Puncte de vedere

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (II)

        Am încheiat brusc, abrupt, prima parte, întrucît m-a doborît oboseala. Azi am constatat că tot din […]

       

Am încheiat brusc, abrupt, prima parte, întrucît m-a doborît oboseala. Azi am constatat că tot din această cauză am făcut și niște greșeli (nu este prima dată, tinde să devină regulă) – dar la urma urmei, fără greșeli, nu am mai fi oameni.

M-am odihnit cît de cît, dar acum am plonjat în nostalgie. Vine un moment cînd nu mai ai putere să ții arma în mînă pe cîmpul de luptă și atunci te retragi acasă, îți oblojești rănile și te cufunzi printre amintiri. Din fericire, am amintiri cît să scriu 10 cărți.

Aceste amintiri mă fac să las puțin mai încolo întoarcerea la Marcion din Sinope. Datorită nemerniciei unor preoți și arhierei, care nu Îl slujesc pe Dumnezeu ci pe celălalt, mulți oameni cred că toată tagma bisericească este pusă pe îmbogățire. Nimic mai fals, am cunoscut preoți și stareți exemplari, care au rostit vorbe antologice.

Întîmplarea a făcut ca în anul 1963 să viețuiesc o scurtă perioadă de timp la Mănăstirea Frăsinei. Aici, aveam ascultările (adică sarcinile) mele. Dimineața, la cuhnie, curățam cartofii pentru masa de prînz, la amiază, în trapeză, pe cînd călugării mîncau, eu citeam din sinaxar viețile sfinților din acea zi, după amiază lucram în aer liber, fie strîngeam cu glebla fînul cosit și uscat, fie, în grădină, adunam de pe frunzele de la cartofi gîndacii de Colorado (țin minte și acum, după 55 de ani, că am adunat 200 de gîndaci).

În momentul în care Dumnezeu mi-a dat mai mulți bani decît aveam nevoie pentru traiul modest pe care l-am ales, am socotit că este corect să impart acești bani cu mănăstirile la care țineam foarte mult, printre care și Frăsinei.

După aproape jumătate de secol, urcam din nou spre Frăsinei și m-am dus la părintele stareț Neonil Ștefan (Dumnezeu să-l odihnească! cred că a avut cea mai lungă stăreție din istoria vieții monahale de la noi, 57 de ani, între 1959-2016). I-am spus de ce am venit, părintele stareț m-a îndrumat spre călugărul de resort căruia să- dau banii iar acesta să îmi dea chitanță. I-am explicat că eu vreau să fac o danie consistentă, nu am venit cu banii în traistă, așa că aș vrea un număr de cont al mănăstirii. Și acum citiți cuvintele bătrînului stareț: „Mulțumim, dar nu avem nevoie, Dumnezeu ne-a dat de toate. Dacă vreți să dați mai mulți bani, dați-i la mănăstirile sărace. Acum cîțiva ani a venit un domn senator care mi-a spus că vrea să facă un proiect de lege prin care statul să dea niște sume de bani unor mănăstiri printre care și noi. I-am spus și dînsului la fel, mulțumim, dar nu avem nevoie, Dumnezeu ne-a dat de toate. Fiindcă – a continuat – nu știam de unde vin acei bani și nu vreau ca noaptea să îmi tulbure somnul”. Pentru conștința mea, la următoarea vizită am adus 1/10 din suma la care mă gîndisem inițial, iar în rest, într-adevăr am găsit alte mănăstiri, cu adevărat foarte sărace, unele cu nume parcă predestinate (Surpatele, Sărăcinești).

Am vorbit ieri despre prietenul meu, părintele C. M. Cînd a aflat că mă pregătesc pentru parastasul de 3 ani al tatălui meu, mi-a spus că dacă sînt de acord, ar dori să vină și să țină slujba. Desigur că am fost de acord, dar ca să fiu sincer, credeam că a fost doar o vorbă, nu era să bată drumul din nordul Moldovei pentru un parastas. Și totuși, a venit, însoțit de doi cîntăreți! După slujba de la cimitir și după masa de pomenire, i-am spus că știu că el nu îmi va cere bani, dar sa-mi spună cît să le dau cîntăreților și cît i-a costat benzina (veniseră cu mașina). Am primit alt răspuns antologic ”Măi omule, băieții mei au citit cartea ta, pentru ei a fost o onoare să participle la pomenirea tatălui tău. Așa că nu mai vorbi de prostii, cum sînt banii!”

