Biserica lui Hristos și biserica oamenilor

 

Nu știu pe cîți interesează aceste rînduri, dar eu le scriu.

În ultimul timp, în media apar relatări despre acte de corupție, de pidosnicie, de pedofilie, de conducere sub influența alcoolului, de crimă săvărșită asupra amantei, etc. ale unor fețe (sau înalte fețe) bisericești.

Apare imediat replica – sînt posturi TV sau ziare care luptă împotriva bisericii, deci împotriva creștinismului!

Pentru mine, este o diferență evidentă, dar enormă, iar cei care vor să o șteargă, fac o diversiune. Pentru mine, există BISERICA LUI HRISTOS, întemeiată pe Cuvîntul Mîntuitorului, răspîndit de Apostoli, dintre care doar Ioan a murit de bătrînețe (ceilalți 11 fiind martirizați, iar cel mai crunt martiriu l-a avut Vartolomei, răstignit și jupuit de viu). Aceasta nu poate fi compromisă de nimeni.

Și există biserica oamenilor, întemeiată pe cuvintele unor pretinși sfinți părinți, care din diferite motive (să strîngă informații, să strîngă averi, să obțină puterea), au încălcat Cuvîntul Mîntuitorului și care sînt conduse de galonați, care și-au văndut conștiința, care s-au luptat să obțină dreptul la un trai opulent. Această biserică poate să fie, și chiar este,, compromisă în primul rind de cei din fruntea ei.

Ascultam siderat acum cățiva ani la TV grăirea imbecilă a unui preot care explica faptul că ei au nevoie de mulți bani, întrucît pentru a-l cinsti pe Dumnezeu, trebuie să poarte haine scumpe. Asta a înțeles el din Evanghelii? Mîntuitorul, cînd și-a rînduit și trimis Ucenicii, le-a spus să ia cu ei o cămașă, nu două (nu erau cămăși Armani), să nu ia sandale, adică în semn de smerenie, să bată drumurile desculți (nu existau sandale Gucci și nici mașini 4×4), fără toiag de drum, fără traistă de merinde și fără aur, argint sau aramă în punga de la cingătoare, întrucît „vrednic este lucrătorul de plata sa”.

Am avut șansa sa cunosc în viață preoți și stareți de toată stima și de toată admirația, dedicați slujirii lui Dumnezeu, Unii dintre ei, au avut legături apropiate cu Patriarhia, și mi-au spus unele lucruri de-a dreptul cutremurătoare. Deși mari teologi, au fost mătrășiți. Mă refer în primul rind la arhimandritul Chesarie Gheorghescu, fostul deținut politic, pe care generalul de securitate Gherasim Cristea, arhiepiscopul Rîmnicului, l-a prigonit și după 1990 (ca pe toți  călugării foști deținuți politici, ca de pildă Paulin Lecca, un alt mare teolog) – ne-am împrietenit, i-am dar cartea mea, după care la fiecare nouă ediție, cînd ajungeam la Mănăstirea Dintr-un Lemn, i le aduceam rînd pe rînd – cînd era anunțat că am venit, ieșea în prispa din fața chiliei și îmi spunea „v-am citit și noua ediție! de două ori!”, și în schimb, îmi băga în traistă ultimele lui cărți. A scris enorm, a fost unul din marii noștri teologi. Este singurul al cărui nume îl dau, întrucît, Dumnezeu să îl odihnească, s-a dus.

Un alt mare teolog în Vîlcea a fost  arhimandritul Veniamin Micle, prigonit la Mănăstirea Bistrița de răposată stareță Mihaela Tamaș, după al cărei deces unele ziare locale scriau că era colonel, iar altele că fusese chiar general.

Cu generalul Gherasim, m-am pupat. La hramul mănăstirii Surpatele, aflînd că eu și răposatul meu tată făcusem porțile sculptate de la biserica Sf. Ioan Botezătorul din Vaideeni, s-a năpustit să mă pupe. Evident, nu pe gură, ca rușii, ci pe obraz.

Altora nu le dau numele, dar probabil că mulți îi vor recunoaște.

Părintele C. M., profesor la Facultatea de Teologie din Iași, a intrat în conflict cu Daniel, în acel moment mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Nu mi-a spus de ce, nu l-am întrebat nici eu, dar sînt convins că el avea dreptate. A demisionat de la facultate și s-a întors la biserica lui moldavă. În luna în care a împlinit 65 de ani, fără să ceară, i-a venit de la patriarhia lui Daniel decizia de pensionare.

