Motor: prima secvenţă !
Pe 15 decembrie 2003, brăileanul Valerică Dinicu încheie două contracte de arendare cu SC MIDIADOR IMPEX SRL, unul cu nr.812 şi al doilea cu nr.815, primul pentru 14,8 ha, secundul pentru 11,25 în care se menţiona cu claritate că plata arendei se va face în natură reprezentând contravaloarea a 900 kg grâu/ha. Pe 22 august 2005 mai apar unele noi (nr.163 pentru 1 ha şi nr.162 pentru 46,86 ha în cestiune, de data asta la ultima arendator fiind Claudiu Dinicu, fiul primului), cu menţiunea că la plata arendei se va ţine cont de preţul pieţii din momentul recoltării, plus obligaţia arendaşului de a asigura producţia de grâu STAS la o societate de asigurări, iar în cazul calamităţilor naturale ce constituie forţă majoră sau caz fortuit, pierderea recoltei este suportată de ambele părţi în mod proporţional cu pierderea suferită şi dovedită cu acte oficiale. De menţionat că toate contractele, acestea, ca şi următoarele, s-au înregistrat la Primăria comunei Traian-Brăila. La 9 octombrie acelaşi an, pentru arendaşul MIDIADOR IMPEX SRL, Claudiu Dinicu mai dă 12,67 ha, Dinicu Mărioara, mama sa, 3,475 ha, Muşat Ionel, din Brăila, Aleea Micşunelelor nr.5, bl. 31, sc.3, et.1, ap.45, cumnatul lui Valerică Dinicu, 3,475 ha, Constantin Mihalache, din Brăila, Bulevardul Dorobanţilor nr.311 bis, bl.P+7, sc.2, et.5, ap.53, alt cumnat, 5,9 ha. În toate aceste contracte, arendaşul este reprezentat de o anume ingineră Emilia Ioniţă, despre care am aflat c-a lucrat cercetătoare la un institut de specialitate brăilean, la fel ca şi soţul ei, care va intra în scenă ceva mai încolo. Să consemnăm şi faptul că toate terenurile de care facem vorbire se află pe raza localităţii Urleasca, iar printr-o adresă semnată de administratorul MIDIADOR IMPEX, lui Valerică Dinicu i se aduce la cunoştiinţă că restanţa privind c.v. arendei pe anul 2004 va fi achitată până la 1 august 2005, cu penalizările prevăzute în contractul de arendă. Numai că nu prea s-a întâmplat aşa ceva şi, pe 17 ianuarie 2006, familia Dinicu este liniştită printr-un angajament că tanti Ioniţă le va da arenda aferentă ariilor agricole pe 2003-2004 şi 2004-2005 până pe 15 februarie, iar ,,în cazul în care termenul nu va fi respectat contractele de arendare se vor rezilia fără alte proceduri’’.
Secvenţa doi, motor!