A venit și la parastasul de 7 ani, Deja trecuse de 70 de ani. A luat noaptea un microbuz care făcea curse spre București, după slujbă și masă s-a grăbit spre microbuz să se întoarcă. A refuzat să îi decontez prețul biletelor.

Îl adaug și pe părintele A. V., cel care a ținut slujba de înmormîntare a tatălui meu. La fel, după masă, am vrut să îi dau, conform obiceiului, bani pentru slujbă. A refuzat, spunîndu-mi însă să dau o sumă modică cîntărețului. La parastasul următor, și cîntărețul a refuzat banii.

                                                                          *

Știu că încă există in România mulți astfel de preoți, dar pe mine mă îngrijorează noile generații, scoase pe bandă rulantă. Calitatea lor umană, morală, teologică, mă îngrijorează pe mine. În 1989, în România exstau 7 seminarii telogice, acum 10 ani erau deja 40. Iar țara, s-a umplut de facultăți de teologie. De unde să asiguri atîția profesori de teologie competenți și dedicați, cu har și dăruire? De aici, slaba calitate teologică a majorității noilor preoți. Am purtat o discuție cu un absolvent de teologie de după 1990. Mi-a spus un lucru pe care l-am auzit foarte bine și l-am reținut întrucît m-a șocat, dar totuși nu îmi vine să cred ce am auzit. Mi-a spus că în facultate au fost învățați că atunci cînd există diferențe între Cuvîntul Mîntuitorului și cuvintele sfinților părinți, să ia în seama acestea din urmă! Îmi pare cea mai puternică lovitură dată creștinismului, și aceasta nu este dată nici de iudaism, nici de masonerie, ci de biserica ortodoxă!

Ce îi mînă pe aceștia spre straiele preoțești? Credința în Dumnezeu? Pe unii da, dar cei mai mulți sînt atrași de o viață tihnită, fără răspunderi și cu cîștiguri mari. De aici slaba calitate umană a acestora din urmă.

Știu foarte bine că mulți (nu pot să apreciez în procente) intră la seminar pe pile sau pe șpagă și absolvă la fel, tot la fel, intră la facultate și o termină. După care, pentru a fi hirotoniți și a primi o parohie mănoasă, după cum se spune, dau arhiereului locului zeci de mii de euro (ceea ce se numește simonie). După care, în mod firesc, se grăbesc să recupereze investiția. De aici, slaba lor calitate morală.

Dar trufia de a fi arhiereu și arghirofilia, s-au manifestat plenar după 1990. Nu-i vorbă, trufia stăreției și alte păcate călugărești, nu sînt noi, s-au scris cărți despre acestea (v. Damian Stănoiu – ”Alegere de stareță”, ”Necazurile părintelui Ghideon” și altele).

În 1989, în România anului 1989 exista o patriarhie, 5 mitropolii, 12 arhiepiscopii și episcopii. Dar mulți au vrut să îmbrace straie arhierești, așa că acum (dacă nu sînt eu depășit de evoluție) avem tot o patriarhie, cele 5 mitropolii din țară s-au făcut 6 prin ruperea în două a Mitropoliei Ardealului, la care s-au adăugat 4  mitropolii noi în Europa  și America de Nord, iar arhiepiscopiile și episcopiile s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Cele 12 arhiepiscopii și episcopii au devenit, în țară, 39, prin divizarea lor. În mod paradoxal (zic eu) după ce Episcopia Rîmnicului și Argeșului, care cuprindea 4 județe (Vîlcea, Argeș, Olt și Teleorman), care era cea mai mare și mai plină de mănăstiri istorice din țară (unele înființate înaintea Țării Românești, ca de pildă Negru Vodă din Cîmpulung Muscel, Cetățuia Negru Vodă, Corbii de Piatră, schitul Jgheaburi) s-a rupt în 4 (fiecare județ a căpătat propria episcopie), deși redusă teritorial la un sfert, a fost avansată în grad la nivel de arhiepiscopie – probabil, omagiind astfel pe gen. Gherasim Cristea. La fel, noua episcopie a Argeșului și Muscelului, a fost avansată în grad probabil tot omagiind astfel pe col. Calinic Argatu (fost deputat FSN între 1990-1992). În plus, au fost înființate 10 episcopii noi în lume precum și 3 episcopii noi (Serbia, Ungaria și Australia) precum și un vicariat,ultimele aflate cu toate în subordinea directă a Patriarhiei Române.

