Fără categorie

Alegeri prezidențiale, războiul pentru stăpânirea României și „lupta anticorupție” (II)

  Marius Albin Marinescu: Faceți vă rog câteva referiri la conflictul dintre PSD și gruparea Iohannis&Co. Președintele spune mereu că este […]

 

Marius Albin Marinescu: Faceți vă rog câteva referiri la conflictul dintre PSD și gruparea Iohannis&Co. Președintele spune mereu că este în război cu PSD, că PSD trebuie eliminat din viața politică etc. El emană o ură mare.

Corvin Lupu: Eu cred că acest conflict devenit cronic în societatea românească, în ultimii ani, a fost declanșat și este întreținut pentru motivul fundamental de a menține România sub controlul absolut de tip colonial al Uniunii Europene și al corporațiilor internaționale care obțin profituri uriașe din exploatarea țării noastre. Am să încerc să-mi explic afirmația, bazându-mi argumentația pe reamintirea unor momente care au prefigurat o politică alternativă la „modelul Băsescu”, de subordonare necondiționată față de UE și față de fostul regim globalist de la Washington.

În primăvara anului 2012, prin moțiune de cenzură, guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a căzut și la putere a venit guvernul USL, condus de Victor Ponta. Prima măsură a fost anularea înstrăinării întregului de zăcământ de cupru al României către o mare companie internațională.  După ce inițial s-a comunicat un preț de doar câteva milioane de dolari pentru această tranzacție, Răzvan Ungureanu a clamat victorios că a renegociat la 40 de milioane de dolari vânzarea zăcământului, care era evaluat la aproximativ 200 de miliarde de euro și valora în realitate mult mai mult. Nu mai vorbim că zăcământul de cupru conține și alte metale foarte valoroase, unele rare. Anularea tranzacției a fost un semn de rău augur pentru stăpânitorii României. În vara aceluiași an, a avut loc al doilea referendum pentru demiterea președintelui Băsescu, principalul susținător al regimului colonial din România. Cu acest prilej, s-a văzut că democrația are limite mari și când interesele de dominație ale stăpânilor sunt afectate, voința poporului nu contează. Chiar deloc. Și atunci s-a făcut un joc al cifrelor necesare atingerii pragului stabilit pentru demitere. Listele electorale fiind încărcate cu uriașul balast de poziții fictive despre care am vorbit în prima parte a discuției noastre, nu s-a putut atinge pragul, Băsescu cu al său „sistem ticăloșit” a rămas la butoane, dator vândut Sri-ului și binomul a trecut la agresiuni și mai mari împotriva indezirabililor, rolul său a crescut mereu și acest lucru a agravat conflictul și criza social-politică și morală a României. În această luptă internă, serviciile secrete au susținut interesele străine, nu interesele românești, cu toate că ele ar trebui să-i susțină pe români și să respecte legile, iar în Constituția României scrie negru pe alb că țara este una suverană și independentă. În acțiunea serviciilor secrete nu am identificat raportarea lor la aplicarea acestor prevederi din Constituție.

În primii ani ai mandatului său de prim-ministru, Victor Ponta, ofițer SIE, dar fin al directorului SRI, George Maior, s-a îndepărtat de grupul care l-a propulsat și a promovat o agendă personală

În noiembrie 2013 a avut loc un alt moment semnificativ: premierul l-a invitat la București pe prim-ministrul Chinei și a antamat proiecte de anvergură. Mă refer la finanțarea Chinei, în condiții foarte avantajoase, a construirii reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă, a unei linii ferate Curtici-Constanța, cu viteza de 300 km/oră, a finanțării de ferme agricole a căror producții să fie integral cumpărate de China, a finanțării repunerii la capacitate maximă a producției Combinatului Oltchim și achiziționarea întregii producții de către China etc. De asemenea, prim-ministrul Chinei și-a exprimat dorința de susținerea prioritară a României pentru ca portul Constanța să devină principala poartă de intrare a produselor chinezești în România, achitând statului român taxele de intrare pe piața europeană. Proiectele româno-chineze au fost unele deosebit de atrăgătoare. Nu mai puțin de optsprezece prim-miniștrii ai unor state din centrul, estul și sud-estul Europei au venit la București și și-au exprimat și ele dorința de cooperare economică cu China. Uniunea Europeană și SUA nu au agreat acest proiect, deși cooperarea lor economică cu China este de dimensiuni uriașe. Ce este permis stăpânilor, nu este permis și slugilor.

