![Ironie amară, iată-ne aşezaţi, din nou, în mod oribil, în banca cerută de marile imperii! Caricatura primeşte iarăşi pe […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/11/klaus_templieri_1-1-598x350.png "Caricatura nomenclaturii democrate")
Ironie amară, iată-ne aşezaţi, din nou, în mod oribil, în banca cerută de marile imperii! Caricatura primeşte iarăşi pe mînă palatul Cotroceni şi sînt sigură că toate aceste mişcări au fost calculate la sînge. Dezamăgire totală, dar previzibilă pentru reprezentanţii populaţiei cu repere morale şi creştine! Impactul asupra vieţii sociale va fi devastator! Mult mai nociv decît cel al regimului Băsescu! Ce se află în spatele acestor aranjamente? Starea de prizonierat în antecamera unor strategii dictatoriale, strategii de furat căciula poporului român. Unic preşedinte, unic partid! „Specialiştii” ieftini şi slugarnici ai „guvernului meu nr. 2” i-au servit pe tavă caricaturii cîte un as de pică şi soluţii cu impact teoretic, dar cu priză la un electorat prelucrat în laboratoare „discrete”. Nu, nu bat cîmpii. Dacă ar fi să se confere premii pentru scenarii de distrugere a A.D.N.-ului naţional, Iohannis ar lua un Oscar.
Cu falsul tezism, care a adus nenumărate deservicii cetăţeanului român şi României pe termen lung, cu malversaţiunile şi falsa grijă pentru ţară, cu demagogia agresivă, cu asmuţirea românilor împotriva românilor, care îl situează departe de modelul unui preşedinte serios, Iohannis a ajuns învingător cu promisiuni electorale ce nu au corespuns nici în primul mandat stării de fapt ulterioare, pentru că nu le-a respectat, ele fiind nişte speculaţii de conjunctură electorală, servite naivilor care l-au votat. Cu alte seturi de promisiuni şi de înşelătorii publice, Iohannis şi-a pus noua şapca trumpistă, s-a costumat cu salopeta traficantului de influenţă şi va apăsa din nou pe butonul start al tabloului naţional de inducere în eroare, de comandă şi de supunere a robilor. E atît de uşor, în fruntea ţării fiind, să se aşeze de-a curmezişul binelui naţional, chiar împotriva revirimentului economic şi social, folosind pîrghii incidentate constituţional şi legal, cînd toate, de la guvern, la justiţie, normă comportamentală, conspiră în favoarea lipsei bunului simţ şi moralei.
Caricatura nu-i decît un hologramă mediatică, creată şi întreţinută de servicii şi de presa aflată în slujba sa, care i-a spălat şi apretat tot timpul infatuarea extremă, discursurile idioate, silabisirile agramate lipsite de substanţă, egoismul şi egocentrismul exaltat, vedetismul şi conţinutul de drept al răspunderilor civile şi penale. Asta nu înseamnă că nu înţeleg drama acestui leu-paraleu al nomenclaturii „democrate”, pentru că înainte de a înşela istoria, de a ne înşela pe noi, românii patrioţi, el este primul înşelat!
Pentru momentul istoric în care ne aflăm ca stat, grija pentru soarta naţiunii române nu a figurat niciodată în lista sa de priorităţi, el fiind un excelent specialist în trădare naţională, sporirea averilor şi ridicarea propriului nivel de trai. Agentul acestor abuzuri fiind dorinţa de putere şi control. Aceasta este subcultura diplomaţiei sale, impostura sau cultura alternativă, importată din Occident pentru electoratul său ingenuu prin definiţie, şi alimentată pas cu pas cu dezinformări. Subcultura ca ecuaţie a permanentei sale lipse de scrupule. Sînteţi pregătiţi pentru programul de jupuit pielea românului? Zece ani cu Băsescu şi zece cu Iohannis vor cîntări amarnic în bilanţul Istoriei Românilor.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: încercaţi să comparaţi calităţile unor mari şi contestate personalităţi ale istoriei românilor (cu reuşitele şi inevitabilele lor erori), dintre care nu-i putem exclude pe cei doi martiri asasinaţi la comandă străină, pentru că au dorit binele naţiuni cărora i-au aparţinut: Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu. Sper că, punîndu-i lîngă Iohannis vă vor aminti de replica lui Apelles, despre pictură şi nivelul sandalei, nu? „Cizmare, nu mai sus de sanda!”
Acest măscărici pus la patru ace, frezat şi parfumat de marile imperii, o caricatură ce s-ar dori un Otto von Bismarck modernizat, a împrumutat mina severă de om al normalităţii, de om hiperocupat pentru prosperitatea ţării; de om al unui popor, de care nu-l leagă nici credinţa, nici interesele, însă vigneta sa deontologică, morală şi umană, contrazice flagrant masca afişată în campania începută abuziv, cu mult înainte de data oficială. Imaturitatea şi murdăria morală cronică a acestei caricaturi a primit ecouri favorabile de la electorat, sub presiunea uriaşelor manipulări, prin „băi de mulţime” şi apariţii meticulos pregătite de „băieţii deştepţi”. Lipsa oricărui sentiment uman s-a deconspirat atunci cînd, lîngă el, un militar şi-a pierdut cunoştinţa iar el s-a comportat ca un robot. Episoade penibile şi dramatice din istoria noastră contemporană! Şi nu mă număr printre naivii care au votat conştient sau împinşi eroarea iniţiată de „alţii” împotriva poporului!
Mult trîmbiţatul prim-mandat al său nu a adus nici pe departe raiul promis în ograda românilor, deşi poporul a sperat precum înaintaşii noştri la Curtea de la Viena sau la Cancelaria Berlinului. Mai mult, cu aprobarea sa, în cei cinci ani trecuţi, ţara a fost jefuită şi vîndută piesă cu piesă, pădure cu pădure, zăcămînt cu zăcămînt! Vîndută pe tichete veneticilor şi hoţilor băştinaşi, care se luptă şi azi, în platourile televiziunilor pentru rămăşiţele de la masa jafului naţional, în timp ce justiţia îşi aduce aportul la trecerea cu vederea, chiar a dosarelor preşedintelui, din simplul motiv că justiţia, cu o Koveşi coruptă în frunte, s-a raportat, în mod prioritar, la definirea intereselor unor grupări, nu la cele naţionale, adică la ideea de lege şi aplicabilitate, ci, principal, în obţinerea unor favoruri.
Se întîmplă lucruri incredibile în ţara noastră, iar preşedintele care a mai jonglat obţinerea a încă unui mandat, dă de înţeles că mersul vremurilor este în esenţă un haos plăcut, pe care nu are rost să-l mai ordonăm. „Din haos Doamne-am apărut şi vom sfîrşi în haos”, pare să ne spună eminescologul ratat, fizician de provincie, care a rîs, dar nu a răspuns cînd a fost întrebat cum se calculează aria cercului! Pentru că nu ştia!? Iată de ce Iohannis a dat semne de hiperactivitate în campanie şi a vorbit compulsiv, la fel cum schiază sau pedalează, posedat de o singură deviză anticonstituţională: război împotriva unui partid. Ştia că gunoaiele sale zac prin dedesubturile unor organisme europene şi că la momentul oportun, dacă nu execută ordinele, vor fi aruncate la suprafaţă! Cam aşa a arătat tot timpul vederea şi vedeniile individului care ocupă încă o dată primul fotoliu în stat, individ care a călcat totul în picioare, de la protocol, Constituţie, lege, la bun simţ şi demnitate. Problema gravă care dă de furcă contextului fragil în care ne aflăm, este, fără doar şi poate, absenţa din peisajul politic a unor adevăraţi lideri cu vederi reformatoare, naţionaliste.
Maria Diana POPESCU
Stimată doamnă Diana Popescu,
Nu repet cele corect scrise în articol, ca şi în alte articole ale dvs. care prezintă părți din realitate exact. Laude meritați dar nu acesta este scopul comentariului.
Voi arăta și analiza doar aspectele neconforme cu realitatea.
Aţi scris, citez ” Problemă gravă care dă de furcă contextului fragil în care ne aflăm, este, fără doar şi poate, absenţa din peisajul politic a unor adevăraţi lideri cu vederi reformatoare, naţionaliste.”
Doamnă, în istoria noastră recentă, să examinăm ultimii 310 de ani cel puţin, toţi liderii patrioţi, conştienţi şi activi în plan concret au fost capturaţi, izolaţi şi asasinaţi conform unui principiu talmudic de primă prioritate.
Prin multiple metode viclene şi perfide, perfecţionate în ultimii 1,800 de ani cel puţin, Poporul Român şi patrioţii activi au fost păcăliți cu diversiuni complexe pentru a părăsi pe cei cei conştienţi de realitate, care, cum am menționat, au fost capturaţi, izolaţi şi asasinaţi.
În prezent procedeele de păcălire, de distrugere sau ascundere a adevărului, de creare de versiuni false ale realităţii, de conspirare a calităţi şi identităţii reală a duşmanilor sunt cele mai perfecţionate şi mai puternice din întreaga istorie a Umanităţii care includ fără excepţie toate mijloacele tehnice de comunicate publică unidirecţionale precum posturile de radio, televiziune şi filmele la care se adaugă marea majoritate a site-urilor internautice de largă răspândire publică, presa scrisă, editurile şi cărţile de stimulare a imaginaţiei, sectele religioase din ultimii 1000 de ani la toate și deasupra lor se mai adaugă şi cele mai perfide surse care propagă în societate zvonuri, convingeri eronate, de minciuni și frică sau entuziasm sec de substanță etc.
