Lichele

BLOGUL „PODUL MINCIUNILOR”: BIG BROTHER, BIG MAMMA SI THE BIG WHITE ÎN VARIANTA TREI ÎN UNU (II)

CINE MUŞCĂ MÂNA CARE L-A HRĂNIT?

După primul episod, publicat în numărul trecut al revistei, reacţia infantilului Călin Blaga, pe blogul său, s-a materializat în inepţia pe care el a postat-o ca titlu: „Marinescu a muşcat mâna care l-a hrănit". Păi, măi netrebnicule, eu te-am plătit în campania electorală, nu tu pe mine! Nu ţi-e ruşine, mincinosule? Tu m-ai hrănit pe mine, mizerabilule sau eu pe tine? La vremea respectivă erai un fomist, fără serviciu şi întreţinut de soţie. ">

<!--[if gte mso 9]><xml> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> Normal   0               false   false   false      EN-US   X-NONE   X-NONE </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <mce:style><!   /* Style Definitions */  table.MsoNormalTable 	{mso-style-name:"Table Normal"; 	mso-tstyle-rowband-size:0; 	mso-tstyle-colband-size:0; 	mso-style-noshow:yes; 	mso-style-priority:99; 	mso-style-parent:""; 	mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; 	mso-para-margin-top:0in; 	mso-para-margin-right:0in; 	mso-para-margin-bottom:10.0pt; 	mso-para-margin-left:0in; 	line-height:115%; 	mso-pagination:widow-orphan; 	font-size:11.0pt; 	font-family:"Calibri","sans-serif"; 	mso-ascii-font-family:Calibri; 	mso-ascii-theme-font:minor-latin; 	mso-hansi-font-family:Calibri; 	mso-hansi-theme-font:minor-latin; 	mso-bidi-font-family:"Times New Roman"; 	mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} --> <!--[endif]-->
<p align="center"><strong>CINE MUŞCĂ MÂNA CARE L-A HRĂNIT?</strong></p>
<p>După primul episod, publicat în numărul trecut al revistei, reacţia infantilului Călin Blaga, pe blogul său, s-a materializat în inepţia pe care el a postat-o ca titlu: <em>„Marinescu a muşcat mâna care l-a hrănit".</em> Păi, măi netrebnicule, eu te-am plătit în campania electorală, nu tu pe mine! Nu ţi-e ruşine, mincinosule? Tu m-ai hrănit pe mine, mizerabilule sau eu pe tine? La vremea respectivă erai un fomist, fără serviciu şi întreţinut de soţie.

                                         CINE MUŞCĂ MÂNA CARE L-A HRĂNIT?

După primul episod, publicat în numărul trecut al revistei, reacţia infantilului Călin Blaga, pe blogul său, s-a materializat în inepţia pe care el a postat-o ca titlu: „Marinescu a muşcat mâna care l-a hrănit”. Păi, măi netrebnicule, eu te-am plătit în campania electorală, nu tu pe mine! Nu ţi-e ruşine, mincinosule? Tu m-ai hrănit pe mine, mizerabilule sau eu pe tine? La vremea respectivă erai un fomist, fără serviciu şi întreţinut

Iată, pe scurt şi povestea acelei campanii electorale, în care am fost sprijinit doar de prietenii mei şi colegii din partid, aportul „marelui strateg” Călin Blaga fiind aproape nul. La ultimele alegeri locale, din anul 2008, am candidat din partea P.N.Ţ.C.D. pentru funcţia de primar, dar şi pentru un loc în Consiliul Local Sibiu. Ştiam, normal, că nu am nici o şansă să ajung primar, dar ţinta era Consiliul Local Sibiu. Dacă aş fi reuşit, s-ar fi terminat cu aranjamentele pe banii sibienilor dintre Iohannis şi „rechinii” oraşului sau chiar dacă nu puteam să stopez jaful, măcar puteam să-l fac public, prin intermediul publicaţiilor mele, deoarece calitatea de consilier mi-ar fi permis accesul la documentele care nu se fac publice – contrar legilor în vigoare! – nici de primar şi nici de către subalternii lui. Crezând că o să am sprijin din partea „colegilor de breaslă”, interesaţi să aibă pe unul de-al lor la „masa verde”, acolo unde se fac „cărţile”, am optat să-l aleg director de campanie pe Călin Blaga, tot jurnalist ca şi mine, dar mai apropiat de ziariştii sibieni. M-am înşelat, atât în privinţa „solidarităţii” gazetarilor locali, care nu şi-au putut depăşi condiţia de „fripturişti” şi slugi umile ale dictatorului Klaus Iohannis, cât şi în privinţa abilităţilor lui Călin Blaga. Lipsa de caracter a acestuia urma să o devoalez mai târziu.

L-am plătit pe acest colportor, pe nume Călin Blaga şi nici măcar azi nu realizez pentru ce i-am dat bani! L-am recompensat degeaba, fiindcă mai mult a bârlogit pe la sediul partidului de pe strada Dealului, dacă binevoia să apară pe acolo. Când aveam întâlniri cu electoratul prin cartiere, la sfârşit de săptămână, directorul de campanie – nu „consilier de imagine” cum spune el că ar fi fost –  nu venea, motivând ba că are o nuntă, ba că merge la un botez, de ziceai că prestează ca maestru de ceremonii sau lăutar. Unica sa „strategie electorală” a constat în tentativa de a ne tapa de cât mai mulţi bani, pe mine şi ceilalţi candidaţi ţărănişti. A încercat să-mi bage pe gât şi amanta, una urâţică, cică „voluntară”, dar care… trebuia plătită. Am voie să spun de amanta ta, măi moralistule şi familistule, sau doar tu eşti „autorizat” să vorbeşti de amantele altora şi să strici căsniciile oamenilor? Cineva spunea că să te fereşti de ăia care au amantele mai urâte decât nevestele, că, cică, sunt oameni periculoşi. Am râs de gluma aceasta, dar uite că în cazul lui Călin Blaga s-a brodit, acesta demonstrând prin blogul său abject că este un individ josnic, pizmuitor şi fără caracter. Răutatea, care-i vine din subconştientul răvăşit de complexe şi frustrări, şi-o defulează pe imundul blog „Podul Minciunilor” creat după chipul şi asemănarea sa. Agramat şi „cu mintea odihnită”, pseudo-jurnalistul aduce fel şi fel de acuze fără acoperire celor pe care-i detestă şi îi invidiază din varii motive. Nu mă refer nicidecum la cele scrise despre mine la comandă, ci la ceilalţi care sunt bălăcăriţi fără dovezi de către mârşavul acesta, care atunci când este luat din scurt, o dă cotită că, vezi Doamne!, el scrie pe un blog, care nu-i ziar, ca şi cum acest aspect l-ar absolvi de orice responsabilitate. Nu, domnule Calin Blaga, ceea ce ai scris despre fetele acelea din televiziune este calomnie în public, la fel ca şi „dezvăluirile” despre amanţii din Universitatea „Lucian Blaga”, acuze pe care nu le poţi susţine cu probe, fiindcă bârfele nu sunt acceptate ca dovezi! Eu unul, în locul lui Constantin Oprean, rectorul universităţii, ţi-aş fi deschis un proces pentru calomnie, mai ales că tu spui că blogul nu este ziar, fără să ai habar că taman calomnia prin presă nu mai intră sub incidenţa Codului penal, în schimb calomnia, fie ea bârfă rostită pe scara unui bloc sau defăimare scrisă pe un blog, rămâne infracţiune. Iar dacă eram soţul Danielei Flucsă, indicată de tine ca fiind amanta lui Oprean şi fiind astfel supusă oprobriului public, te şi cotonogeam, fiindcă ţi-ai permis să o faci pe nevastă-mea curvă în faţa a mii de oameni! Asta, doar aşa, că tot se laudă ţoapa masculină cu traficul mare de vizitatori de pe blogul său de scandal. S-a scris şi în „Justiţiarul sibian”, chiar aspru, despre universitatea „Lucian Blaga” şi despre rectorul corupt Constantin Oprean, dar noi am probat cu documente afirmaţiile noastre. Suntem consecvenţi şi ne respectăm scopul declarat, de luptă împotriva corupţiei, dar fără să răscolim viaţa personală a oamenilor, nici măcar pe cea a mafioţilor despre care scriem. În schimb, „deontologul” Călin Blaga are ca unic obiectiv terfelirea în public, cu multă răutate şi ură, a persoanelor care nu-i sunt lui pe plac. Bloggerul incult nu are curajul să-şi asume răspunderea, de aceea îşi varsă lăturile pe „Podul Minciunilor”, în loc să-şi publice prostiile în surogatul acela de ziar, numit „Sibiu 100 %”, pe care ni-l bagă cu de-a sila prin cutiile poştale. Dacă, după rândurile de mai sus o să te „şochezi” din nou, măi „deontologule”, realizând ce tâmpenie ai făcut, să nu te grăbeşti să ştergi postarea ta din 26 ianuarie 2009, intitulată „Amantele Sibiului: Universitatea Lucian Blaga”, fiindcă oricum am copiat-o la imprimantă, în cazul în care cineva doreşte material probatoriu pentru instanţele judecătoreşti. Poate oamenii nici măcar nu au habar că un terchea-berchea i-a compromis în faţa societăţii. Aşa au şansa să afle, fiindcă publicaţiile pe care le conduc eu sunt citite de oameni mai cu carte, faţă de cei care accesează blogul „Podul Minciunilor”. Nu contează traficul pe site, cu care se laudă bârfitorul Călin Blaga. Prefer ca în locul la o sută de manelişti şi mâncători de seminţe, care au răbdare să citească agramatismele lui Blaga, pe noi să ne citească doar un singur profesor universitar. Nu se pot confrunta două publicaţii serioase de investigaţii jurnalistice cu un blog de scandal, tot aşa cum nici răgetul leilor nu are nimic comparabil cu grohăitul porcului!

