A căzut o stea: Marius-Albin Marinescu

 

Azi au avut loc funeraliile unui mare român: Marius-Albin Marinescu, o stea de primă mărime a presei de investigație românești. S-a dus în rândul Drepților din Cer în amiaza zilei de 15 decembrie a.c., după o lungă și grea suferință. A luptat până în ultima clipă, știind că viața lui contează pentru România. Avea o constituție fizică obișnuită spre fragilă, dar avea o voință de fier, nervi de oțel și o mare putere de muncă și de discernământ. A depistat corupții și i-a demascat, de aceea a devenit un magnet care atrăgea informațiile furnizate de patrioții „însetați după dreptate“ – dreptate, adică Justiție, nu Ju$tiți€!. SINE IUSTITIA, NULLA LIBERTAS! „FĂRĂ DREPTATE NU EXISTĂ LIBERTATE!“ De aceea, inspirat, și-a denumit revista Justiţiarul.

„Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura“ (Luca, 5, 6). Acum vreo doi ani, reâncepuse virulent – îndeosebi la Antena3 – campania contra președintelui Klaus Werner Iohannis, demascându-i-se abuzurile și ilegalitățile din activitatea sa de primar la Sibiu, consemnate în vreo 15 dosare penale, între timp mușamalizate toate[1]. Atunci s-a dezvăluit că Marius-Albin Marinescu este cel care-l vâna, de 20 de ani, pe maleficul primar de Sibiu, scos din pălărie de oculta europeană cu ajutorul demagogului Crin Antonescu-Vorbete[2]  – cu scopul de a-l face prim-ministru „tehnocrat“ fiindcă era un cleptocrat și, deci, era priceput în mânării –, și pus președinte al României. Într-o convorbire telefonică avută, atunci, Marius-Albin mi-a spus optimist că speră ca, până la urmă, tot el să fie cel care l-a detronat pe Klaus Werner Iohannis. Din păcate, n-a mai apucat să vadă ziua aceea; s-a dus la Ceruri. Dumnezeu să-l odihnească și, poate, îi va inspira pe tot mai mulți să îi urmeze exemplul înflăcăratului Marius-Albin.

„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este Împărăția Cerurilor“ (Luca, 5, 10). Firește că atitudinea lui intransigentă contra corupților – pe care, pe unii, i-a băgat la pușcărie – i-a adus o mulțime de procese de calomnie. Dar le-a câștigat pe toate – cu excepția, cum am spus, celor ale lui Klaus Iohannis. E notorie, deja, cârdășia dintre unii magistrați locali, precum faimosul procuror pervers Augustin Lazăr[3], care i-a îngropat dosarele penale, și judecătoarea Maria Morar, care l-a transformat pe Klaus Werner Iohannis din președinte al Federației Democrate a Germanilor din România (F.D.G.R.) în moștenitorul patrimoniului Grupului Etnic German (G.E.G.)[4] – care fusese Coloana a V-a a Germaniei hitleriste în România și care fusese interzis ca organizație fascistă prin decret regal, în baza Tratatului de Pace cu Aliații.

Marius-Albin Marinescu devenise, astfel, „inamicul statului“ – „drumeț în calea lupilor“, cum fusese și Nicolae Iorga –, fiindcă, ne amintim, istoricul Dinu Giurescu declarase în Parlament că statul român nu-i mai apără pe români, ci pe străini[5]! Această agresiune antiromânească a statului a ajuns până acolo încât un legat-la-limbă ca Sorin Mihai Grindeanu, ca șef al ANCOM, a interzis revista electronică JUSTIȚIARUL, alături de alte reviste naționaliste, apărătoare ale valorilor naționale românești! Și, culmea absurdului, Sorin Mihai Grindeanu – care deține recordul mondial ca fiind singurul premier din lume ce fusese demis din funcția de premier de propriul partid, care interzisese, la ordinul lui Klaus Iohannis, revista Justiţiarul –, este acum „în cărți“ și ne dă lecții bâblbîite la televizor. Acest individ, printre mulți alții, este un tipic „reprezentant al statului contra cetățeanului“! Când vom scăpa de ei?! Și cum?

Am început să public în Justiţiarul din primăvara anului 2002, după trecerea mea în rezervă. Am fost împreună, la Pojorâta, la aniversarea unui deceniu de la apariția ziarului româno-american Curentul internațional. Pe drum, în mașina lui, m-a întrebat cum de ajunsesem să îi cunosc ziarul, la care, între timp, devenisem redactor-șef. Și i-am dezvăluit „misterul“: în S.R.I. există o diviziune de analiză a presei, care, acum, a devenit Centrul de cercetare și analiză a presei. Acolo se elaborează un „Buletin de știri“ din presa internă și internațională, trimis principalelor instituții de stat, precum și celorlalte diviziuni ale S.R.I. Acolo găsisem și extrase din revista Justiţiarul și, firește, adresa electronică. În decursul acelui an, 2002, din primăvara până-n toamnă, în ediția națională Justiţiarului, am publicat în serial studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, republicat, ulterior, pe alte site-uri. Despre acest studiu al meu s-a împiedicat, între timp, un oponent, Mihai Cotea Mihai (vedeți?! Un nume neaoș românesc!), care, în stilul autentic jidănesc, dă citate trunchiate ca să își argumenteze alegațiile cam agramate[6].

Problema de fond a cazului curajosului ziarist Marius-Albin Marinescu este că denumirea revistei Justiţiarul trimite la dimensiunea ideatică, noetică. Ceea ce revine la a cita teza a XI-a despre Feuerbach a lui Marx, „Filozofii de până acum nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri. Important, însă, este de a o schimba!“ Am propus o astfel de soluție de schimbare[7]. Adică, de la varianta onirică și ziaristică ilustrată de imbatabilul Marius-Albin Marinescu și de revista lui, Justiţiarul, la ipostaza din filmul american The Punisher![8] Care, pe românește, s-ar traduce, mai corect, „Pedepsitorul“! Pentru că face justiție și pedepsește singur, împotriva legilor statului, personificate de către foștii colegi ai lui, polițiști, care stau ca „boul pe coadă!“ De aceea ziceam să ne americanizăm. Nu avem arme? Cumpărăm de la țigani. Dar mai avem cuțite, ciomege, țepușe să-i tragem în țeapă, funii, săpun etc. Ne mai trebuie voință! „Voință și reprezentare!“, cum spunea Schopenhauer. Ar mai fi o speranță pașnică, deoarece a intrat în Parlament A.U.R. Să vedem dacă se va ține de cuvânt.

Marius-Albin Marinescu s-a ridicat la Ceruri, dar trebuie să-i preluăm moștenirea și poate că se ivește alt ziarist care să îi urmeze exemplul și „să stea cu ochii“ pe A.U.R.!

  Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU

 

[1] Marius Albin MARINESCU, «Dosarele penale ale primarului Klaus Iohannis, zis Johannis: „uitate” sau „rătăcite”, în așteptarea prescrierii», JUSTIȚIARUL, 21 iunie 2009, pe http://sibiu.justitiarul.ro/dosarele-penale-ale-primarului-klaus-iohannis-zis-johannis-uitate-sau-ratacite-in-asteptarea-prescrierii/; vezi și : https://www.justitiarul.ro/de-ce-antena-3-nu-a-dezbatut-niciodata-cazul-fdgr-succesor-al-organizatiei-naziste-grupul-etnic-german/

[2] Cf. Vasile I. Zărnescu, „Crin Antonescu-Vorbete: omul cu ochi de peşte mort-de-trei-zile“, JUSTIȚIARUL, 23 octombrie 2009, pe https://www.justitiarul.ro/crin-antonescu-vorbete-omul-cu-ochi-de-pete-mort-de-trei-zile/

[3] Cf. de ex., aici: https://www.justitiarul.ro/scrisoare-deschisa-catre-ministrul-justitiei-redactorul-sef-al-revistei-justitiarul-solicita-revocarea-si-demiterea-sefilor-parchetului-general-augustin-lazar-si-a-adjunctului-sau/

[4] Marius Albin Marinescu, „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial“, în JUSTIŢIARUL, 12 iulie 2010, pe http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/

[5] Cf. https://www.justitiarul.ro/mai-apartine-romania-romanilor/ ; vezi și: https://www.trezirealarealitate.ro/2017/10/colonel-rtg-vasile-zarnescu-institutiile-statului-contra-romanilor/

[6] Cf. Mihai Cotea Mihai, „Holocaustul și antisemitismul din oglinda bâlciului“, pe: https://coltulcultural.wordpress.com/2013/01/27/holocaustul-si-antisemitismul-din-oglinda-balciului/comment-page-1/#comment-1851

[7] Vasile I. Zărnescu, „Să ne americanizăm!“, JUSTIȚIARUL, 1 octombrie 2018, https://www.justitiarul.ro/sa-ne-americanizam/. Propunerea mea s-a bucurat de succes – vezi și: https://www.gandaculdecolorado.com/sa-ne-americanizam/ ; https://www.incorectpolitic.com/sa-ne-americanizam/ ; https://ioncoja.ro/singura-solutie-americanizarea/

[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/The_Punisher_(2004_film