După cum ştiţi, parşivenia românului e proverbială şi se aplică cel mai bine în materie de afaceri. Ne bucurăm teribil că-i putem înşela pe cei din jur, fără ca nimeni să ne facă nimic, mai ales dacă avem de-a face cu oameni creduli sau duşi pe la biserică, iar noi suntem atei convinşi. Este şi cazul Emiliei Ioniţă care nu se sfieşte să-şi ia pe 15 februarie 2006 un nou angajament faţă de Valerică Dinicu că-i va da până pe 20 martie acelaşi an ce i se cuvine, acum menţionând şi sumele din arendă datorate: 144.048.500 pentru perioada 2003-2004 şi 129.901.968 pentru 2004-2005, adică în total peste 270 milioane lei vechi, evident cu menţiunea constantă a rezilierii contractelor în cazul că bla-bla. Cu chiu, cu vai, pe 21 şi 24 martie 2006, brăileanul nefericit se alege cu două dispoziţii de plată însumând 7500 lei noi, adică 75 milioane lei vechi, evident pe care-i încasează înainte de a se răzgândi madam. Imediat însă grupul păcălit, prin executorul judecătoresc Eugen Drăgulin, depune o notificare către SC MIDIADOR IMPEX SRL, pentru a restul de bani meritat, adică 19.895,05 RON. Bieţii oameni credeau c-o sperie în vreun fel pe arendaşă prin menţiunea ,,pentru nerespectarea termenului de plată, reziliază contractele de arendă începând cu data de 1 septembrie 2006 fără alte proceduri’’, neştiind că individa a şerpuit prin şpilul unor astfel de afaceri şi a chichiţelor avocăţeşti şi în cele din urmă justiţiare, de a scăpa basma curată. S-a convins că folosind ARIEL-ul guvernanţilor, deşi e murdară din cap până în picioare de noroiul înşelăciunilor, totul va fi O.K. Destul de numeroasa familie Dinicu aflase că madam Ioniţă nu a depus la Primăria Traian modificările ulterioare ale contractelor şi nici actul adiţional comun la acestea, plus că nu a achitat arenda pe anii anteriori şi altor arendatori, aceştia fiind obligaţi să apeleze la forme legale de recuperarea arendelor cuvenite, sporind neîncrederea în derularea contractelor semnate. Să nu uităm că numai în acest caz este vorba de 73,37 ha, care în condiţiile unei ţări în care justiţia are ceva de zis, ar fi rămas de la acea dată libere de orice sarcini, de orice cultură, de orice lucrare specifică de toamnă. Dar vezi să nu fie aşa!
Motor, secvenţa trei !
Într-o bună zi lui Valerică Dinu îi vine ideea să verifice zvonurile care circulau prin târg şi prin care se răspândise vestea că madam Emilia Ioniţă, fostă Ciocârlan, şi-a mai tras o altă societate cu acelaşi obiect de activitate unde pasa orice diferend, societate condusă de nimeni altul decât jumătatea ei de cameră, Nicolae V. Ioniţă şi el fost cercetător la institutul unde a lucrat şi ea. MIDIADOR IMPEX a apărut în 1993, iar pe anii 2002-2004, conform unei adrese din 10 aprilie 2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Brăila, nu depusese bilanţul anual. Asociatul unic figura madam Emilia, născută la 4 aprilie 1958 în Brăila, domiciliată în oraşul natal pe Calea Călăraşilor nr.68, bloc 15 sc.3 ap.45. Surprinzătoare pentru unii, dar gânditată diabolic, a fost înfiinţarea pe 27 decembrie 2005 a SRL-ului DIVERSAGRO, cu sediul în satul Vărsătura, comuna Chiscani, condusă de domnul Ioniţă, care a preluat toate lucrurile bune ale firmei păstorită de soţie, dar şi utilajele acesteia. Mai mult, DIVERSAGRO, societate fără datorii fizice, dar, după cum aţi constatat, destule morale, a depus un proiect aprobat pentru finanţare în cadrul programului SAPARD-Măsura 3.1. ’’Investiţii în exploataţiile agricole’’, privind modernizarea exploataţiei proprii. Acum MIDIADOR exploatează la nivelul judeţului Brăila circa 1000 de ha pe razele comunelor Traian, Scorţaru Nou, Gemenele şi Rîmnicelu, iar pe rolul instanţelor sunt la ora actuală nu mai puţin de 7 acţiuni deschise anul trecut împotriva ei la Tribunalul şi Judecătoria Brăila, plus două plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, majoritatea, e drept, din partea grupului celor 16 proprietari nemulţumiţi. Plus că toate instituţiile statului au fost bombardate cu memorii şi plângeri de cei care le-au încredinţat pământurile şi care, deşi nu-şi primesc drepturile de arendă, achită conştiincios impozitul pe teren, adică între 3-600 mii de lei vechi hectarul. În plus, scrisorile şi memoriile nemulţumiţilor adresate către MIDIADOR se întorc la expeditori, singura posibilitate viabilă de comunicare cu aceasta fiind notificările prin executorul judecătoresc, care costă însă între 0,5-4 milioane lei vechi fiecare. Dar pe madam Emilia nici în bască n-o doare, mai ales că-n acest timp subvenţiile de la stat curg gârlă, iar manevrele financiare îi reuşesc de minune (n.r.: de pildă, banii obţinuţi din vânzarea producţiei de la MIDIADOR îi varsă în contul firmei nou înfiinţată), iar executorii judecătoreşti nu au pe ce pune sechestru întrucât utilajele sunt în leasing. Ca să-şi dovedească ’’omenia’’, celor mulţi le-a oferit posibilitatea plăţii în natură pentru că astfel nu se plătesc penalităţi, iar acest mod de plată permite înşelatul pe faţă. Concret, oferă grâu declasat semnatarilor celor 300 de contracte din portofoliu, mult mai prost plătit, mai ales că seceta din vara asta i-a înlesnit prosteala. Au mai fost şi răzvrătiţi dornici de a vinde pământurile după atâtea nebunie şi să-şi rezilieze unilateral contractele, valabile însă până în 2008, dar aceştia sunt ameninţaţi că vor da socoteală întrucât oamenii madamei ar fi cultivat acolo grâu de sămânţă şi trebuiesc date despăgubiri pentru investiţie. Bănuiţi şi că grâul are uneori calităţi superioare, alteori inferioare, ca-n bancul cu jidanul care vindea. Situaţia este cunoscută la toate primăriile pe raza cărora se află terenurile, dar primarii nu pot acţiona, deşi nu şi-a plătit de ceva vreme datoriile către bugetul local, pentru că toate reclamaţiile făcute împotriva corectitudinii arendaşului Emilia Ioniţă au fost făcute verbal, nu scris. Asta cu toate că gospodarii de la Scorţaru Nou, Gemenele, Traian şi Rîmnicelu ştiu că ea, pentru a-şi comasa suprafaţa, a făcut nişte schimburi de teren, în urma cărora îşi lucrează integral suprafaţa, dar pe alte amplasamente. Plus că la Gemenele, MIDIADOR lucrează teren, însă în baza unui contract de subarendare cu firma GEVITEX, total ilegal. Ca să fim drepţi până la capăt, am găsit şi arendatorii care şi-au primit banii de la numita, dar după multă ţigăneală.
Secvenţa patru, motor!
Valerică Dinicu spune că asul său din mânecă în toată această dispută ar fi un act adiţional semnat cu Emilia Ioniţă. O amnezie ciudată a avut administratora unică de la MIDIADOR când a trebuit să depună la primăriile aferente contractele de arendare, inclusiv acel act adiţional colectiv. Dinicu nu se lasă şi face ce face până ajunge reclamant-erou în dosarul nr. 5706/ 2006, în care solicită rezilierea contractului de arendă 162/ 2005 şi sistarea de urgenţă a lucrărilor agricole pe terenurile arendate. În şedinţa publică din 16 octombrie 2006 a Judecătoriei Brăila se emite sentinţa civilă nr.5164 prin care pârâta este obligată la plata către reclamant a sumei de 22.685 RON, amendă şi penalităţi, dar respinge capetele de cerere privind rezilierea contractului de arendă şi totodată sistarea lucrărilor agricole ca nefondate. Inginera Ioniţă nu se lasă nici ea cu una-cu două şi face recurs, judecat anul acesta la Secţia civilă a Tribunalului Brăila pe 7 iunie, dar i se respinge ca insuficient timbrat. În ciuda vârstei, dar impulsionat de necazuri, Dinicu se adresează Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, care însă, pe 22 mai 2007, în urma actelor cercetate de procurorul Aurică Avram, dă rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru Ioniţă Emilia, acuzată de tulburarea posesiei, art.220 CP. Acelaşi NUP a fost dat de procurorul Gheorghe Velea împotriva aceleiaşi arendaşe în urma plângerii făcută de Florica Ieftimie, domiciliată în Brăila, Calea Călăraşilor, bl. 2 ap.12, pentru 12,67 ha teren amplasat pe raza comunei Traian. Rezoluţiile se bazează una pe ceea ce juridic numim autoritatea lucrului judecat, iar secunda pe confuzia dintre rezilierea contractului în timpul derulării lui şi expirarea acestuia la scadenţă şi au fost reatacate de Valerică Dinicu, care recuză procurorii anchetatorii de fond, ba ameninţă cu retragerea dosarului şi depunerea la Parchetul General sau la D.N.A. În opinia sa, independenţa justiţiei nu trebuie să reprezinte un scut în tolerarea unor asemenea fapte. Tot de la dânsul citire, pe cale de consecinţă, la 30 ianuarie 2007 contractul 162/2005 s-a reziliat de drept, nemaiexistând un titlu de folosinţă al terenului după această dată. Recent, pe 23 iulie 2007, prim procurorul Ciucimis admite justificat plângerea petentei Ieftimie Floria, infirmând rezoluţia anterioară a colegului său. Vicleană, inginera Ioniţă duce MIDIADOR IMPEX în proces de faliment-dosar 1432/ 2007 – cu Direcţia Finanţelor Publice Brăila, sperând că astfel scapă curată. Ea ştie că pentru proprietari sentinţele civile nu numai că nu sunt utile, dar sunt şi păguboase, deoarece la sumele datorate se mai adaugă şi cheltuielile de judecată care nu pot fi recuperate. Procesul civil tocmai asta îi oferă: răgazul obţinerii de producţie şi subvenţii de la stat pe încă doi ani agricoli, în timp ce datoriile acumulate tot nu le plăteşte pentru că nu are din ce. Le-am sugerat, odată cu prezentarea celebrului act adiţional celor îndrituiţi să facă dreptate, şi acuzarea madamei pentru fals în acte publice, înşelăciune în convenţii şi fals intelectual. Asta cât mai repede, adică până nu a fi acuzaţi toţi cei care au avut tangenţă cu plângerile, deja existând suspiciuni privind profesionalismul şi coruperea fostului procuror Ovidiu Muşat, actual consilier juridic (N.r.: spre mirarea noastră am văzut pe acte trei specimene de semnătură a acestuia, din care doar una pare legală, restul fiind falsuri ordinare), a procurorilor care au anchetat şi pe care i-am pomenit la timpul potrivit, dar şi a prim-procurorului Georgică Ciuciumis de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila (N.r.: care prin rezoluţia nr.443/10.04.2007 afirmă o inepţie- ,,aceste contracte fiind vizate şi de autoritatea competentă’’- lucru care nu s-a întâmplat niciodată) şi a subinspectorului Brezuică de la Poliţia Rurală Brăila. Se cere chiar dirijarea dosarelor care o incriminează pe inginera Emilia Ioniţă spre alte parchete din ţară de la cel brăilean în vederea unei ’’anchetări obiective’’. Cei 16 nemulţumiţi, faţă de cerinţele anterioare, vor şi plata arendei pentru anul agricol 2006-2007 de vreo patru sute de milioane lei vechi, daune interese de 44 milioane lei, daune morale de 150 milioane lei, dar şi înfiinţarea sechestrului asigurator pe bunurile lui MIDIADOR şi pe cele personale ale arendaşei hoaţe Emilia Ioniţă, până la concurenţa sumelor datorate. Cine va plăti până la urmă nu intuim, mai ales că executorul judecătoresc i-a informat pe arendatori că nu poate recupera sumele mici de pe culturile agricole, deoarece ele nu figurează pe SC MIDIADOR IMPEX SRL cu care au încheiate contractele. Odată cu scurgerea timpului, situaţia se complică. Cercul este vicios, mai ales că oamenii legii confundă, voit sau nu, rezilerea contractelor pe timpul derulării lor cu expirarea acestora la scadenţă, având de partea lor mult invocata independenţă a actului de justiţie. Deocamdată, sfidând legea, soţii Ioniţă, monştrii care s-au făcut stăpâni peste proprietăţile altora, îşi însuşesc uzufructul şi subvenţiile de la stat, iar proprietarii deja se gândesc ca la toamnă să şi le recupereze, în semn de disperare, cu ajutorul topoarelor, singura cale văzută de ei a rezolvării situaţiei în această ţară.
Pompiliu COMŞA