Apoi, Victor Ponta a stabilit o relație personală cu Turcia, țara care începuse deja îndepărtarea față de Occident, prin mai multe măsuri, inclusiv prin renunțarea la calitatea de candidat la aderarea la UE și la formularea cererii de aderare la organizația economică BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), care este o piață uriașă cu economii care au independență energetică și mari posibilități de continuare a dezvoltării, spre deosebire de UE, care are o economie dependentă în procente uriașe de resursele din afara Europei.

Tot prim-ministrul Victor Ponta s-a deplasat la Soci, la jocurile olimpice, unde a dat mâna cu președintele Putin, în spatele căruia i s-a oferit loc, schimbând cu acesta priviri amicale, filmate prompt de filajul atent al SIE și făcute publice.

Punctul culminant al politicii alternative a PSD din primii ani ai mandatului lui Victor Ponta a fost achitarea integrală, în septembrie 2014, a datoriei României față de FMI. Prim-ministrul Ponta și ministrul de Finanțe, Darius Vâlcov, inspiratorul proiectelor economice ale guvernului, nu au mai acceptat să semneze un nou acord, declarând deschis că politica FMI în România este dăunătoare. Prin aceasta, conducătorii guvernului PSD au călcat pe urmele lui Ceaușescu, iar mai nou ale Ungariei și Poloniei, „oile negre ale globalismului european”.

Toate acestea au fost semnale negative, din punctul de vedere al stăpânitorilor României. Ponta a fost văzut în mod greșit ca un posibil viitor Viktor Orban al României și i s-a deschis imediat dosar penal. Artizanul inițiator al stopării încheierii unui nou acord cu FMI, ministrul de Finanțe, Darius Vâlcov, a fost și el arestat, arătat întregii țări încătușat, iar apoi trimis în judecată pentru presupuse fapte de corupție săvârșite cu un deceniu în urmă. Au trecut aproape cinci ani și mașinăria poliției politice încă îl tot judecă și nu-i dă „de cap”, după ce i-au distrus cariera politică.

În primăvara anului 2014, SUA au anunțat că își mută centrul de promovare a propriilor interese din zona euro-atlantică în zona Asia-Pacific. Germania și-a mărit imediat mult influența în România, astfel că SUA au rămas cu controlul asupra sistemului de Apărare, Siguranță Națională și Ordine Publică, iar Germania+UE au preluat controlul politic, administrativ și economic al țării. Urmarea acestor stări de lucru a fost așa-numita „Revoluție Facebook”, lucrare a serviciilor secrete românești, la cerere străină, prin care s-a realizat supărarea/enervarea/intrigarea populației și provocarea acelui colosal vot negativ împotriva lui Victor Ponta, combinat cu o lucrare „bună” a STS, ceea ce a determinat aducerea lui Iohannis la Cotroceni, urmată apoi de numirea lui Eduard Hellvig la SRI și renumirea în funcția de șef al DNA, pentru un nou mandat, a Codruței Lascu (Kövesi).

M.A.M.: Ce servicii au fost implicate în „Revoluția Facebook”?

C.L.: Au fost implicate, în primul rând, SIE, în toate ambasadele și circumscripțiile electorale din străinătate, iar în țară, SRI și STS au avut roluri importante. Au fost implicate și serviciul secret BND al Germaniei, care a cooperat cu polițiile din străinătate, mai ales cu cele din Franța și Italia, pentru ca acestea să-i lovească pe români în stradă, în preajma ambasadelor, pentru a-i irita și mai mult, a-i convinge că Ponta este de vină pentru tot ceea ce se întâmplă și a-i determina să telefoneze familiilor din România să voteze cu Iohannis. Șeful BND de atunci era la origine sas din Transilvania și coordona rețeaua germană din România din care făcea parte și Iohannis și toți liderii Forumului Democratic al Germanilor din România. I.T.-iștii și acceleratorii de trafic ai serviciilor de informații au menținut internetul în funcțiune, în ciuda traficului enorm și a multiplicat e-mailurile și postările de pe Facebook. Cei doar 400.000 de români care au votat în străinătate au influențat foarte mult alte milioane de alegători din România. În acest fel, s-a creat, repet, inclusiv cu ajutorul serviciilor și a celor care numărau voturile, s-a realizat o diferență de trei milioane de voturi între primul și al doilea tur al alegerilor prezidențiale, în sensul că de la plus un milion de voturi, în primul tur, pentru Ponta, s-a ajuns la plus un milion de voturi pentru Iohannis, după turul al doilea… Prin internet, serviciile secrete au posibilități uriașe de influențare a opiniei publice și de control asupra acțiunilor de stradă. Până în prezent, majoritatea oamenilor de rând nu și-au dat seama cât sunt de manipulați prin aceste forme. Când spun oameni de rând, mă refer la cei neinițiați în problematica serviciilor secrete. Chiar dacă au studii superioare, sunt proprietari de diplome înalte și se cred deștepți, foarte mulți nu înțeleg ce li se întâmplă. Aceasta este una din laturile superiorității serviciilor secrete asupra opiniei publice pe care o monitorizează pentru a o controla și a o stăpâni.

M.A.M.: Asta a fost la prezidențialele din 2014, dar în 2016, la alegerile parlamentare a câștigat cealaltă tabără. Cum explicați?

C.L.: În decembrie 2016, la alegerile parlamentare, după victoria istorică a lui Donald Trump în alegerile din SUA și după referendumul care a decis Brexit, sistemul „ticăloșit” din România (l-am citat pe consolidatorul său, Traian Băsescu), așa cum era firesc, a crezut că trebuie să susțină coaliția PSD+ALDE în alegeri, al cărui program de guvernare propunea măsuri foarte bune pentru români și suveranitatea națională, intuind că politica suveranistă și anti-UE declanșată la Washington și la Londra se va răspândi și în Europa, care va deveni una a națiunilor, cum se afirma în noua doctrină de la Casa Albă. Așa s-a ajuns ca PSD+ALDE să cumuleze peste 60% din voturi, zdrobind (cu mâna sistemului) toți adversarii. Și acel rezultat a fost unul indus, iar securocrații români n-au crezut că Dragnea va defecta și el, ca și Ponta și își va face propria agendă, încercând, în paralel, să reteze bucăți importante din puterea securiștilor în propriul lor interes.

M.A.M.: De ce ați afirmat că sistemul doar „a crezut” că trebuie să susțină o altă linie politică în România?

C.L.: Pentru că lucrurile s-au complicat repede la Washington, unde, pentru prima oară în istoria SUA, s-a făcut o schimbare de regim politic și de ideologie: național-protecționismul doctrinei Trump a înlocuit ideologia și politica globalistă a ocultei evreiești, a Bilderberg, Council on Foreign Relations, Comitetul celor 300, FMI, Banca Mondială. Dar toți aceștia și-au dat repede mâna și având de partea lor banii și presa au declanșat o rezistență extraordinară în fața noii ideologii și a reformelor făcute în numele ei. Societatea americană s-a scindat mai mult decât în orice alt moment istoric și s-a declanșat o teribilă luptă între globaliști și național-protecționiști care continuă și astăzi, paralizând exportul de ideologie național-protecționistă/suveranistă, inclusiv la noi.

M.AM.: În România, Ambasadorul SUA, Hans Klemm, a susținut menținerea României pe același curs politic…

C.L.: Da, așa este. După un început promițător pentru cei care doreau o schimbare în bine a liniei politice din România, evoluțiile pozitive s-au oprit, iar ulterior s-a ajuns la un contra-atac al globaliștilor, cu susținerea serviciilor secrete, încununat de succese pe linia antiromânismului. Nu este de mirare, odată ce ambasadorul SUA a refuzat să pună pe peretele biroului său portretul președintelui Trump. În toate ambasadele SUA din lume, în birourile ambasadorilor se expun portretele președinților în funcție. Cuvântările lui Hans Klemm nu au fost nici măcar o singură dată pe linia noii administrații de la Washington. Aceasta din urmă are probleme atât de mari acasă la ea, încât nu s-a mai implicat în promovarea în Uniunea Europeană, care este zonă de influență a SUA, a noii Doctrine Trump, care se pronunță împotriva globalizării („gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”, l-am citat pe președintele SUA) și pentru o Europă a națiunilor, în care rolul dominant să-l joace Marea Britanie, conform înțelegerilor trainice dintre Aliați, de la sfârșitul celui de al doilea război mondial.

M.A.M.: Care a fost în viziunea dumneavoastră „începutul promițător”, la care v-ați referit?

C.L.: Vă amintiți că imediat după venirea la Palatul Victoria a coaliției PSD-ALDE, sistemul ticăloșit și-a propus să blocheze aplicarea programului de guvernare, după părerea mea, singurul program de guvernare bun de după decembrie 1989. În campania electorală, liderul PSD a anunțat noua „axă” a României: „București-Tel Aviv-Washington”. După cum observați, noua „axă” nu trecea prin nici o capitală europeană. Inițial, în decembrie 1989, axa a fost „București-Moscova-Paris”…

M.A.M.: De ce „Paris”?

