Abuzuri

Abuzul de putere în vreme de coronavirus

           File din jurnalul unui iresponsabil Așa cum, cu mai bine de un mileniu în urmă, […]

 

         File din jurnalul unui iresponsabil

Așa cum, cu mai bine de un mileniu în urmă, ne ardeam satele și ne otrăveam fântânile în calea năvălitorilor, așa ne distrugem acum bruma de civilizație pe care am acumulat-o în secolele ce s-au scurs de atunci. Cine sunt azi năvălitorii? Nevăzuți, ei sunt printre noi. Ne invadează dinăuntru și ne întorc cu secole în urmă pentru ca ei să-și impună regulile, pentru ca noi să redevenim sclavi. Îi știm, dar nu-i numim întrucât ne este teamă. Iar dacă îndrăznim, totuși, suntem aspru pedepsiți. Trăim, fie că o recunoaștem fie că nu, un ne mai întâlnit timp al fricii pe vreme de pace.

                             Se putea și altfel?

Este întrebarea care ocupă mințile tot mai multor oameni. A acelora care, fără a avea nicio vină, se văd aduși în pragul falimentului, cu munca de ani, uneori de generații, distrusă în câteva săptămâni. A brumei de politicieni rămași raționali și care își văd țara împinsă înapoi cu ani, dacă nu cu decenii, și fără ca prin măsurile demne de evul mediu întunecat rezultatele palpabile ale luptei împotriva virusului să se simtă. Fiindcă, la fel ca la început, îmbolnăvirile continuă, morții reali sau inventați se adună în cifrele fluturate pe ecranele televizoarelor, revenirea la normal se tot depărtează ca Fata Morgana iar speranța de a reveni la o viață normală dispare într-o ceață tot mai deasă. Este întrebarea aflată pe buzele zecilor de milioane de slujbași la stat sau la particulari din toată lumea care au rămas fără un loc de muncă, aflați azi la mila unor administrații debusolate și datoare pentru decenii marilor consorții bancare.

Sunt câteva state care au încercat și altceva. Țări care nu s-au lăsat târâte de valul iresponsabil al distrugerii propriilor economii și al umilirii propriului popor. Țări pentru care respectul cetățeanului de rând a primat instaurării unui regim de teroare prin care administrația să-și sporească artificial puterea, așa cum s-a întâmplat în  România.

Unele au eșuat. Până și aroganta Britanie a renunțat la calea rațională aleasă în primă fază. Și asta numai după ce prim-ministru a fost, brusc, aproape demonstrativ, atacat de virus. A mai încercat o altă cale decât ostracizarea propriilor cetățeni și jandarmul lumii, înfumurata Americă. Dar s-a lăsat păgubașă atunci când a simțit că împotrivirea (contra cui?) nu-i de bun augur într-un an hotărâtor pentru alegerea președintelui. An în care banii pentru campania electorală erau mai importanți decât orice altceva.

Unele au reușit. Suedia fiind exemplul cel mai edificator. Azi, Suedia nu are, comparativ cu statele care au luat cele mai dure măsuri (Italia, Spania, Franța), un număr mai mare de decese. Privind cifrele, în Suedia sunt 260 victime la milionul de locuitori, în Italia 466, în Spania 577  iar în Franța 371. Economiile ultimelor trei sunt la pământ iar Suedia continuă să nu cunoască mari probleme economice pe plan intern. Ați auzit sau ați citit ceva despre Belarus în lunile de ”luptă” cu virusul? S-a rostit vreodată numele Belarus în timp ce miile de morți sunt contabilizați cu obstinație pe ecranele televizoarelor de dimineața până seara? Dacă nu știați, Belarus e țara aceea cam cât România de mare, cu circa 12,5 milioane de locuitori, aflată geografic colea, deasupra Ucrainei. Nu-i așa că nu ați auzit nimic despre ea pe parcursul tragic al înfiorătoarei pandemii? Nu ați auzit fiindcă guvernul din Belarus a zis că acest coronavirus este doar purtătorul unei gripe sezoniere, ca multe altele, și nu are de ce să-și încartiruiască populația și nici de ce să blocheze economia. Pe 9 Mai, Ziua Victoriei în cel de al doilea Război Mondial, la Minsk s-a organizat o mare paradă militară, la care au defilat 3000 de militari asistați și aplaudați de alte câteva mii de cetățeni, iar veteranii (fără să li se impună păstrarea distanței sociale și fără emblema acestor vremuri: masca pe figură) au ocupat până la refuz tribuna principală.