Toate acestea sunt pompate în societate însoţite de un adevărat bombardament emoţional care stimulează sistemul individual la intensităţi ridicate blocând orice șansă de evaluare lucidă a bombardamentului informaţional.
Acest ansamblul gigantic ce minciuni şi emoţii cu care societatea este inundată, depăşeşte cu mult capacitatea umană de detecţie şi analiză în mod special a oamenilor normali dar şi a celor mai inteligenţi şi mai capabili, astfel că numai cei ce se sustrag acestui bombardament cu totul pe o foarte lungă perioadă de timp au o posibilitate de a discerne realitatea şi aceştia sunt extrem de puţini iar dintre ei şi mai puţini sunt cei care pot elabora soluţii, planuri strategice şi tactice.
Există lideri şi chiar foarte competenţi dar mesajul lor este blocat de duşman care deţine toate pârghiile distribuţiei informaţiilor atât mediatice cât şi statale. Şi chiar când câte unu lider conștient ajunge iu atenţia unei părţi a publicului este respins întrucât ce spune şi ce face nu are nici o similitudine cu ceea ce publicul vede la televizor.
În asemenea condiţii liderii adevăraţi trebuie să se ferească de public dar mai ales de patrioţii care se expun intoxicării informaţionale. Aceştia din urmă duc mase întregi de oameni în eroare şi deruta pe căi pregătite de duşman pentru irosirea puterii vitale în activităţi fără nici un efect. Astfel, multora li se pare că nu există lideri pentru că nu se văd în public. Asta dovedeşte o oarecare limitată înţelegere, limitată involuntar, a ansamblului larg al fenomenului pe care îl trăim.
Liderii nu se văd nu pentru că nu exista ci pentru că se ascund din motivele mai sus enumerate. Dacă se expun vor fi lăsaţi singuri şi nu vor mai putea face nimic decât martiraj. Dar nu mai este nevoie de martiri, ave martiri de cea mia bună calitate, din nefericire.
Doar să ne imaginăm cum ar fi fost starea Poporului Român dacă liderii noştri din trecut ar fi fost bine informaţi şi bine apăraţi pentru a obţine puterea sau a nu o pierde după ce au obţinut-o pentru a acţiona cum au arătat ca vor si pot în favoarea poporului., şi Să enumerăm pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, Horia, Cloșca şi Crișan, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Ionel I.C. Brătianu, Corneliu Zelea Codreanu şi grupul de conducere al Mişcării Legionare, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, zecile de mii de patrioţi şi intelectuali distruşi fizic în închisorile cominterniste sau în rezistenţa ce a urmat predării Țării fără luptă dusmanului de moarte al poporului român, grupul de patrioţi infiltraţi în instituţiile duşmanului pentru a atenua sau chiar opri acţiunile de distrugere a poporului între care mai cunoscuţi sunt Petru Groza, Dej, Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş iar la finalul listei menționăm pe cei care ar trebui să fi primii menţionaţi: arhiereii şi preoţii Biserici Ortodoxe Romane care cu miile s-au opus pe față şi în secret cotropirii şi distrugerii POporului nostru.
Cum ar fi fost stare poporului azi dacă toţi cei menţionaţi ar fi fost informaţi şi protejaţi ca să poată conduce poporul? Dacă examinăm cu atenţie, ei au fost asasinaţi cu mijlocirea exact a celor acre trebuiau să îi informeze săi să îi apere care au lăsat liber accesul criminalilor antiromâni la mijloacele de acces și ucidere a conducătorilor. În prezent, cei care ar putea şi ar trebui să informeze şi să apere pe liderii adevăraţi se alimentează cu informații de la duşman în consecinţă nu pricep nimic din realitate astfel caută soluţii unde nu exista, resping liderii adevăraţi şi soluţiile acestora cu finalitatea că fac în mod inconştient jocul duşmanului lăsând liderii şi mai singuri decât au fost vreodată.
În concluzie chestiunea liderilor se pune greşit azi, mai greşit ca oricând. Ce trebuie făcut este este cunoaşterea inamicului, adică a realităţii concrete a zonei de conflict şi a factorilor activi de către un grup considerabil de români patrioţi şi organizarea unui sistem de suport şi protecţie a liderilor. Până când aceste doau clare subiecte nu sunt complet şi stabil rezolvate nu vom avea lideri care să se manifeste public ca poată conduce poporul afară din marasmul în care este târât de secole.
Din aceasat expunere se constată că altceva trebuie să facem, nu să căutăm lideri ei există dar nu îşi pot exercita menirea deoarece noi încă nu ne îndeplinim menirea.
Cu Dumnezeu înainte!