C.L.: În întâlnirea dintre Mihail Gorbaciov și Francois Mitterand, din 6 decembrie 1989, de la Kiev, președintele Franței l-a anunțat pe conducătorul URSS că Franța a fost desemnată de reuniunea NATO la nivel de șefi de state, care avusese loc cu o zi înainte, să fie partenerul occidental al Kremlinului în realizarea loviturii de stat din România. Cu acest prilej, Mitterand a solicitat poziția de prim-ministru în viitorul guvern al României pentru un om al lor. A fost numit Petre Roman (Neulander), care fusese recrutat de serviciile franceze în timpul studiilor efectuate în Franța, unde fusese trimis ca să i se întrerupă Zoiei Ceaușescu relația amoroasă cu el. la Kiev s-au discutat și marile probleme europene, în primul rând problema unificării Germaniei. Stenograma întâlnirii, respectiv a discuțiilor dintre Gorbaciov și Mitterand, a fost desecretizată de ruși, din interesul de a se devoala opoziția Franței față de reunificarea Germaniei.

Revin la „axe”. După puciul de la Moscova (19-21 august 1991) și mineriada organizată de filiera sovietică din România (21 septembrie 1991), guvernul Roman este demis și adus un guvern condus de Stolojan. Astfel „axa” devine doar „București-Moscova”, până în ianuarie 1992, când Boris Elțîn îl admonestează pe Iliescu și îl declară prieten al dușmanilor săi, conservatorii din URSS, care dăduseră puciul. În februarie 1992, este adus la București secretarul general al NATO, Manfred Wörner și România își începe drumul către Occident. În campania electorală din decembrie 2004, Traian Băsescu anunță „axa București-Londra-Washington”, axă care se transformă, cum am arătat în 2014 în „axa București-Bruxelles-Berlin-Washington”, iar în decembrie 2016, cum spuneam s-a anunțat „axa București-Tel Aviv-Washington”.

Atunci au început mitinguri violente în stradă, organizatorii având în spate SRI+Johannis+multinaționalele+organismele europene. Președintele a participat personal la un miting ilegal, respectiv neautorizat conform legii. SRI cataliza mitingurile, prin mijloace specifice. Serviciile secrete controlează strada. Când serviciile secrete nu mai pot controla strada, regimul cade. Când nu cade regimul, este semn că serviciile dețin controlul. Este simplu și logic și opinia publică ar trebui să înțeleagă. După părerea mea, ignoranța unei atât de mari părți a populației României, inclusiv a proprietarilor de diplome înalte, la care m-am referit și anterior, este o vulnerabilitate națională. E greu să ridici o lume ignorantă și care, culmea, crede că înțelege…

Manifestanții din toată țara, denumiți „rezistenți”  au proclamat că nu pleacă din stradă până ce nu cade guvernul PSD și se blochează aplicarea programului de guvernare, apreciat de ei ca fiind nociv și etichetat în multiple forme. Europenii doreau schimbarea guvernului „axei București-Tel Aviv-Washington” cu un guvern pro-european. Surpriza a fost că de la Washington, direct de la Casa Albă, a sosit un delegat guvernamental care i-a transmis președintelui Iohannis că o cădere intempestivă a guvernului PSD ar afecta relațiile româno-americane pe termen lung. El a cerut ca generalul Coldea, care făcea jocul serviciilor europene, cu toate că anterior beneficiase de sprijinul serviciilor SUA, să fie destituit din funcție și scos din SRI. Președintele s-a conformat imediat. Seara, piața era goală, câteva grupuri de ignoranți se mirau supărați și se întrebau de ce nu iese lumea la demonstrație. Nu s-a mai strigat „jos guvernul PSD”, în zilele următoare s-a strigat de către grupuri nesemnificative numeric să nu se mai taie pădurile și să nu se mai vândă pământul la străini. Cred că am mai povestit noi odată aceste chestiuni, dar relevanța lor nu s-a pierdut în timp.

M.A.M.: Guvernul a rămas al PSD, dar programul de guvernare nu s-a aplicat.

C.L.: Programul de guvernare era sabotat și de gruparea care am menționat-o anterior, dar și de securiștii din interiorul partidelor PSD și ALDE și de funcționarii securiști de la Parlament și de la Guvern, care întârziau sau blocau proiectele civililor din PSD și ALDE, iar Dragnea și cu Tăriceanu, în loc să legifereze necruțător cu „răul sistemului ticăloșit”, vorbeau mult la televizor și făceau „joc de picioare”. Apoi, doi prim-miniștri erau securiști-securiști: mă refer la Grindeanu și la Tudose.

M.A.M.: Vă mulțumesc și la discuția viitoare ne vom apropia și de ultimele alegeri prezidențiale.

C.L.:  Și eu vă mulțumesc și transmit tuturor cititorilor revistei „Justițiarul” La Mulți Ani, cu sănătate și bucurii!

                                                                                     A consemnat Marius Albin Marinescu

Prima parte a articolului: Alegeri prezidențiale, războiul pentru stăpânirea României și „lupta anticorupție” (I)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *