Cadran international

Al patrulea Reich german, terorism și neoliberalism globalist, văzute din Marea Britanie

                        Al patrulea Reich german   Lacustră britanică – […]

 

 

                    Al patrulea Reich german

 

Lacustră britanică – stațiunea turistică Brighton, în Sussex, pe malul Canalului Englez. Locul unde se reunește anual toată aristocrația britanică. Pe pod, lângă Brighton Pier, doi englezi în vârstă își plimbă câinii Labrador și sporovăiesc potolit – sunt vorbăreți, dar se cam tratează. Unul dintre ei a văzut știrile la ora ceaiului cu lapte și îi spune celuilalt că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este greu supărată pe președintele SUA, Donald Trump. Tante Angela vrea acum o Europă care să fie „pe mâinile proprii ale europenilor”, departe de Statele Unite. Pe câte mâini să fie, adică, Europa? Nu știe nimeni, englezul ridică din umeri. „Păi, doamna vrea Europa pentru oamenii de pe stradă sau pentru cluburile ei Posh (aristocrați – n.n.)?”, se miră el, fin-ironic și euro-sceptic, ca orice englez vârstnic care se respectă. Celălalt dă din mână a lehamite, pronunță în clar un cuvânt afurisit („Bollocks!”), aprobat unanim din capete de câinii Labrador și de tovarășul lui, apoi se urnește mai departe. Grupul se îndepărtează și acum te gândești firesc că așa vor fi început în trecut trei Reich-uri ale Germaniei – cu îngrijorările unor englezi la vorbele nemților.

brighton

Dacă citești ziarele vreo săptămână în România, vei afla în general ce mai „decide” Germania, ce „face” Germania, ce „vrea” Germania, ce „respinge” Germania. Mai apoi, un cerșetor cu facultate din piața Romană a Bucureștilor, te va lămuri că Germania este condusă cu doamna Angela Merkel. Un întreg continent este încredințat unei singure țări, pe principiul pur românesc, extras direct din piața bucureșteană Chibrit „Banii vorbește”. Germania poate să se tragă la umbră, cu o bere, dar Reichul german va rămâne mereu pe loc, mai ales după plecarea americanilor. Undeva, mai retras va rămâne și Uniunea Europeană – chelner perfect, housekeeper și purtător de cuvânt.

Un cor pe multe voci – muncitorii români din Regatul Unit, polonezii, cehii, maghiarii sau marțienii, se întreabă dacă Europa (acel continent unde previzibil ar putea reveni cu toții) și mecanismele sale mai sunt încă în stare de funcționare, după ce apocalipsele locale din UE au înrăutățit buletinele de știri: mulțimi nemaivăzute de migranți, atentate, islamism, frontiere din burete, Brexit, ostilitatea vecinilor. Birocrații de la Bruxelles, comisiile, guvernele și avocații poporului, Reichul, Angela Merkel sau chiar ziarele neo-liberale le răspund acestor oameni subțirel, în Do Minor și îi trimit la Biroul de Obiecte Pierdute. Astăzi, o parte mare din Europa- eventual cea pe care s-a depus praful, numită și „Europa tradiției” – este pierdută, iar restul se află în poșeta noului Reich german. Să nu superi Germania- își ia lua poșeta și pleacă acasă.

Ca român ce locuiește în Anglia, te miri ce-o mai fi rămas din Europa în afară de palavrele politice și simbolistica obișnuită – cârnații bavarezi, berea de la Oktoberfest, castelele din Spania, morile olandeze și Turnul Eifel – scăpat nevătămat după „protestele” cu cagule și bâte ale extremiștilor de stânga (antifa). Cu Veneția măcinată la fundație de industria turistică masivă, Italia de azi a rămas cu un singur simbol binecunoscut- vasele traficanților de carne vie (nota bene, „Expresul de Mediterana”) care debarcă în fiecare lună mii de migranți economici sosiți ilegal din Africa. Acolo, Mafia, ONG-urile de lux „pentru drepturile omului” și Uniunea Europeană (super-statul presupus bogat care n-are însă suficiente conturi bancare ca să-și protejeze frontierele) debarcă în solidaritate o maree umană care legitimează deja un business de proporții – cu mulți bani comunitari, dar și multe întrebări de bun-simț, evitate în numele aceluiași globalism.

Un singur lucru nu reușesc analiștii politici și oracolele de televiziune din Occident să precizeze: care este linia de demarcație pe care se vor întâlni noul Reich german – cel eliberat de sub „asuprirea” lui Donald Trump și califatul islamist revărsat spre Europa dinspre Siria, pe „politicile” lui Barack Obama, fost lider la Casa Albă și marele prieten al Angelei Merkel? Va fi linia aceea de demarcație pe o câmpie, pe vreun deal, poate pe banda de avarie a unui bulevard din capitala Arabiei Saudite? Un reportaj pe postul Al-Jazeera- televiziunea cu puț de petrol în fundul curții, tocmai ne arată un islamist bărbos vârât în papuci, care stă la soare pe lada de grenade și explică degajat unui reporter, misiunea lui din vârf de munte: „Coborâm de-aici, cucerim Europa, Anglia și Rusia, și facem un califat mare”. Europa este azi dorită inclusiv din văgăunile Afganistanului, iar cel mai mare califat islamic ar trebui să treacă prin Drobeta Turnu-Severin, pe urmă pe la Parlamentul din București  –  să vadă care-i treaba cu corupția, să poposească scurt pentru un ceai oriental la locul unde vrea Ponta să înfigă mega-moscheea și-apoi să-și continue drumul până în birourile din Bruxelles ale Uniunii Europene. Evident, dacă acel Bruxelles și acea Uniune Europeană n-au fost deja înghițite, fără masticație, de noul Reich german.

Un reportaj precum cel difuzat de Al Jazeera împinge previzibil aer tare în plămânii radicalismului Islamic – vine într-adevăr o zi în viața unora dintre tinerii extremiști din Occident când chatul cu prietenii, iarba, șaorma, încremenitul peisaj occidental, politețea falsă din stradă, jobul plictisitor, liceul plin de reguli stupide, Fiscul sau jocurile pe calculator se doresc duse și când rămâne doar exaltarea –  biciuită de reportajele cu bărboși solitari care „luptă” din greu în lanurile de “cruciați”. Comunități din Marea Britanie au furnizat voluntari și fonduri pentru jihadismul internațional și pentru alienarea religioasă numită Stat Islamic, DAESH, iar azi, ca și follow-up pe subiect, presa britanică raportează că mai mult de 23000 de jihadiști identificați locuiesc în Regat, din care 3000 sunt considerați “amenințare” și sunt monitorizați permanent. Cum ar spune criticii săi neadormiți, globalismul neo-liberal de azi afișează ambalajul dar nu pune și prețul produsului pe raft.

Diferența între bărbosul cu șlapi din munții Afganistanului și românca Adriana Ebrahim, sosită în 2015 in Marea Britanie dinspre Ferentarii Bucureștilor – și care spunea la câteva zile după sosirea sa în Chesterfield (Derbyshire) că Islamul va cuprinde întreaga lume – este doar de situare geografică. Fără să se cunoască, bărbosul și românca stau ideologic la aceeași măsuță, propovăduiesc aceeași expansiune, chiar dacă îi separă mii de mile. Ebrahim a descins în Anglia gata convertită la islamism. În prima zi au luat-o unii de la o moschee locală și au dus-o la „socializare”. În alte zile, au luat-o iar. Mai apoi, Ebrahim a fost la training într-un Care-Home din Chesterfield unde, pe la mijlocul instructajului, pe telefonul ei pre-setat a început să sune cântecul muezinului – chemarea la rugăciune a musulmanilor. Instructorul și ceilalți colegi au ascultat politicoși tânguirea orientală dar, din politețe britanică, nu i-au spus nimic. În Anglia, simbolistica religioasă agresivă este interzisă, cu atât mai mult în spațiile destinate îngrijirii unor bătrâni. Între chemări la unitate europeană, la tratative sau la muezini, europenii au renunțat să mai afle care a fost acel „declic” care a declanșat „vremurile interesante”.

Mergi să aplici în Brighton, pentru obținerea National Insurance Number (numărul personal britanic) și ieși mai apoi din clădirea JCP de pe Edward Street direct spre promenada orașului. Urci pe un pod, dar Bătrânul Continent nu se vede: dincolo de Canalul Englez nu distingi nimic din Franța, nimic din Belgia.. Aflată la locul ei, în subsolul tuturor clasamentelor Europei, România este cu atât mai greu de ghicit în ceața britanică. Plaja din Brighton e plină de pietre și îndrăgostiți, pescărușii dansează în briza sărată, cântă o fanfară într-un chioșc de lemn de pe faleză: este o zi frumoasă – o zi cu mult mai optimistă decât va fi ultima zi din viața Europei.

                                                                                                                                 Traian Horia

Sursa: cristoiublog.ro/

 

Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada

Cel mai recent atac terorist din Londra (London Bridge) a revelat un dezastru nu doar în planul pierderilor umane (7 morți, aproape 50 de răniți din care 21 se luptă pentru viața lor) dar și în plan moral: ferocitatea cu care atacurile au revenit de trei ori în ultimele trei luni într-o capitală europeană, Londra, considerată „securizată” indică faptul că Regatul Unit si Europa se află sub asediu – nu mai vânează guvernele, ci terorismul islamist a devenit brusc vânător. Reamintim că sâmbătă noaptea, un număr de indivizi au atacat coordonat în Capitala Regatului britanic, cu cuțite respectiv cu o mașină care a plonjat în mulțimea de pe promenada London Bridge, spulberând iluzia că Londra își revenise la viață după atacul din Westminster, de la Parlament. Potrivit rapoartelor, trei dintre atacatori au fost împușcați mortal de poliție, iar cercetările sunt în toi, cu percheziții derulate la mai multe adrese locale. Scotland Yard nici nu apucase să termine cercetările în precedentul atac terorist din UK (de la Manchester Arena) unde anunțaseră 17 arestări și prezumția de „lup singuratic” a teroristului, descins dintr-o familie de refugiați libieni.

foto7

Slăbiciunile guvernelor occidentale și a sistemului juridic în relația lor cu extremismul islamic, malversațiunile în prezentarea informației (nu sunt puține cazurile când publicații din Marea Britanie sau Europa nici nu au mai arătat originea atacului – fundamentalismul islamic, ca și cum dulceața cancerului nu mai are nevoie de prezentarea îndulcitorului), dar și confuzia oamenilor din Sistem (primarul Sadiq Khan de la Londra ajunsese să declare, ulterior atacului, că populația nu are niciun motiv să fie „alarmată”) au continuat să alimenteze în Marea Britanie un sentiment acut de nesiguranță și revoltă. Unii analiști apreciază că lipsa unei riposte dure împotriva extremismului islamic va influența semnificativ rezultatul alegerilor generale din Marea Britanie, iar ultimele poll-uri arată o creștere accelerată a popularității opoziției Laburiste, condusă de Jeremy Corbyn, care mai are de recuperat doar 5% ca să egaleze scorul electoral al Conservatorilor.

Neo-liberalismul, un amestec bizar de capitalism virusat savant cu socialism degenerat și care guvernează mare parte din ideologiile Europei occidentale, nu uită niciun amănunt și trăiește probabil, prin capacitatea de a inventa triumfuri chiar și acolo unde nu există. Faimoasele comunicate ale ex-președintelui francez Francois Hollande (de genul „Atacurile din Franța lovesc întreaga Europă” sau „Terorismul nu va învinge”), care a fost liderul unei țări ce a înregistrat atentate sângeroase în ultimii doi ani, s-au dovedit până la urmă a fi doar discursuri reușite: în viața reală, însă, atacurile terorismului islamic au lovit doar Franța și cel puțin „parțial”, terorismul a învins Republica lui Hollande, odată ce extrema dreaptă a crescut până la a trimite candidat la finala pentru președinție.

Pentru cazul atacurilor planificate și executate după stilul “consacrat” al grupului sunnit terorist Stat Islamic, un sentiment amorf de „deja-vu” se va instaura mereu acolo unde un atac terorist s-a consumat. A intrat Europa sub camion în Suedia, Germania, Franța sau Marea Britanie? A fost asta la televizor? La știri? Un deja-vu e generat din nou la repezeală pe trotuarul respectiv, la locul „atacului” (unii din presă încă mai folosesc pentru transmisii sintagma apoasă „locul incidentului”, iar mulți guguștiuci de presă nici nu mai menționează cuvântul – mult prea brutal, „terorism”). După orice atac, Parlamentul își pune cravată și transmite condoleanțe, asociațiile de musulmani reamintesc ca Islam e o religie a păcii și că teroriștii vor dezbinare, autoritățile se arată îngrijorate că islamofobia va crește, lumea merge la locul „incidentului” și duce flori, ține veghe și rostește mesaje emoționante, anarhiștii, extremiștii de stânga antifa și neutrii politic jură unire, guvernele anunță că „atacul” nu va schimba modul de viață al societății, miniștrii se jură că terorismul nu va învinge, iar în presa mainstream – ziariștii neoliberali care, în mod obișnuit îi denumesc „luptători” sau „militanți” pe teroriștii de la Stat Islamic, vor scrie articole elogioase despre victim – cu amintiri ale vecinilor, cu foste hobby-uri și foste calități umane. În urma tuturor, rămâne o știre de ziar.

Alternativ, la urmă de tot, Cancelarul Angela Merkel ar putea să anunțe în același cadru că doi extremiști de dreapta din armata germană au vrut să distrugă democrația din Germania, iar președintele nord-american Donald Trump va fi înjurat copios fiindcă nu înțelege multe din avantajele multiculturalismului și eventual pentru că nu a semnat Acordul pentru încălzire globală. Este ca o stare de somnolență generală, în care lumea merge în vârful picioarelor să nu trezească realitatea din somn.