În aceeași zi, la noi, bătrânii erau închiși în case, circulația se desfășura sub stindardul Declarației pe propria răspundere, iar sărbătoarea la 75 de ani de la încheierea ultimului război mondial nu a existat. Domnii Iohannis, Orban și Ciucă au avut cu totul o altă treabă. Au fost foarte ocupați. Pentru ei nu au existat nici cei 93.326 de tineri morți în luptă prin stepele rusești, prin munții Tatra sau la cotul Donului și nici de ceilalți 200.000 internați în lagărele sovietice dintre care s-au mai întors câțiva. Să fie atâta tăcere pentru că, atunci, la 9 Mai 1945, înfrântă era prietena noastră de azi, Germania? Sau pentru că prin arterele președintelui nostru mai curg câteva picături de sânge saxon?… Dar să nu fim răutăcioși. Au ”uitat” ei, cei care conduc azi țara, până și că la 9 Mai 1877 a fost proclamată independența de stat a României! Atunci, cum să nu te întrebi: Pe cine reprezintă ei de fapt?

Privitor la ceea ce s-a întâmplat în Belarus, OMS, indignată, a cerut în mod ferm guvernului să renunțe la paradă. Răspunsul a fost că Ziua Victoriei este mult prea importantă și că Belarus nu vrea să-și supună populația ”psihozei” declanșate pe seama acestui virus. Știți câte persoane au decedat din cauza COVID-19 în Belarus? Dacă nu știți, vă spun eu, 126! Noi ne apropiem de 1000…

                         Violența instaurată prin lege

Am ajuns să fim tratați de aleșii noștri ca niște dușmani. Nu am întâlnit niciun cunoscut care să nu se plângă de violența și de obtuzitatea „organelor” îndrituite cu aplicarea legilor. Legi care sunt de fapt niște ordine, ilegale conform Curții Constituționale, elaborate nu se știe unde, de nu se știe de cine și adunate în așa-zisele Ordonanțe Militare care nu au nimic de-a face cu milităria. Poate doar denumirea menită să inducă frica.

Ceva este în neregulă cu cei pe care i-am ales să ne conducă. Ar trebui, cel puțin să ne respecte. Pentru că din banii noștri sunt plătite nu numai indemnizațiile lor uriașe, dar și nesfârșita suită de beneficii: șoferii, mașinile scumpe, protocoalele fastuoase, vilele care se învârt după soare, elicopterele, biletele de avioane la clasa business, călătoriile în străinătate atunci când au chef și interminabilul cortegiu de lachei. Simțim, pe zi ce trece, că ei ne urăsc feroce în timp ce declară că nu mai pot de dragul nostru. Se vede că ne consideră o turmă de animale care are nevoie de dresaj, o adunătură de ființe ne ascultătoare, care îi încurcă în demersurile lor de a se îmbogăți cât mai repede.