Părintele profesor I.B., un alt mare teolog, a scris cartea „Rugați-vă pentru fratele Teoctist!”, o carte în care dezvăluie marile racile din fruntea BOR. Mi se pare că în această carte actualul arhiepiscop al Tomisului (pe care DNA se tot străduie să îl scoată nevinovat) a fost numit pentru prima dată Teodosie Șpagoveanul și s-a dezvăluit cum Adrian Năstase a făcut presiuni pentru promovarea acestuia în amintirea nopților lor de dragoste. Acest mare teolog, I. B.  a fost caterisit de BOR.

Dar, la Teodosie Șpagoveanu, vin și eu cu o informație necunoscută nici de BOR (fiindcă nu vrea șă știe), nici de DNA (fiindcă nu a vrut să se sesizeze din oficiu), nici de popor (fiindcă nu are cum să știe)  În 2000 (țin minte anul întrucît erau JO de la Sidney), pe vremea aceea, cînd Teodosie era vicar patriarhal, un om de afaceri, întrucît cîștigase mulți bani, s-a gîndit să îi mulțumească lui Dumnezeu ridicînd o bierică în Berceni. Cînd biserica era ridicată la roșu, fiica ctitorului s-a sinucis – era penibil să îl întreb de ce. A vorbit cu cel care urma să fie paroh la noua biserică, și acesta a fost de acord să săvîrșeasca pentru sinucigașă slujba creștină (pentru notabilități, BOR acceptă oficial). Am vorbit cu mai mulți prieteni preoți, și toți mi-au spus că ar fi făcut la fel. Dar acest om, care cheltuise zeci de mii de dolari pentru biserică, este convocat la Teodosie care îi spune foarte clar că dacă nu îi dă 3.000 de dolari, îl va caterisi pe preotul care a încălcat regulile. Omul a dat șpaga, după care s-a dus acasă și luni de zile,  s-a pus pe băut, și a băut enorm, nu mai țin minte ce cantități mi-a spus că a băut zilnic, dar era enorm.. Cînd l-am reîntîlnit în 2000, nu l-am mai recunoscut – înainte era un munte de om, acum devenise o stafie. Mi-a spus că își blestemase familia dacă atunci cînd va muri, îl vor duce în biserică. În loc să atragă oamenii spre biserică, Teodosie îi îndepărtează!

Părintele G.B., cel care în iulie 1987, a sărit în fața Elenei Ceaușescu cerîndu-i să oprească demolarea bisericii Sfînta Vineri, act pentru care a fost criticat sever de Teoctist, și-a pierdut sub Daniel parohia (Sf. Gheorghe Nou – o parohie mănoasă, pe care Daniel a dat-o unui țuțăr al lui).

Părintele C. C. avea în București o parohie bună. Dar părintele  lua, de la mănăstirile care aveau tipografii, cărți importante samizdat pe care le răspîndea prin țară. I s-a luat paeohia, dată de Daniel unui alt țuțăr.

Părintele V.M. (din provincie), a sesizat arhiereului local faptul că duhovnicul unei mănăstiri din zonă a lăsat borțoasă fiica unor enoriași din apropiere. O să vă întrebați care este problema, fiindcă asta se întîmplă tot timpul?  Păi problema este că un călugăr depune (neobligat de nimeni) jurămînt de castitate. Acesta nu a fost sancționat de ierarh pentru încălcarea jurămîntului, dar „denunțătorul”, ca într-un caz precedent, în luna în care a împlinit 65 de ani, a fost pensionat, fără să ceară, de arhiereu, arhiereu care știu foarte bine cine este, știu și că s-a perfecționat ca stareț la școala de securitate de la o mănăstire de lîngă București, și mai știu și cum se numește călugărul care îi este amantă (asta, o știu tot din mediul bisericesc).

                                                                        *

Acum vreo 19 secole, a trăit un om despre care pun pariu că nici măcar 0,01 % nu ați auzit. Eu îl consider prima minte lucidă a creștinismului – ceilalți, după mai bine de un mileniu, erau arși pe rug.

Este vorba de Marcion din Sinope. Născut la începutul sec II d. H. .( 100 sau 110 d. H.), era fiul episcopului din Sinope. Îl consider prima minte lucidă a creștinismului, motiv pentru care însuși tatăl său l-a declarat primul eretic al lumii creștine..

Marcion, adept al logicii, și-a dat seama de gravele abateri de la logică ale  Pentateuhului, respingîndu-l în totalitate, Pentru el, creștinismul însemna doar Noul Testament.

                                                                                                                           Dan Cristian IONESCU