Nu știu cîți cunosc faptul că nu poate fi ales ierarh (patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop) decît un bărbat necăsătorit (deși în acest fel, se încalcă cuvintele Apostolului Pavel în prima sa epistolă către Timotei, unde scria ca episcopul trebuie să fie bărbatul unei singure femei, ceea ce nu presupune castitatea, ci dimpotrivă). Ca să poți fi ales în aceste funcții, trebuie să fii văduv (patriarhul Justinian Marina și poate și alții), preot celib (Calinic Argatu și poate și alții) sau călugăr. La intrarea în mănăstire, se depun de bună voie trei jurăminte (de sărăcie, de castitate și se ascultare). De aceste jurăminte nu te absolvă nimeni, decît dacă părășești biserica. Patriarhul Daniel, călugăr la bază, a depus jurămîntul de sărăcie – și atunci, să primească de la stat și de la biserică lunar mii de euro (deși toate cheltuielile și luxul său le suportă biserica), aceasta îl transformă într-un sperjur. Și nu numai pe el.

                                                                     *

În urmă cu mulți ani, am citit pe internet vorbele unui mare sfînt rus din sec. XX: “Satana și-a pus de mult oamenii lui în fruntea bisericilor creștine”. La acel moment nu eram familiarizat cu marii sfinți ruși și nici nu eram interesat de acest subiect – cînd am devenit interesat, nu l-am mai găsit. Dar citind apoi ceea ce ne-a ajutat părintele Iustin Pîrvu să aflăm, am conchis că autorul este Sf. Lavrentie de la Cernigov (cel mai probail) sau Sf. Kukșa al Odesei. Profețiile lor extraordinare ar trebui dezvoltate.

                                                                  *

În decursul ultimlor doi ani, am scris destul despre preoți și stareți de toată isprava, dar și despre arhierei nemernici, aflați în slujba antihristului, despre creștinism, despre cei care îl neagă întrucît nu au văzut cu ochii lor minuni, deși ochii lor orbi refuzau să le vadă (dacă astăzi Dumnezeu nu mai ajută omenirea, este vina creștinilor, care l-au trădat – la fel i-a pedepsit și pe iudei în anul 70, cînd oștile lui Titus au distrus templul din Ierusalim, pe care iudeii îl transformaseră în „peșteră de tîlhari”. Și am scris mult si despre marea minciună numită Pentateuh.

În prima parte, am menționat două nume pe care simt nevoia să le readuc în discuție pentru amănunte pe care le-am mai scris în trecut, dar nu mai știu unde au fost postate.

O figură luminoasă, arhimandritul Chesarie Gheorghescu, autorul a ceea ce eu am numit cea mai frumoasă nebunie din istoria recentă a bisericii de la noi. Absolvent strălucit al teologiei, a fost trimis pentru doctorat la academia de teologie de la Moscova, cea mai importantă academie de teologie ortodoxă din lume. A luat doctoratul cu succes (avea în chilie o fotografie cu colegii săi, printre care și cel ce urma să devină patriarhul Georgiei sau Armeniei – nu-mi mai amintesc exact) iar la întoarcere, nu știu cum a făcut și nici nu pot să îl mai întreb, dar în loc să ia avionul de București, a luat avionul de Praga, de unde a mers în Italia și apoi în Grecia, țări în care a dat presei declarații împotriva proaspătului decr. nr. 410/1959, care a condus la închiderea prin comasare a multor mănăstiri. După care s-a întors senin în țară, iar a doua zi a fost arestat. A ieșit din temniță o dată cu amnistia din 1964. Mi-a povestit multe despre anii lui de detenție, după cum mi-a povestit și părintele Nicolae Bordașiu, dar și alții.

