O zi obişnuită, frigul de afară domneşte şi în salonul 7403. Câţiva bebeluşi abandonaţi de părinţi (salonul 7403 este destinaţia, uneori finală, a bebeluşilor abandonaţi) gânguresc stins în pătuţurile scrijelite de vreme de o parte şi de alta a încăperii. Perdelele, de fapt nişte draperii îngălbenite, sunt fluturate de vântul care se strecoară ticălos în respiraţia micuţilor ce privesc deznădăjduit în gol. Au căpşorul învelit în nişte tichiuţe date de pomană de diverşi binevoitori din oraş. Hăinuţele lor tocite, abandonate de la alte mame care s-au perindat pe la maternitate sunt inofensive în faţa geamurilor crăpate, iar acolo unde acestea lipsesc, golurile sunt acoperite cu şomoioage din cârpe, de fapt tot din bluziţe şi scutece vechi. Liniştea salonului este întreruptă în mod regulat din trei în trei ore, cu pauză de noapte după ora unu noaptea, până dimineaţa, doar de către o asistentă care le ditribuie sticluţele cu lapte cald. Cei sănătoşi au poftă, cei bolnavi reping alimentaţia.
O asistentă are în îngrijire între cincisprzece şi treizeci de copii. Tot ea trebuie să pregătească mesele de lapte din trei în trei ore. Singura infirmieră din secţie avea în îngrijire cincizecişicinci de paturi din douăzeci de saloane(!), adică trei sectoare. Ea trebuia să schimbe cincizeci de copii de trei ori pe noapte, să facă dezinfecţia, să fiarbă căniţele (mereu insuficiente) în care se mulgeau mamele, să ducă analize la laborator ş.a.m.d… În secţie sunt cinci doctori la treizeci de copii. În tot acest haos, o asistentă este repartizată la trei medici iar o infirmieră la cinci medici. Din cauza proastei gestiuni a personalului, asistenta trebuie teoretic în acelaşi timp să facă vizita cu medicii şi să facă baia copiilor. De nenumărate ori medicul hotărăşte începerea vizitei mai devreme, situaţie în care asistenta duce într-o mână un sac cu scutece si pamperşi murdari, în cealaltă mână un sac cu scutece curate şi materiale sterile pentru toaleta bebeluşilor. Trebuie să poarte şi fişele pacienţilor, pentru că o domnişoară bătrână, dr. Urucu Mirela, consideră inacceptabil pentru funcţia şi studiile dumneaei să ducă o asemenea povară. Asistenta duce sacii, se întoarce alergând să ia cântarul şi fişele amintite, toate astea pentru că în acest secol, într-o maternitate din România, nu există un banal cărucior.
Este probabil tot vina ministerului pentru toate acestea, ministerul şi lipsa banilor sunt Diavolul, sunt cei din vina cărora totul este aşa cum este, şi culmea aceşti paraziţi repetând în delir aceast paravan pentru indiferenţa sau lipsa lor de profesionalism, ajung să aibă alură de victime în ochii jurnaliştilor debutanţi.
Controalele Direcţiei de Sănătate Publică se încheie ca în „epoca de aur” pe linia „totul e bine nu avem nevoie de nimic”. Dr. Dişa, responsabilă pe probleme de neonatologie, specialist epidemiolog, este un personaj cu reale veleităţi artistice, tăcută, meditativă, parcă nimic din problemele acestei lumi nu o mai poate impresiona. Gândacii sunt singurii stăpâni ai Spitalului, ei nu depind nici de guverne, nici de minister. Dacă totul este efemer, de ce ar impresiona-o pe dr. Dişa, specialist epidemiolog (cu o impresionantă alură de pedagog prea puţin înţeles…) imaginea unui carcalac care se hrăneşte liniştit din resturile regurgitate ale bebeluşilor? Gândacii se plimbă pe figurile copiilor liniştiţi, sunt obişnuiţi şi cu oamenii şi lumina, nimic nu le disturbă armonia. Unii, mai curajoşi, se aventurează chiar în guriţa unui bebeluş, fiind probabil mult mai interesaţi de copii, decât şefa de secţie, dr. Bucur Teodora. Aceasta ridică din umeri alături de conducerea spitalului: “nu sunt fonduri pentru dezinsecţie….“ Copiii, inevitabil se îmbolnăvesc, încep să verse, au năsucurile înfundate, refuză hrana… este debutul bolii! Surprinzător, li se aplică antibiotice! – deci există fonduri pentru tratarea lor!!! Al dracu’ minister, tot “ăia de la Bucureşti” sunt de vină!…
Pe 15 ianuarie 2006, salonul 7403: moare primul copil din acel an.
Pe 17 februarie este trimis la morga spitalului cel de-al doilea copil decedat tot în salonul 7403. Sunt copii abandonaţi. Comisia de Pediatrie, care ar fi trebuit să-şi pună întrebări despre condiţiile care au condus la moartea copiilor sau tratamentul şi locul unde au fost trataţi micuţii, nu se sinchiseşte. În definitiv, ca să existe răspunsuri ar trebui să existe cineva care să întrebe… Un exemplu de întrebare: Cum se face că până la momentul actual, copiii bolnavi sunt trataţi în acelaşi salon cu cei sănătoşi, deşi între timp au mai existat decese şi multe alte îmbolnăviri ale nou-născuţilor? Dar am mai amintit faptul că gândacii din maternitatea constănţeană nu se sinchisesc de nimic, nici chiar de lumină… După cum vom vedea, după ce se plimbă prin guriţele copiiilor, unii predau chiar medicina!
În fruntea tuturor comisiilor de disciplină, de etică profesională, de pediatrie, etc, găsim obsedant implicarea asiduă a unui cadru medical cu o lungă istorie prin saloanele secţiilor de pediatrie din Constanţa. Istoria începe cu ceva ani înainte de 1989, când dr.Stroia Valeria, azi septuagenară, era , ca şi azi, şefa secţiei de pediatrie din Spitalul Judeţean Constanţa. Să nu care cumva să-i spuneţi pe nume fără prefixul “profesor universitar doctor”! Titlul universitar nu prea se pupă însă cu faptele acesteia. Nu sunt puţini aceia care sub protecţia anonimatului ne-au relatat situaţii în care această înaltă faţă universitară ţine în şah cu presiuni, importanţe funcţii din sistemul de sănătate local. Faptul că în ciuda timpurilor deloc senine ante şi post decembriste acest funcţionar public nu şi-a clătinat deloc scaunul, atrage întrebări. Iar răspunsurile vin din dezastrul în care maternitatea spitalului constănţean agonizează.
Ultimul scandal, în care o asistentă şi două doctoriţe nu au mai rezistat persecuţiilor şefelor secţiei neonatologie. După repetate încercări de a cere sprijinul conducerii spitalului, disperarea lor a găsit ecou în presă. O asistentă şi o doctoriţă au declarat că practic presiunile merg până acolo încât li se obstrucţionează actul medical. Doctoriţa Bucur Teodora, responsabilă cu dezastrul de la etajul şapte a început o vânătoare împotriva personalului pe care nu-l agreează, conştientă fiind de faptul că are acoperirea doctoriţei “doctor” Stroia Valeria, şefa pediatriei. Situaţie demonstrată în tendinţele de muşamalizare a celui de-al treilea deces din salonul 7403 din luna octombrie, anul trecut.
Asistenta era de ceva vreme în colimatorul medicului Bucur. Faptul că subordonata sa se distingea, prin cunoştinţe deosebite de specialitate şi verticalitate morală, nu dădea bine pentru temperamentul şefei de secţie, obişnuită cu pupincurisme şi grumaze plecate. Primele presiuni au început prin întocmirea unor referate absurde împotriva asistentei. Primul se referea la faptul că asistenta a refuzat să folosească instrumentar de unică folosinţă la mai mulţi bebeluşi. În al doilea referat asistenta era acuzată de decesul unui bebeluş, referat întocmit inaintea primirii necropsiei. Rezulatul a fost jenant, iar referatul “palmat” întrucât buletinul anatomopatologic evidenţia clar faptul că micuţul nu a decedat datorită asistentelor, deci a îngrijirii, ci datorită infecţiilor dobândite în salonul 7403 şi a condiţiilor precare din acel salon. În acea perioadă, 15-20 octombrie, asistentele erau obligate să facă baie copiiilor la o temperatură de 15 grade Celsius, cu aproximaţie, întrucît termometrele lipsesc. Dar şefa secţiei ignora situaţiile dramatice din restul secţiei, singurele saloane de interes fiind rezervele cu plată (1 milion pe noapte!) unde erau internate pesoanele bine situate financiar… Elocventă este situaţia în care asistenta amintită i-a atras atenţia asupra simptomelor suspecte ale unui copil, prezente şi la cel care decedase anterior. Doctoriţa Bucur Teodora l-a ascultat cu stetoscopul si i-a răspuns asistentei că vărsăturile copilului se datorează tetinei prea mari. A doua zi, copilul a fost găsit cu febră 41 şi a fost preluat de doctoriţa de gardă din acea zi. Pentru că în viziunea şefei de secţie simptomele unei infecţii intraspitaliceşti se datorează tetinei, contacţilor cu copiii bolnavi li se administreaza doze de antibiotice ca pentru cai. Cele mai dese infecţii din salonul 7403 au fost cu germeni de Klebsiella, stafilococ hemolitic auriu, M.Coli, pseudomonas.
Rămâne ca rezultatele unor anchete să stabilească aceste fapte. Dacă toate acestea sunt reale sau false! Până în prezent singura anchetă oficială din partea conducerii spitalului o priveşte, atenţie!, pe asistenta care a sesizat presa în privinţa unor nereguli care privesc sănătatea publică! Pe site-ul Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa publicul este informat că “Atitudinea de defăimare a colectivului în care lucrează şi a medicului şef de secţie, precum şi declaraţiile către mass-media ale asistentei sus amintite constituie obiectul anchetei Comitetului de Etică al S.C.J.U.
Constanţa care este în curs de derulare.” Sunt suspecte declaraţiile conducerii spitalului judeţean care în faţa camerelor de filmat au acoperit necondiţionat pe şefa secţiei, dr. Bucur Teodora şi au pus acest conflict la nivel personal între doctoriţă şi subordonaţi, deşi cele două cadre medicale, care au dat declaraţii presei, au sesizat probleme medicale şi nu de ordin personal.
Este clar aici că, în obtuzitatea şi nemernicia conducerii acestei instutuţii, dacă un subordinat comentează nişte probleme care deşi au condus la moartea unor copii şi privesc sănătatea pacienţilor, în mod cert are ceva personal cu cei vinovaţi de acest coşmar din spitalele româneşti.
Organizarea ad-hoc a unei conferinţe de presă care să “răspundă” actului disperat al propriilor angajaţi, aduşi în pragul exasperării de comportamentul abuziv al unei şefe de secţie, a scos în faţa reflectoarelor nu o conducere lucidă şi imparţială, care ar fi trebuit să asigure opinia publică de faptul că se vor face cercetări pentru rezolvarea situţiei, ci, culmea!, pe dr.Bucur, care a dat declaraţii presei, alături de directorul spitalului. Alt moment de suspans: doctoriţa recunoaşte că a ordonat personalului să folosească instrumentar de unică folosinţă… din economie de bani!!! După ce în propria secţie copiii mor datorită infecţiilor intraspitaliceşti! Conducerea spitalului ascultă declaraţiile şi nu reacţionează nici măcar a jenă. Dimpotrivă minte că nu ar fi ştiut despre situaţiile care privesc maternitatea constănţeană, deşi în mâna ziariştilor se aflau câteva cópii ale sesizărilor depuse de asistentă de-a lungul anului împotriva abaterilor şefei de secţie.
Nu se ştie dacă viaţa acelor copii ar fi putut fi salvată. În prezent, singurele măsuri de dezinfecţie au fost instalarea unor coşuleţe, în locul sacilor cu care se transportă materialul steril şi dezinsecţia împotriva unei părţi a gândacilor ce pun în pericol viaţa copiiilor. Dar în 7403 copiii sănătoşi împart aceleaşi condiţii cu cei infectaţi, deci vina îmbolnăvirilor se va datora, în continuare… tetinelor prea mari!
Periodic, personalul medical din secţia este verificat medical. Curios este că aceste analize nu se efectuează la tot personalul şi nici nu se cunosc metodele de selecţie. În luna august, 2006, au fost descoperite şase cadre purtătoare de stafilococ hemolitic auriu. Nu s-a luat nici o măsură, ci li s-a recomadat tratarea cu antibiotice recomandate de medicul de familie. În anul în curs, pe 26 februarie, s-au făcut selectiv recoltări la trei asistente. În mod normal, rezultatele se comunică la trei zile de la recoltarea analizelor. Asistentei “non-grata” i s-a comunicat rezultatul după paisprezece zile, verbal, iar dr. Dişa i-a spus acesteia, pe un ton insinuos, să-şi caute alt loc de muncă pentru că a fost găsită infectată cu stafilococ auriu, deci dobândit la locul de muncă. Reamintim că asistenta îşi atrăsese oprobiul conducerii tocmai datorită faptului că sesizase în numeroase situaţii pericolul infecţiilor din secţia respectivă.
Prin comunicatul de presă, asistenta este mutată din secţie la operarea pe calculator (PC), deşi nu avea competenţă în acest domeniu. În ziua comunicării rezultatului, asistenta are suspiciuni şi îşi face aceleaşi analize la laboratorul spitalului, rezultatele fiind negative!
Nici o instituţie nu s-a autosesizat asupra morţiilor suspecte din Spitalul clinic Judeţean de Urgenţă din Constanţa. Iar pe mail-urile Ministerului Sănătăţii, a departamentelor de relaţii cu presa, au fost trimise deja mai multe alerte. Vom vedea ce variante va alege asistenta respectivă dintre: a lucra, în continuare, alături de “gândacii roşii”sau a opta pentru o viză de emigrant, după treizeci şi unu de ani de muncă în pediatrie?…
Conducerea Spitalului judeţean presupunem că aşteaptă o anchetă de la Minister, dacă până în prezent se declara neputincioasă în dezinsecţia propriei maternităţi de “gândacii roşii”. Îi ajutăm noi în acest demers: să cerceteze fişele copiiilor decedaţi şi ai tuturor copiiilor abandonaţi din funestul salon 7403, din anul 2006, până în prezent. Aşteptăm ca această eventuală comisie ministerială să constate şi numărul copleşitor al infecţiilor intraspitaliceşti şi ale deceselor cauzate de acestea. Vom fi alături în finalizarea acestei anchete ca să ştim ce recomadăm citirilor noştri: o viză pentru Canada sau liniştea căminului de acasă.
Bai fratilor, dar sectia Gineco? Nici un comentariu? Femeile nasc pe spagi grele, care n-au bani sunt tratate ca niste gunoaie. Spaga se ia in mod organizat. Exista o mafie a operatiilor si garzilor. Femeile operate mor pe banda rulanta ca “asa a dat Dumnezeu”, se fac experimente pe cele sarace si se falsifica/inlocuiesc fisele de operatie. Nu exista malpraxis? Seful sectiei isi favorizeaza clinica privata, e ales in Colegiu si fel de fel de comisii ale statului si se plimba prin toata lumea pe banii spitalului. Nu e incompatibil? Medicii sunt functionari publici. Anestezia se da pe favoritisme. Banii se cheltuie discretionar. Pe cand DNA in zona?
Madam STROIA are o veleitate adevarata pentru tot ce e mai de jos posibil, adora subdezvoltarile, are comportamente de comuna primitiva.