În fapt, cu fiecare atac, terorismul mai câștigă o palmă de teren iar viața europeanului de rând, cel fără badigard și vestă anti-glonț, este radical schimbată. După 2014, singura încălzire globală excesivă este semnalată nu pentru stratul de ozon al planetei, ci pentru buletinele de știri. Se încing știrile, iar enunțul e simplu – prin grația perechii Barack Obama-Angela Merkel, terorismul stăpânește astăzi Europa. Reichul German și conducerea neoliberală a Uniunii Europene, entitățile care stăpânesc continentul, sunt demult depășite de situație, iar Europa a devenit un continent cu nervii în pioneze. La piață sau în parc, cetățeanul vestic traversează acum aleile ca și cum ar fi în Siria – privește în stânga, în dreapta, înapoi și spre cer. Nu asta se poate spune despre cuplul de grație Obama-Merkel, cel care a băgat Europa în spital (un spital despre care presa care i-a susținut, pretinde că era de fapt sală de bal, unde se dansa în halat alb). Obama ține acum speechuri la Milano (Italia) despre încălzirea globală cu 3 milioane euro ședința (probabil, cam 5-6 euro impozabili pe fiecare virgulă, dacă e discurs de trei ore), semn că pentru Italia corporatistă, gazul de eșapament a ajuns mai nociv decât praful de pușcă. Alături de Obama, cancelarul Angela Merkel și-a propus să salveze din nou Germania, al patrulea Reich și Europa, candidând pentru un nou mandat. Să o salveze de data aceasta, „definitiv”.

Dacă Barack Obama ar fi fost președintele SUA prin anii 40, fără îndoială că Statele Unite ar fi pierdut al doilea război mondial. Facem trimitere la același Barack Obama care a trimis aviația să bombardeze Libia și Siria, fără să existe certitudini că statele respective prezentau vreun risc pentru securitatea țării sale. Rezumativ, atacurile ordonate au transformat cele două state în tabere de teroriști și au împins mai mult de 2,5 milioane de refugiați și migranți din state musulmane ale Africii și Asiei spre Europa: mulțimile au intrat ilegal prin Grecia sau Italia, aduși cu barca de traficanții de carne vie. Obama a declarat că SUA se va implica în adăpostirea acestor oameni, dar singura care a preluat milioanele de transfugi a fost Europa – prin amica lui Obama, Angela Merkel, liderul necontestat al UE. Merkel a primit de-a valma refugiați și migranți fără vreo identificare și fără să le ceară solicitarea de azil în primul stat UE atins, conform legislației comunitare.

Astfel, de dragul lui Obama, cancelarul german a aruncat în ilegalitate întreaga Uniune Europeană, iar tineri africani sau asiatici de 18-20 de ani au intrat în Europa susținând că sunt elevi cu vârsta de 14. În plus, Merkel a ignorat inițial informațiile furnizate de serviciile secrete și Interpol, care avertizau că migranții sunt infiltrați de jihadiști care – azi și mâine, pun în pericol securitatea continentului. Grupurile de „drepturile omului”, Mafiile locale și organizatia-pensionar Națiunile Unite s-au implicat rapid pentru susținerea acestui nou tip de industrie (aducerea de migranți ilegali pe continent), finanțată masiv din fonduri pan-europene.

Pentru motive necunoscute marelui Public, cel care a pasat cartoful încins al migrației în mâinile Europei și a ordonat atacuri aeriene împotriva Siriei și Libiei, Barack Obama, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2009. La rândul său, Angela Merkel a fost desemnată Personalitatea Anului 2015 a revistei Times, concurentul cel mai important fiind liderul grupului terorist Stat Islamic, Abu Bakr Al- Baghdadi. Azi, cu armate de conducători la butoane și pe ștatele de plată, națiunile lumii vor ajunge să se împace (riscant) cu ideea că personalitățile lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada.

                                                                                                                                         Traian Horia

Sursa: http://www.cristoiublog.ro/

3 Comments

  1. Marc Aurel

    total d akord

  2. traian

    eroare !
    Cine este al 4’ea Reich ? Germanii nu prea au nimic de’a face. Este SIONISMUL si Merkel insasi este o marioneta sionista. Acesta e adevarul.
    Nazismul a fost; era national si cu multa fanfare. Sionismul e transnational si camuflat. Are arme “hard” (armatele Euro-Atlantice) si “soft”(marea Finanta, Homosexuali, Masonerie, etc)

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.