În zilele noastre, se minte mult despre acest decret, care nu urmărea închiderea mănăstirilor. Este greu de spus cine a închis mai multe mănăstiri? Alexandru Ioan Cuza, care secularizînd enormele  averi mănăstirești, al căror profit era trimis în Grecia de egumenii greci și care, deposedați de pămînturi, livezi, păduri, heleșteie, etc., le-au închis și s-au întors acasă?  Sau decretul de mai sus, prin care au fost scoși din mănăstiri și trimiși în producție cei care nu aveau vîrsta de pensie sau studii teologice?

Acum însă să completez și biografia unuia dintre cele mai negre personaje din fruntea BOR, răposatul arhiepiscop Gherasim Cristea. Am scris în prima parte că acesta, ajuns în fruntea Episcopiei Rîmnicului și Argeșului, a continuat să îi prigonească pe foștii deținuți politici, arhimandriții Chesarie Gheorghescu și Paulin Lecca. Dar aceste activități ale sale începuseră cu mult timp înainte, cel puțin în perioada în care a fost stareț la Căldărușani. După ultima sa eliberare din închisoare, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, a fost trimis cu domiciliul obligatoriu la Căldărușani, unde Gherasim îl supraveghea și informa asupra acestuia.

Cel mai odios fapt este însă următorul. Pe vremea în care mai aveam TV, am prins un episod din „Memorialul Durerii” în care ultimul supraviețuitor al lotului „Rugul Aprins”, povestea cum a fost arestat părintele Adrian Făgețeanu, la acel moment călugăr la Căldărușani. Într-o zi a anului 1958, starețul (în acel moment era Gherasim) îi spune să îl însoțească la București, se urcă amîndoi în șaretă și, ajungînd la drumul mare, în intersecție, acolo aștepta un GAZ din care se dau jos doi securiști care îi spun starețului: „Vă mulțumim tovarășe colonel ca ni l-ați adus!” Nu mi-a venit să cred, atît de tîmpiți să fi fost acei securiști încît să-și deconspire superiorul? Sau se gîndeau că părintele Făgețeanu nu va scăpa cu viață să povestească și altora? M-am năpustit pe net, și am constatat că în timpul vieții părintele Făgețeanu povestise acest episod presei.

Călugărul Gherasim, care depusese jurămîntul de sărăcie, avea acum vreo 10 ani în cont 3,6 mil. lei, adică la cursul de atunci peste 1 mil. €. Slujitorul Domnului organiza, la 90 de ani, în palatul episcopal, chefuri cu notabilitățile PSD locale, căteodată sunîndu-l la mezul nopții pe un văr al meu, preot, cu o voce minunată, sa ia taxiul ca să le cînte pînă dimineața cîntece lumești.

Aș putea să vă povestesc multe despre slugile satanei care distrug de mulți ani ortodoxia română.

Acum s-a întîmplat însă că iar am obosit. Voi amîna pentru un al treilea episod gîndirea lui Marcion din Sinope, această primă minte lucidă, logică, inteligentă și curajoasă, primul care a arătat că între Iahve al evreilor, din Vechiul Testament și Dumnezeul nostru, al creștinilor, din Noul Testament, este o diferență ca de la cer la pămînt și pentru asta a fost declarat eretic – a fost un fel de revizionist.

                                                                                                                        Dan Cristian IONESCU

6 Comments

  1. Cristian

    Exact. Acel “mare” donator a fost Mugur Isarescu care a plecat habauc mirat de refuzul staretului. Acum mascota lui Irineu Popa, numitul Ioanichie Popescu impus staret fara consimtamantul obstii si care are prieteni masoni din Pitesti, e o sugativa la orice fel de bancnota ce o strange pentru contul mitropolitului. Se stie de Irineu Popa ca a supranumit intr-un exces de furie Frasineiul “fabrica de bani”, are prieteni devotati la sinagoga din Craiova si a fost implicat in afaceri necurate cu clanul Beraru.

    “Sfinții părinți” la care se referea acel absolvent sunt de fapt arhierii de astazi scoliti in Occidentul Ecumenist, pentru ca adevaratii sfinti parinti au avut invataturile in conformitate cu Evanghelia lui Hristos. Altfel nu ar mai fi fost sfinti.

  2. Cristian

    La inceputul crestinismului episcopii puteau fi casatoriti. Din sec. V s-a hotarat de Sinoade celibatul ierarhilor si bine s-a facut pentru ca episcopatul trebuie sa conduca pe credinciosi cu multa grija si responsabilitate, iar grijile propriei familii impiedicau acest lucru. Totodata s-a decis ca ierarh sa fie doar cei cu multi ani de monahism ! Cu toate acestea, niciun sfant mare ierarh de pana in sec. V nu a fost casatorit, deci a ales ca Apostolul Pavel sa fie celib.

  3. Cristina

    Domnule Dan Cristian Ionescu , dupa ce va odihniti, veniti si mai povestiti-ne despre talmaciri ale Vechiului Testament si despre preotii corupti . Ce parere aveti despre modificarile facute de rabini in Vechiul Testament ? Si daca ar fi adevarat acest lucru, cum se face ca Sfintii ortodoxiei nu au mentionat acest lucru ? Oare mai avem la ora actuala in tara vreun preot imbunatatit ??? Oare parintele vrednic de pomenire , Iustin Parvu a fost ultimul nostru parinte adevarat ? Toti arhiereii romani sunt masoni iar preotii stiu acest lucru si totusi ii lauda si-i pomenesc la liturghie . In aceste conditii, sa mai aibe acesti preoti Har ? Dar aroganta lor ? Dar acceptarea tacita a ecumenismului ? Preotilor le este mai teama de nefericitul Daniel ,decat de Dumnezeu . Oare cred acesti preoti in Dumnezeu ? Este o prostitutie generalizata in Biserica ortodoxa , care este atat de tradata din interior , incat se pare ca-si traieste ultimile clipe . Mai mult ca oricand avem nevoie de niste preoti cinstiti si cu frica de Dumnezeu. Daca-i stiti, va rog , spuneti-ne si noua .

  4. Cristina

    Adevarat este ca Dumnezeu nu mai ajuta omenirea pentru ca oamenii L-au tradat pe Dumnezeu . Sa fie adevarat ca evreii au fost “poporul ales ” ori si asta o fi vreo facatura a rabinilor , din care ei culeg acum roadele ? Este cam greu de crezut si cam descurajator in acelasi timp ca Dumnezeul nostru creator a ales sa aibe slabiciuni pentru o anume natie …Dar Dumnezeu este drept si Atotmilostiv si nu poate avea slabiciuni omenesti . Si atunci, de unde aceasta alegere subiectiva pentru doar o mica parte a creatiei sale ? Si totusi , prin absurd, daca am accepta aceasta subiectivitate , pai nu ar fi fost normal si logic ca Dumnezeu sa prefere un popor bun, bland , iubitor si cinstit ? Pai unde gasesti aceste calitati in asa zisul “popor ales” ? Dar pe de alta parte, poate acest “popor ales ” a fost intr-adevar ales, dar pentru un anumit scop: stim ca Mantuitorul Hristos a venit pe pamant cu scopul precis de a se sacrifica pentru omenire . Si atunci , daca” poporul ales ” ar fi fost bun si iubitor , nu l-ar mai mai fi omorat pe Hristos si deci planul Lui Dumnezeu ar fi fost compromis . Pentru un astfel de scop, trebuia intr-adevar ales un popor hain … Ce credeti ? Probabil ca majoritatea popoarelor lumii nu L-ar fi omorat pe Hristos … Probabil ca nu multi L-ar fi crezut ca este intr-adevar Fiul Lui Dumnezeu , dar nu L-ar fi omorat …Dar oare de ce Sfintii ortodoxiei nu au detronat acest mit al “poporului ales “, care este clar doar in folosul unei singure natii si spre frustrarea celorlalte ? De ce si Sfintii ne-au lasat sa credem ca intr-adevar poporul ucigas a fost “poporul ales ” ? “Popor ales ” pentru a ucide ? Si culmea ironiei : ramane” popor ales” si dupa ce Il ucide pe Fiul Lui Dumnezeu …. Intrece orice logica de bun simt … Oare si scrierile Sfintilor au fost cenzurate ?

  5. Cristian

    Sunt sfinti care detroneaza toata invatatura iudaica. Nu natiunea evreilor, pentru ca orice natie poate fi crestina (ortodoxa). Sfintii Apostoli au fost evrei, Maica Domnului evreica – de neam. Insa sfintii au starpit religia lor de baza, iudaismul, care respinge si astazi ca Hristos este Mesia, iar perciunatii isi bat joc de toti sfintii crestini, chiar daca ei au fost la origine evrei.

    ”Creștinii mei, petrecutu-mi-am viaţa cercetând vreme de cincizeci de ani, citit-am despre preoţi şi despre necredincioşi şi despre eretici, cercetat-am adîncurile înţelepciunii. Toate credinţele mincinoase sunt, calpe, toate sunt ale dracului. Înţeles-am şi acest lucru adevărat, dumnezeiesc, ceresc, desăvârşit şi pentru mine şi pentru voi: Doar credinţa drept slăvitorilor cristiani bună este şi sfîntã, ca să credem botezându-ne în numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta v-o spun acum, întru sfârşit, ca să vă bucuraţi si să vă veseliţi de mii de ori că v-aţi învrednicit să fiţi cristiani drept slăvitori, şi să plângeţi cu tânguire pentru necinstitorii de Dumnezeu, necredincioşi şi eretici, care umblă întru întuneric, în mâinile satanei. Jidovul îmi spune că Hristosul meu e prunc fărădelege şi Preasfânta Fecioară a mea e o curvă, dar Sfânta Evanghelie se împotrivește la această drăcească zicere. (Luca 1, 26-35) Mai am acum ochi să caut către jidov ? Dacă un om mă ocărăşte, îmi ucide muma, fraţii, fiii, după care îmi scoate ochii, ca şi creștin am datoria să-l iert. Dar să-L ocărască ei pe Hristosul meu şi să borască asemenea vorbe despre Preacurata Fecioara a mea ! Să-i mai văd eu nu vreau, dar domniile voastre cum vă rabdă inima şi mai faceţi tocmeli (afaceri) și înțelegeri cu jidovii ? De ce spusu-v-am acestea, creștinii mei ? Nu ca să-i stârpiţi pe jidovi şi să-i prigoniţi, nu, ci ca să-i bociţi că L-au lepădat pe Dumnezeu şi s-au dus cu satana. Spusu-v-am ca să ne căim acum până mai avem vreme, ca să nu se întâmple să se mânie Dumnezeu pre voi şi să ne părăsească din mâna Lui şi să păţim şi noi ca jidovii şi chiar mai rău.”
    (Sfântul Cosma Etolul)

    ”Dacă jidovii nu L-au cunoscut pe Tatăl, dacă ei L-au răstignit pe Fiul, dacă s-au lepădat de ajutorul Duhului, cine să nu ia îndrazneală ca să spună deschis că sinagoga este sălaș al dracilor? Dumnezeu nu este slăvit acolo. Cerul nu îngăduie aceasta! De acum înainte rămâne un loc al idolatriei. Chiar dacă nu există acolo nici un idol, dracii sălășluiesc în locul acela.”
    (Sfântul Ioan Gură de Aur)
    https://cristortodox.blogspot.ro/2018/03/sfantul-ioan-gura-de-aur-omilii.html

    Poporul ales (adevaratul Israel consemnat in VT) este cel ce face voia lui Dumnezeu, nu o natie anume. Ei nu si-au inteles nici propria Scriptura. De aceea zice Sf. Ioan Gura de Aur ca jidovii n-au avut parte nici de Tatăl, cu atat mai putin de Fiul si de Duhul Sfant.

    Noi ne-am obisnuit sa ne raportam la ei dupa religia ce o au in marea lor majoritate, chiar daca nedreptatim pe ceilalti, intr-adevar foarte putini crestini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.