Călin Blaga recunoaşte chiar el că este laş, afirmând că a scris articole în revistele „Justiţiarul” sub pseudonim: „Atunci era buna scriitura mea şi pe blog şi la el în ziar (mai ales ca era mocca).” Incultul scrie „mocca”, deşi acest cuvânt se scrie cu un singur „c” şi reprezintă o cafea arăbească provenită din oraşul Moka, de data aceasta cu „k”. Probabil că a vrut să zică „de-a moaca”, termen care vine de la moacă (mutră) şi înseamnă „pe degeaba”, pentru „ochi frumoşi”. Nu cred că au fost mai mult de trei articole şi acelea scrise prost şi agramat, la fel cum scrie şi pe blogul „Podul Minciunilor”. A trebuit să le „cosmetizez”, personal, pentru ca materialele respective să devină publicabile. Iar de-a moaca nu a scris, fiindcă l-am plătit cu vârf şi îndesat pentru toată perioada cât a vegetat la sediul P.N.Ţ.C.D., vorbind ore întregi la telefon, pe banii noştri, cu „voluntara” aceea cu faţa adunată ca de maimuţică.

Ce mai zice ţanţoşul „ziarist”, ca replică la primul episod dedicat lui în „Justiţiarul”? Cică eu m-am supărat pentru marile lui „dezvăluiri” şi că mor de ciudă fiindcă au aflat sibienii de „colaborarea cu Securitatea”. Măi loază, sibienii aflaseră de la mine, încă din noiembrie 2009, despre înscenarea care mi se pregăteşte, deci  cu un an înainte de a face tu „fenomenalele descoperiri”. Fiind campanie electorală, revista condusă de mine, care conţinea şi articolul „Transformarea unei victime a Securităţii în colaborator al acesteia”, a fost tipărită într-un tiraj de 10.000 de exemplare, difuzate gratuit în tot judeţul. Aşa că dacă socoteşti că fiecare ziar a fost citit de cel puţin trei oameni, însemnă că 30.000 de locuitori ai judeţului Sibiu ştiau cu un an înainte despre epocala ta dezvăluire. Pe internet, la fel, articolul respectiv fusese postat în aceeaşi perioadă. Aşa că tu nu ai făcut decât să reîncălzeşti o ciorbă veche şi sleită. Ca dovadă, până şi reacţiile cititorilor tăi au fost sub aşteptările tale şi ale stăpânilor care te-au pus să mă ataci. Fără înfierări în stil comunist, fără condamnări, ci, din contră, mesaje de simpatie în favoare mea. Au comentat şi doi-trei amici de-ai colportorului, la fel de agramaţi ca şi el, susţinându-l cu argumente stupide. De exemplu: „Marinescu este nebun, fiindcă doar el vede corupţie…” Nu, Marinescu nu este nebun, dovadă fiind arestarea fostului prim-procuror sibian, Florin Apostu. Probabil că şi procurorii DNA sunt „nebuni”, fiindcă şi aceştia au văzut corupţia la vârf din Sibiu, atunci când au decis arestarea lui Apostu pentru acte de corupţie deosebit de grave.

Văzând că efectul scontat este aproape zero, „deontologul” mi-a dedicat un spaţiu permanent pe prima pagină a blogului, un fel de „stâlp al infamiei”, cică „Subiectul fierbinte – Marius Albin Marinescu”, doar-doar se mai găsesc amatori să arunce cu noroi în „securist”… Sunt prea călit ca să mă mai afecteze atacurile netrebnicilor, demarate din proprie iniţiativă sau la comanda ticăloşilor despre care se scrie de zece ani în revistele conduse de mine. M-am detaşat de mizeriile ăstora şi mă uit la ei ca un cercetător care priveşte prin microscop, în scop ştiinţific, la nişte oxiuri.

De subiectul pe marginea căruia face atâta tărăboi Călin Blaga: „Marius Albin Marinescu, patronul şi ziaristul de la Justiţiarul sibian, a fost declarat colaborator al Securităţii”, aşa cum aproape l-a scris el, „mâncând” însă o virgulă, am să scriu, cu lux de amănunte în numărul din luna martie al ambelor publicaţii, „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”. Nu ca să mă justific în faţa unui neica nimeni, ci pentru a clarifica, o dată pentru totdeauna, scopul denigrării mele şi pentru restabilirea purului adevăr în faţa cititorilor, simpatizanţilor şi susţinătorilor mei.

Dar, până atunci, doresc să spun că nu am scris în viaţa mea o notă informativă şi nu am contribuit în nici un fel la acţiunile sau supravegherile poliţiei politice. Nu există absolut nici un fel de document în acest sens. Singura mea relaţie a fost cu un prieten de-al meu, ofiţer de contrainformaţii militare, căruia i-am pus – în scris, este adevărat! – locuinţa la dispoziţie, dar nu a folosit-o. De fapt, există şi declaraţia ofiţerului respectiv că nu a utilizat apartamentul meu pentru întâlniri cu sursele sale de informaţii. Oricum, contrainformaţiile militare, într-un cuvânt: contraspionajul, nu avea absolut nici un fel de legătură cu poliţia politică, cu acei delatori ordinari care-şi dădeau prietenii în gât fiindcă spuneau bancuri cu Ceauşescu ori intenţionau să fugă în Vest. Dacă apare o singură persoană care să dovedească, concret, că a suferit persecuţii din cauza mea, a făcut închisoare, a fost dată afară din serviciu sau a suferit orice neajuns din cauza aşa-zisei colaborări dintre mine şi Securitate, sunt dispus să mă sinucid în direct, la o oră de vârf, pe un post de televiziune naţional. Nu glumesc, iar eu sunt om de onoare, spre deosebire de Călin Blaga şi alţi limbrici de teapa lui.

(va urma)

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.