Ce vedeţi că se întâmplă acum în Turcia este din cauza unor grupuri internaţionale de interese din domeniul energiei. Se va afla într‑o zi, sper, ce a generat şi generează războaiele actuale din Orientul Apropiat. Şi‑n România cea mai puternică mafie este tot mafia din energie. Mai tare decât un cartel al drogurilor din Columbia. Mai jos vă voi da doar câteva date, multe dintre ele cât se poate de publice, coroborate cu altele, nepublice.

   Legătura dintre Transelectrica și 1.320 kg cocaină pură

Transelectrica este compania de stat care administrează sistemul de transport al energiei electrice în România și, automat, are un statut special, care ține de siguranța națională. În mod normal toate angajările la Transelectrica ar trebui să fie atent monitorizate. Să fie angajați numai profesioniști și oameni bine verificați în prealabil. Țineți-vă bine! Pe una dintre funcțiile de “manager resurse umane” la Transelectrica (conform datelor oficiale) figurează Iuliana Stănuța Gavrilă, care în 2004 trăia în Chile, fiind concubina unuia dintre cei mai mari traficanți de droguri din America de Sud, românul George Dan Rusu. Acesta a fost condamnat pentru trafic cu cocaină pură în 2004, cantitatea pe care acesta o trimitea în Olanda fiind una imensă: 1.320 kilograme de cocaină pură. Ca mărime, această cantitate este a doua cea mai mare captură de droguri făcută vreodată în istoria statului Chile! Iuliana Gavrilă a apărut în presa din Chile ca fiind prietena celebrului traficant român, pe care l-a și vizitat de mai multe ori în pușcăria de maximă siguranță în care era încarcerat. (detalii aici). Iuliana Gavrilă a ajuns ditamai managerul la resurse umane fiind susținută de Gabriel Gheorghe, membru ALDE filiala Sibiu, fost președinte CA al Transelectrica. De asemenea, Iuliana Gavrilă a avut o relație amoroasă cu Tudor Cătăniciu, fiul deputatei ALDE Steluța Cătăniciu, ajuns și el manager resurse umane tot la Transelectrica. Angajările pe pile politice și pe sex sunt multiple la Transelectrica, vă voi prezenta o încrengătură stufoasă în curând. Vă veți îngrozi!

Câteva numere de la Transelectrica care se văd în buzunarul vostru

Nu e vorba de numere din acelea cum le place libidinoșilor șefi ai Transelectrica să aibă, ci de unele din conturi. Am povestit în alt articol despre faptul că pe 1 iunie a căzut curentul electric în două județe, incident de o gravitate enormă, cum nu s-a mai produs în România din 1977. În cifre incidentul arată astfel:

• În două ore, cât a durat incidentul din 1 iunie 2016, în două județe nu s-au putut livra în jur de 800-1000 MWh. Ca să realizați dezastrul, această cantitate este egală sau chiar mai mare cu suma nelivrărilor accidentale produse în 8 ani, nu doar în două județe, ci în toată țara. Pentru că în anul 2008 s-au pierdut 167 MWh; în 2009 – 69,3 MWh; în 2010 – 267,93 MWh; în 2011 – 98,8 MWh; în 2012 – 137,4 MWh; în 2013 – 30,8 MWh; în 2014 – 82,5 MWh; în 2015 – 38,3 MWh. În total 892, 3 MWh. Cu alte cuvinte în 8 ani de zile s-a pierdut în toată țara cât în doar două ore și doar în două județe pe 1 iunie 2016.

Aceasta înseamnă o pagubă de peste 15.000.000 de euro adusă Transelectrica de o conducere incapabilă, de un aparat bazat pe angajați puși pe pile. Voi reveni cu un articol special legat de Transelectrica și jaful orchestrat aici de niște hoți numiți politic. Apropo de politică, ministrul (tehnocrat) al Economiei, Costin Borc, nu a demis pe nimeni pentru acest incident, deși a trecut mai bine de o lună jumătate. O avea și el ceva proptele sau ceva amor pe la Transelectrica… Vom vedea. Aș vrea să trec la altă mare companie de energie.

OMV-Petrom este poate cea mai mare pagubă produsă României după `89

Fiindcă am pomenit de momentul așa-zisei Revoluții, aș vrea să știți câteva lucruri nasoale pe stil vechi, continuate pe stil nou. Actualul ministru tehnocrat al Energiei este Vlad Grigorescu. Tatăl lui Vlad, Andrei Grigorescu, a fost vice-ministru pe vremea lui Ceaușescu în Ministerul Petrolului. Din acea funcție, spun sursele noastre, a dirijat îndeaproape fabrica Arpechim Pitești, un colos industrial, azi un mare 0. (rețineți acest amănunt, revin asupra lui). Ceva și mai important, același Andrei Grigorescu a fost secretar de stat în Ministerul Industriei în mandatul lui Dan Ioan Popescu. Practic, a fost mâna dreaptă a lui DIP pentru dezastruoasa privatizare a Petromului. Același Andrei Grigorescu a fost și primul șef al LukOil România. La acest cumul de funcții era și normal ca fiul lui să continue dezastrul lăsat de tac-su. Mai întâi, Vlad Grigorescu, până să fie ministrul Energiei de azi, a devenit consilier al Ministrului Energiei din guvernarea Ponta, adică al lui Răzvan Nicolescu, fost director și ăsta al OMV. În mandatul lui Răzvan Nicolescu nu s-au mărit redevențele pentru petrol și gaze datorate de OMV statului român, deși era prevăzut în contract ca termen anul 2014. Ca să fie mai clară schema: tatăl, Andrei Grigorescu, a privatizat catastrofal Petromul în 2004 din postura de secretar de stat și a prevăzut în contractul de privatizare că se pot mări redevențele aferente OMV abia peste zece ani, adică în 2014. Iar fiul, Vlad Grigorescu, din postura de consilier al ministrului din 2014 (ministru, repet, care a fost director, și nu orice director, ci director de public affairs al OMV, deci ăla care negocia cu statul în favoarea OMV) nu s-a strofocat să mărească redevențele OMV, deși se împliniseră 10 ani de la privatizare și contractul de căcat la care a contribuit tac-su îl obliga să o facă. Azi Vlad Grigorescu este ministrul Energiei și nu se arată grăbit să mărească redevențele OMV, deși au trecut doi ani de când ele trebuiau mărite, de pe vremea când era doar un consilier al unui ministru fost angajat OMV. Ca o coincidență, ministrul Vlad Grigorescu, fiu al unui secretar de stat care a dat Petrom pe tavă OMV-ului, are azi ca secretar de stat tot un fost direct al OMV, pe Corina Popescu.

Ce nu observă ministrul-fiu al celui care a privatizat OMV și subalterna lui, fost director OMV

Despre mărirea redevențelor nici pomeneală să se ocupe acest ministru tehnocrat al unui guvern „cinstit” și de “patrioți”. Probabil că dau vina pe Ministerul Finanțelor că nu impune noi redevențe. De la Ministerul Finanțelor, secretarul de stat Dan Manolescu, cel care se putea ocupa de aceste măriri în 2014 a plecat de curând ca membru în CA-ul… Petrom. Coincidență, nu? Poate s-ar putea ocupa de asemenea Ministerul Economiei. Numai că și acolo este un secretar de stat, Sorana Baciu, fost angajat al OMV (sursele mele spun că doar și-a intrerupt contractul la OMV, nu știm exact) Altă coincidență, desigur! Asta cu mărirea redevențelor este una din probleme. Mai sunt însă și altele, unele la vedere, altele mai subtile, acestea din urmă fiind de competența SRI. Le voi expune schematic, în speranța că într-o zi, nu foarte îndepărtată, vom afla detalii din gura unor departamente de comunicare de la diverse instituții, atunci când lucrurile vor fi mult elucidate:

– Compania ungurească MOL era în 2004 cam la același nivel cu Petrom. Azi compania Mol, la care statul ungar a răscumpărat mare parte din acțiuni, are o cifră de afaceri de vreo 15 miliarde de dolari. În timp ce OMV-Petrom are cifra de afaceri de aproximativ 4 miliarde de dolari. De la momentul privatizării OMV a pus pe butuci fabricile de îngrășăminte chimice pe care le-a preluat și a închis fabrica Arpechim Pitești, o perlă a industriei românești. De asemenea a sistat toată industria petrochimică, inclusiv la rafinăria Brazi. Mase plastice – 0, bitum – 0. Vă spuneam că fabrica Arpechim a fost coordonată pe vremea lui Ceaușescu de Andrei Grigorescu, ulterior mâna dreaptă a lui DIP, groparul Petrom. Ei bine, dacă Arpechim exista astăzi, pe fondul scăderii prețului țițeiului, ar fi putut livra împreună cu rafinăria Brazi produse de peste 10 miliarde de dolari. PIB-ul României este cotat în jur de 200 miliarde de dolari. Deci practic s-a anulat prin proasta gestionare a bogăției Petromului circa 5% din PIB-ul actual al României.

– OMV produce la centrala construită la Brazi energie electrică din gaze. Problema este că OMV plătește pe gazul folosit pentru a produce energie electrică de 7,5 ori mai puțin decât orice alt producător de energie electrică din România (este, de fapt, în mare doar costul de producție al gazelor extrase tot de OMV). Asta nu e tot. Se petrece ceva și mai grav: OMV a primit printr-o Hotărâre de Guvern dată de Ponta în 2012 (HG 870/2012) dreptul de a folosi pentru producerea de energie electrică gaz din producția internă fără a respecta coșul țării. Practic orice altă companie de tipul OMV este obligată să folosească atât gaz de producție internă (ieftin), cât și de import (mai scump), pentru a nu crea un dezechilibru în piață. Ca să înțelegeți mai bine principiul: dacă unul sau mai mulți utilizatori de gaze naturale ar folosi numai gaz “”românesc”, ar obliga pe ceilalți utilizatori să cumpere gaz de import, care e mai scump. Practic v-ar crește (și v-au crescut) facturile la gaze din cauza unei astfel de situații. De ce a dat Ponta un HG în defavoarea consumatorilor casnici? Nu cumva pentru a-și consolida relația cu niște parteneri politici din afara României, căci el tocmai ce ajunsese premier în 2012? Vreau să rețineți cantitatea dată de Ponta din pix OMV-ului: 1,2 miliarde metri cubi de gazeanual! (cf. Notei de fundamentare, dar care nu a fost preluată în OUG, deci legal puteau consuma oricât).

– Ca o coincidență, până ca OMV să distrugă industria petrochimică din România, folosea printr-o încălcare a legilor românești tot cam în jur de 1,1 miliarde de metri cubi de gaze din producție internă (ieftine) pentru a fabrica produse petrochimice. Practic, OMV a făcut ca în România să crească importul de gaze masiv, adică gaze de import scumpe, în coșul de consum al tuturor celorlalți consumatori (populație și firme, inclusiv concurenti direcți.Pentru că OMV folosea în exclusivitate numai gaz din România (ieftin). În schimb, produsele făcute din gaze, gen îngrășăminte chimice, le-au exportat. În fond, au exportat sub formă de alte produse gaz românesc obținut ieftin, în timp ce alți competitori au fost nevoiți, la schimb, să importe gaz scump. Situația aceasta a fost declarată ilegală prin sentințe judecătorești încă din 2007, de către Curtea de Apel București, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Niciodată OMV nu a plătit pentru prejudiciul creat! Mai mult, din acel moment OMV s-a reorientat către producerea de energie electrică din gaz românesc ieftin și a primit pleașcă HG-ul lui Ponta. Dacă DNA-ul și SRI-ul și-ar face cu adevărat treaba s-ar vedea cine și de ce a dat acel HG.

Se pune problema dacă OMV-ul nu procedează cu energia electrică obținută din gaz ieftin românesc, la fel cum a procedat cu produsele petrochimice obținute din gaz ieftin românesc. Adică dacă o exportă și MAI ALES, cu ce preț, în ce moment. Sunt detalii tehnice pe care numai un specialist în energie le-ar putea stăpâni. Și totuși se poate face rapid o analiză generală, pe înțelesul oricui, a unor riscuri posibil existente în piața energiei electrice din România.

                 Ajungem iar la Transelectrica

Piața românească a energiei electrice are doi piloni: Transelectrica șiOPCOM. Transelectrica este sistemul prin care se transportă energia electrică, iar OPCOM-ul este sistemul care arată la secundă, să zic așa, cine, când, cu ce preț și câtă energie electrică a vândut sau a cumpărat în piața românească. OPCOM-ul este o bursă care transparentizează instantaneu tranzacțiile, iar Transelectrica este sistemul care transmite către bursă datele, pe baza energiei vehiculate în sistemul Transelectricii. Atenție însă! Doar energia vândută pe teritoriul României intră în procesul de transparentizare mijlocit de OPCOM. Energia electrică exportată și energia electrică importată nu fac obiectul transparentizării! Ceea ce presupune niște probleme mari. Un producător de tipul OMV nu poate vinde sau cumpăra energie electrică pe teritoriul României chiar la orice preț. Cum prețurile pe bursă sunt publice, orice creștere sau diminuare mare a prețului pe bursa energiei, adică pe OPCOM, este practic automat vizibilă și ar trebui investigată de către ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Energie), pentru a nu apărea derapaje, șmecherii concurențiale. Însă în cazul energiei electrice exportate sau al energiei electrice importate aceste derapaje nu sunt investigate de către ANRE fiindcă informațiile referitoare la aceste tranzacții nu sunt publice. Teoretic, OMV sau altă companie de profil poate exporta unei firme din Austria energie electrică din România cu 100 de lei, să zicem, deși prețul pe piața din România e de 150 de lei, iar ulterior să importe aceeași cantitate cu 150 de lei. Profitul din diferența speculativă de preț, de la 100 de lei la 150 de lei, rămâne la firma din străinătate. Practic, se externalizează un profit baban. Atunci când faci energie electrică din gaz ieftin îți poți permite să vinzi ieftin afară și să cumperi scump, dacă ai intenția de a externaliza profitul unei companii din România. Ceea ce am expus aici este un pur scenariu. Poate că SRI-ul știe exact dacă acest scenariu a și fost pus în practică… Poate că știu și alții… Ar trebui să știe sau să afle Sorana Baciu, secretar de stat la Ministerul Economiei, care, coincidență, a și fostă angajată a OMV și este pupila lui Toni Teau, șeful Transelectrica. Transelectrica ține de Ministerul Economiei.

Interesul “statului român” nu coincide cu interesele angajaților din statul român

În orice stat din Europa, o companie privată nu poate periclita economia statului respectiv sau, cu atât mai puțin, siguranța națională a acelui stat. Statul ungar și-a răscumpărat acțiunile de la compania Mol. Statul român nici nu se gândește să răscumpere acțiunile Petrom. Dar cine e statul român? Or fi politicienii de teapa lui Năstase sau Dan Ioan Popescu, care au dat pe nimic Petromul sau de teapa lui Ponta care a dat OMV-ului cadou gazul românesc…. Or fi șefii de servicii de informații, de teapa lui Mihai Răzvan Ungureanu, a cărui nevastă e plătită de OMV… Or fi miniștrii și secretarii de stat angajați la OMV… Or fi șefii din Transelectrica puși în funcții aiurea… Or mai fi și alții, din alte categorii. Peste toate acestea însă statul român este proiecția ta, românule! Tu lași ca statul român să fie slab, la cheremul altor state.

                                                                                                                                                                                                                                                        Alexandru CĂUTIȘ

Sursa articol: http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/in-atentia-dna-si-sri-ocupati-ca-de-adevarata-mafie-mafia-din-energie/