calculatoare de 6000 de euro bucata pentru functionarii fani Solitare” de Mihaela Dobrescu – http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010052143837/Actualitate/Tratament-de-crizaKlaus-Johannis-a-cumparat-calculatoare-de-6000-de-euro-bucata-pentru-functionarii-fani-Solitare.html)  reiese că „cel mai scump produs de acest tip comercializat de cel mai mare vânzător on line, nu trece de 13.099 RON. De la această sumă şi până la 22.500 RON cât a dat Johannis pe un calculator, avem dovada afacerilor profitabile făcute de instituţiile statului pe banii contribuabililor. Bine că ne-a ferit Dumnezeu şi Johannis a rămas primar la Sibiu că, cine ştie, dacă ajungea cumva prim-ministru ne vindea cu totul!”

Primarul Iohannis argumentează, în stilul său caracteristic, achiziţia: „Noile terminale vor scădea consumul de electricitate, vor împiedica orice atac informatic şi vor permite angajaţilor să lucreze doar ce este scris în fişa postului şi nu vor putea să mai stea pe reţelele de socializare sau să lucreze altceva” – de unde vrând-nevrând tragem concluzia că Herr primar ştie bine ce fac bine plătiţii angajaţi ai primăriei, în timpul serviciului…

Doar că, Primăria din Sibiu nu e nici NASA, nici Pentagonul, ca să se justifice atât de costisitoare măsuri de securitate. Iohannis a arătat că Primăria Sibiu este prima dintre instituţiile publice din România care implementează un astfel de sistem, iar noi ne tot întrebăm de ce trebuie să fim mereu primii în astfel de cheltuieli doar în beneficiul primăriei? De ce nu suntem primii care să construim un patinoar sau un parc aqualand, pentru întreaga comunitate, aşa ca braşovenii?

Cum această achiziţie a fost legată de către prietenii şi neprietenii lui Iohannis de momentele în care „din când în când se mai joacă şi el, când îl mai bagă lumea în seamă, cu jocul de-a prim-ministrul” (M. Dobrescu în articolul citat), justificările iohannesciene nu pot sta în picioare decât pentru naivi. În ceea ce priveşte unica participantă şi câştigătoare a licitaţiei, firma SC Industrial Software Sibiu, şi-a asigurat veniturile pe 3 ani, contractul prevăzând livrarea imediată a echipamentului şi plata în rate. Pentru cei iniţiaţi, se înţelege că aceeaşi firmă va face instalarea, va construi reţeaua, va efectua service-ul, va implementa softurile… Deci va avea “de lucru” şi bani asiguraţi, în timp ce alte firme care nu au avut norocul unor contracte bugetare, se sting în insolvenţă.

Într-un „drept la replică”, Primăria Sibiu a arătat că e vorba de o achiziţie complexă care poate fi accesată pentru documentare pe www.e-licitatie.ro. Anunţul de participare are numărul 93098/14.01.2010 iar denumirea contractului este “Extindere sistem informatic”. Preţul  total: 2099594 lei fără TVA, respectiv 2,5 milioane lei cu TVA ! Constatăm că, deşi reprezentanţii primăriei  au motivat că se face o înlocuire a calculatoarelor vechi şi uzate, contractul prevede extinderea sistemului informatic. Din caietul de sarcini al achiziţiei publice rezultă că Primăria are 21 de servere gestionate de 14 angajați. Ca urmare a achiziţiei se mai adaugă aşadar,  încă 14 servere. În total vor fi 35 de servere la 155.000 de locuitori. Şi totuşi, care va fi destinaţia acestora? Este ciudată şi situaţia echipamentelor „vechi” (ce se întâmplă cu acestea, vor fi administrate în continuare sau vor fi vândute?) dar şi prezenţa unei singure firme la licitație…
Mai amintim aici şi aprobarea relativ recentă de către Consiliul Local, la propunerea lui Iohannis, a „stimulentelor salariale” pentru funcţionarii publici din Primărie, care stimulente „nesimţite” ar fi urmat să se plătească tot din banii sibienilor. Deocamdată, sunt „atacate” de prefect în contenciosul administrative, dar nu ar fi de mirare ca justiţia oarbă să le menţină.

Dacă Iohannis risipeşte bugetul local al Sibiului, nici coechipierul său de la Consiliul judeţean Sibiu, preşedintele Martin Bottesch, nu se lasă mai prejos. Vă amintiţi sloganul cu care au câştigat alegerile? „Echipa merge mai departe”!…

Consiliul Judeţean Sibiu trebuia să preia, de la 1 iulie 2010, în subordine şi finanţare Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, Spitalul de Psihiatrie “Gheorghe Preda” şi Spitalul de Pneumoftiziologie. Ceea ce nu îi  împiedică pe aleşii judeţului Sibiu să cheltuiască cu o nonşalanţă care merge până aproape de iresponsabilitate, bugetul public al judeţului.

Agenda cultural-sportivă a judeţului tocmai s-a suplimentat cu noi cheltuieli în sumă de 500.000 de lei, de parcă cetăţenilor le-ar arde numai de distracţii iar celelalte probleme ar fi rezolvate. Alături de Iohannis şi  Consiliul Local Sibiu,  Consiliul Judeţean a finanţat Festivalul Internaţional de Teatru al lui Chiriac, cu 15.000 de euro, după cum se lăuda acesta, tot din bani publici…

Ne convingem din ce în ce mai mult că, „aleşii” fie ei locali sau parlamentari, trăiesc într-o cu totul altă lume decât cea a electorilor, în care măsurile sunt altele decât cele ale oamenilor „de rând” : venituri mult mai mari, privilegii, pretenţii, interese personale.

Dacă Iohannis Klaus achiziţionează calculatoare îngrozitor de scumpe în cel mai greu an de criză pentru români, partenerul de echipă, Bottesch Martin,îl secondează cu succes. Consiliul Judeţean Sibiu a cumpărat recent 42 de calculatoare, dintre care un număr de 34 sunt portabile – laptopuri cu o sumă de cca 40.000 de euro, adică peste 166.000 lei. În medie s-au cheltuit aprox. 3.952 lei pe un calculator, deşi configuraţia acestora justifică un preţ abia la jumătatea celui plătit (!) Cele 34 de laptopuri sunt destinate consilierilor judeţeni, pe motiv că utilizarea tehnologiei va duce la diminuarea consumului de hârtie!!! La fel ca şi justificarea lui Iohannis cu economisirea curentului electric… Ce mai, argumente demne de filmele cu tâmpiţi! Pot părea hilare, dacă nu te-ar apuca nervii  faţă de inconştienţa cu care se cheltuieşte banul public judeţean şi cel municipal. Mulţi dintre consilierii judeţeni sunt în vârstă şi nici măcar nu ştiu să utilizeze laptopul…!

Firma TNT Computers SRL, care a câştigat această şocantă licitaţie, este deţinută din anul 2006 în calitate de asociat unic de către Gorcia Tudor Haralampie. Firma a concurat cu alte două societăţi şi a câştigat licitaţia lansată de Consiliul Judeţean deşi, are ca obiect de activitatea producerea de softuri – „Creăm soft-uri. Şi suntem pasionaţi de ceea ce facem” scria îmbietor pe site-ulhttp://www.tntcomputers.ro/ şi nu vânzarea de calculatoare…Să fi avut influenţă decisivă în câştigarea licitaţiei faptul că, Gorcia Haralampie senior este angajat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Judeţean Sibiu în calitate de specialist IT?

Consiliul Judeţean Sibiu şi-a mai „tras”, tot în an de criză, o investiţie pentru o sală de conferinţe de 114 locuri, extraperformantă, a cărei aparatură de traducere simultană şi sonorizare costă 476.000 de lei cu TVA inclus. Şi pentru că tichia de mărgăritar trebuie să acopere capul chelului, aleşii judeţeni au aprobat şi  creşterea preţului de finisare a viitoarei săli de conferinţe, că deh! doar toate preţurile din construcţii scad, de ce să nu lucrăm noi invers? Oricum, e plin Sibiul de săli de conferinţe, de ce să nu mai construim una dacă tot e pe banul public?

Din nefericire, deciziile „nesimţite” de la Consiliul Judeţean Sibiu nu se manifestă doar în domeniul achiziţiilor publice. Dispoziţia 149/2010, emisă de preşedintele CJS Martin Bottesch prevede că un număr de cinci funcţionari publici din aparatul de specialitate al CJS vor participa la „Programe de perfecţionare tip master şi cursuri postuniversitare” cu finanţare de la bugetul judeţean…! Chiar dacă a fost suspendată prin cererea de chemare în judecată a prefectului, această dispoziţie privind finanţarea de la bugetul judeţean a planului de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, din aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean, ar trebui să ne deschidă şi mai larg ochii asupra a ceea ce înseamnă privilegiile angajaţilor administraţiei publice locale. În timp ce, omul de rând cheltuieşte o avere cu masteratele copiilor, iar un doctorat înseamnă mii de euro, fericiţii angajaţi în funcţii publice pe pile, nepotism şi cumetrii, beneficiază de astfel de cursuri pe banii contribuabilului.

Să mai adăugăm că, aceste achiziţii şi cheltuieli halucinante se întâmplă în aceeaşi ţară şi în aceeaşi perioadă în care, ceas de ceas, ni se repetă cu obstinaţie că nu mai sunt bani, că România e aproape de faliment, că trebuie diminuate pensiile pe o perioadă de cel puţin 6 luni, în timp ce bătrânii ţării se sinucid în panica generată de imposibilitatea de a supravieţui. Bineînţeles, curbele de sacrificiu sunt numai pentru unii, mereu aceiaşi…

Rămas în euforia cheltuirii fondurilor alocate pentru Programul Naţional „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007″ din urmă cu 3 ani, când te puteai întinde indiferent de dimensiunile plapumei fiindcă te ajuta guvernul să recuperezi, fiind interesat direct de vizibilitatea naţională, Klaus Iohannis se încăpăţânează să nu vadă realitatea Sibiului: oameni sărăciţi, străzi deteriorate, spitale şi şcoli în dificultate, handicapaţi care nu şi-au primit indemnizaţiile… şi lista  negativă poate continua la nesfârşit. Ideea mult visatei dezvoltări a Sibiului prin turism cultural, pe care i-au inoculate-o sfetnicii apropiaţi, din diferite interese personale, nu dă rezultatele aşteptate, pentru că nici valorile culturale puse la bătaie nu sunt dintre cele mai ridicate.

Drept urmare „aruncarea cu bani publici” pe care o practică acest edil este dăunătoare atât pentru municipiu cât şi pentru locuitorii acestuia. Aprobarea în 2010 a unui buget de 12.000.000 lei Teatrului Naţional Radu Stanca – cea mai mare subvenţie din ultimii 4 ani pentru a această instituţie, respectiv a unui buget de 8.000.000 lei Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, în cel mai greu an de criză economică şi financiară, departe de a reprezenta o investiţie înţeleaptă a banului public, demonstrează incompetenţă şi lipsă de responsabilitate faţă de nevoile reale ale cetăţenilor sibieni, dacă nu chiar interese personale în favorizarea conducătorilor celor două instituţii, Constantin Chiriac şi Ovidiu Dragoman, personaje despre care se vorbeşte că ar mai avea şi alte „înclinaţii” comune, nu doar de ordin cultural. Pentru un festival de acrobaţie stradală, muzică în pieţe, dans şi din ce în ce mai puţin teatru, care durează 10 zile şi care impresionează mai mult prin cantitate decât prin calitate, primarul a aprobat un milion de euro din banii Sibiului !

Semnalul de alarmă tras de noi prin publicarea articolului BUGET DE CRIZA LA TEATRUL DIN SIBIU: 3 MILIOANE EURO ! a avut un efect puternic, de autoapărare disperată: prin toate ziarele  obediente, directorul F.I.T.S. 2010, Constantin Chiriac, şi-a strigat reuşita cantitativă, încă de la începutul festivalului: 70 de ţări participante, 350 de evenimente, 66 de locaţii, peste 350.000 de spectatori. De parcă ar fi vrut să intre în Guiness Book! La sfârşitul festivalului, au fost în realitate vreo 25 de ţări participante, în jur de 235 de evenimente, 20 de locaţii. Chiriac a numărat, el ştie cum, 400.000 de spectatori. Desigur, cifra este mult umflată, dar nimeni nu verifică, cifrele se preiau din comoditate sau din neştiinţă, aşa cum le dă comunicatul de presă…

Cu cinism şi sfidare a situaţiei de criză gravă din România, directorul actor neîntrecut în trucuri bugetare, justifică presei sibiene: „Banii care vin, se cheltuiesc în această comunitate şi se întorc spre binele acestei comunităţi. Serviciile pe care festivalul le cere comunităţii se transformă în bani pentru toate structurile din oraş. Sunt foarte puţine afaceri din România care folosesc numai 26,3 la sută bani din acea ţară şi restul sunt atraşi din afară. Festivalul trebuie văzut ca pe o mare afacere a acestei comunităţi.”

Sună bine, chiar încurajator pentru naivi şi rău-intenţionaţi. Dar în realitate, cei 26,3 la sută sunt banii care acoperă cheltuielile de  cazare, masă, transport şi onorarii pentru toţi participanţii invitaţi la festival! Adică, Chiriac a avut la dispoziţie conform declaraţiilor sale, 1.600.000 de euro, respectiv 6.720.000 lei. Dacă socotim cu largheţe, o participare de 50 de persoane din fiecare cele mult clamate 70 de ţări în 3 zile de festival cât este media de participare,  vom ajunge la 3.500 de participanţi x 2 nopţi x 80 lei cazare/noapte) = 560.000 lei. Pentru masă socotim 3.500 de participanţi x 3 zile x 80 lei = 840.000 lei. Rezultă o cheltuială de 1.400.000 cu cazarea şi masa. Din cei 6.720.000 lei total buget, rămân 5.320.000 lei pentru decontarea transportului participanţilor şi al decorurilor, pentru onorarii, precum şi pentru cheltuielile de închiriere a spaţiilor, de închiriere a aparaturii de lumini şi sunet, de tipărire a materialelor promoţionale, cheltuieli cu utilităţile la sediul teatrului.

Calculul nostru a fost doar exemplificativ, dar, să nu uităm că, un sejur de 7 nopţi în Grecia, costă în această perioadă incluzând transportul, cazarea şi masa, numai 150 de euro de persoană!

Vă mai informăm că, România participă la expoziția mondială Shanghai 2010 timp de 6 luni (01 mai – 31 octombrie 2010), în cel mai mare efort de promovare externă de după 1990, printr-un stand propriu. Bugetul ţării noastre pentru participarea la expoziţie este de 5 milioane euro – adică un buget mai mic decât cel de 5,6 milioane de euro cât afirmă Chiriac că s-a cheltuit pe F.I.T.S. 2010 – din care construcţia şi amenajarea standului au costat 2,44 milioane euro.(Stirievenimente.ro). Iar numărul de vizitatori pe zi este estimat la cca 35.000 în condiţii de vârf, la un eveniment cu participare mondială !… Deci gogomăniile care se practică la Sibiu au picioare de lut în faţa realităţii.

Îi cerem public primarului Sibiului să verifice bugetul real de venituri şi cheltuieli al F.I.T.S. 2010 şi, împreună cu organizatorii, să ne comunice care au fost costurile de decont ale festivalului din acest an înregistrate în contabilitatea Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu, pentru a le publica şi a ne informa corect cititorii, după cum urmează: număr de participanţi care au beneficiat de cazare şi cheltuielile totale cu cazarea; număr de participanţi care au beneficiat de masă şi cheltuieli totale cu masa; număr de participaţi care au beneficiat de decont transport şi cheltuielile totale cu transportul; cheltuieli cu transportul decorurilor; număr de participanţi care au beneficiat de onorarii şi cheltuielile totale cu onorariile; cheltuielile promoţionale ale festivalului pentru afişe, pliante, bannere, fluturaşi, publicaţii, etc.; cheltuieli de închiriere a spaţiilor de joc; alte cheltuieli şi în ce au constat acestea.

Considerăm că este o datorie de onoare a edilului oraşului să justifice public cheltuirea a un milion de euro din banii comunităţii şi atragem atenţia asupra cheltuielilor la fel de lipsite de oportunitate care urmează a fi făcute pentru diverse evenimente de pseudo-cultură, din banii Casei de Cultură a Municipiului Sibiu.

În paralel cu aceste cheltuieli neoportune, ineficiente şi de-a dreptul scandaloase pe care le face echipa Klaus Iohannis – Martin Bottesch din finanţele locale sibiene, bugetul public „cerşeşte” bani de la populaţie. În Monitorul Oficial, Partea I nr. 395 din 15 iunie 2010 a fost publicat Ordinul nr.1810/2010 al Ministerului Finanţelor Publice intitulat „Donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice – Aprobarea precizărilor privind modul de încasare a fondurilor băneşti donate către Bugetul public”…

 

Doina DAMIAN