Uitați-vă la ce se întâmplă cu bătrânii, declarați „vulnerabili” și închiși în case, ca în cuști, „pentru a fi protejați”. Adică din dragoste nemărginită! Ei mor acasă cu zile fiindcă, dacă nu ai COVID, nu ești primit în spitale. Medicația pentru bolile cronice, socotite fără speranță de vindecare totală, sunt retrase din farmacii. Fără a fi contabilizați de nimeni, bătrânii „protejați” se sting cu miile în anonimat, răpuși de cancer, de diabet, de inimă, de multe alte boli declarate acum ne importante de un sistem de sănătate abrutizat și pentru care nu mai există o altă boală în afara COVID-ului. Sunt sute de exemple care arată că dacă ești internat, indiferent ce boală ai avea, ești tratat de COVID și numai de COVID. Nu mai sunt medicamente decât pentru acest afurisit de virus. Celelalte, fiind dispărute între interesele obscure ale mânuitorilor de moarte din administrația de stat.

Doctori cu renume au fost transformați în ciocli, ocupându-se aproape exclusiv cu aplicarea apostilei COVID pe certificatul de deces și cu numărarea morților din morgă. Suntem o țară unde chinurile iadului par o glumă în comparație cu ceea ce se întâmplă aici iar cei care ne-au adus în starea aceasta spun că noi suntem de vină fiindcă suntem indisciplinați și ne supunem greu ordinelor lor absurde. Te supui, sau mori! Aceasta pare a fi lozinca sub care defilează mândrul Johannis, zâmbărețul Orban și iubitorul de oameni ministru al internelor. Dacă nu erați amendați cu sume amețitoare, ați fi murit mult mai mulți, ne spune președintele „tuturor românilor”. A inventat el, în laboratoarele de la Cotroceni, tratamentul cu amenzi împotriva gripei!

Eu refuz să cred că doctorii fac din proprie inițiativă aceste servicii înjositoare și descalificante pentru ei. Refuz să cred că din inițiativă proprie medicii au transformat spitalele din lăcașuri ale alinării suferinței în pușcării destinate morții, așa cum ni le descriu, îngroziți, cei mai mulți dintre cei internați acolo. Statul acesta, subordonat și el unor comandamente obscure în urma unor înțelegeri dubioase ascunse opiniei publice, le-a băgat medicilor pumnul în gură și, dacă nu joacă așa cum le cântă el, iau drumul pușcăriei. Și exemplele sunt prea cunoscute pentru a le mai repeta aici.

                            De ce la noi nu se poate?

Citesc acum despre măsurile de revenire la viața normală luate de state mult mai lovite de epidemie decât noi. În Polonia, Justiția a constatat că restricțiile impuse populației au fost ilegale și s-a renunțat în numai câteva ore la îngrădirile de tot felul. La noi, Curtea Constituțională și Avocatul Poporului sunt acuzate de jocuri politice atunci când demonstrează abuzurile puterii împotriva populației…

Încep să revină la normal: Spania, Italia, Franța, Germania, Austria, Slovenia, Belgia, Portugalia, Croația, Ungaria și Serbia, Islanda, Bulgaria, Grecia, Norvegia și Danemarca. La noi nu se poate. Noi va trebui să umblăm în continuare cu Declarații în buzunar, să dăm socoteală pentru fiecare pas făcut în afara locuinței, să fim amendați cu sălbăticie, să fim vânați ca tâlharii, să nu ne putem vedea rudele, copiii, să ne omorâm bătrânii cu zile închizându-i între patru pereți, să ne distrugem economia și agricultura. De ce? Fiindcă un Arafat ajuns conducător de țară spune că nu suntem suficient de cuminți și nu știu care curbă nu se curbează cum vrea el? Fiindcă un Iohannis, ajuns și el conducător de țară, spune că dacă nu suntem amendați vom muri cu zile? Fiindcă un Orban, încă ne dezmeticit de norocul care a dat peste el, spune că „să mai vedem cum evoluează situația”? Fiindcă un ministru al sănătății mai are stocuri de măști în farmacia proprie? Fiindcă un ministru al internelor iubește să iasă la miezul nopții și să anunțe nenorociri după nenorociri numindu-le Ordonanțe Militare? Fiindcă nu știu care medic de prin vestul țării cere ca toți  asimptomaticii să fie imediat internați? Fiindcă…

                                                                                                Teodor PALADE 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *