Colimator

Cazul RISE Project contra Dan Barna pe înțelesul tuturor

  Revista Le Monde Diplomatique (LMD) se ocupă în numărul ei din septembrie a.c. de anticorupție. E o mai veche obsesie a lor, mai […]

 

Revista Le Monde Diplomatique (LMD) se ocupă în numărul ei din septembrie a.c. de anticorupție. E o mai veche obsesie a lor, mai ușor de înțeles când vezi scandalul suspendării lui Donald Trump din cauza Ucrainei: stânga se teme că dreapta conservatoare face din promovarea globală a anticorupției ultima armă a imperialismului. Când îi auzi pe Trump și Biden dând ordine ucrainenilor, cam greu să susții că nu e un pericol. Dar mai important pentru cazul românesc, care ne preocupă, este apariția unui nou tip de jurnalism sesizat de LMD, jurnalismul de investigație servitFață de jurnalistul de investigație de altădată, care pleacă pe fir, jurnalistul de azi capătă o valiză de documente confidențiale (de la un serviciu al statului care nu ar avea altfel dreptul să le utilizeze ca dovadă în procese), mai face câteva verificări, dă un telefon la cel incriminat și gata investigația. Totul e pe față. În timp ce opinia publică se preocupa că îi plătește Soros, consorțiul internațional de jurnaliști care studiază documentele de la Panama Papers (din care face parte și RISE Project) primește granturi de la Departamentul de Stat (diferență în zerouri). Multe grupuri de jurnaliști din multe țări din acest consorțiu nu existau înainte – ele s-au format din informațiile și banii care vin cam din aceleași surse, surse pe care în mod normal nu le credităm ca favorizând independența jurnalistică, pentru că sunt guvernamentale, iar în multe țări au devenit mai influente decât presa tradițională.

Cu certitudine însă că și interesul public e servit de dezvăluirile din asemenea dosare, care au consecințe politice majore. Din Islanda în Uzbekistan, revelațiile din Panama Papers au făcut să cadă guverne și au dus la terminarea impunității unor lideri. Dar și interesele politice profită. Prin comparație, asasinii oficiali din filme ca Bourne Identity erau mult mai ineficienți în a schimba regimuri decât anticorupția.

Problemele apar în funcție de maturitatea instituțională și civică a fiecărei țări.

Când a fost povestea cu valiza lui Dragnea, ca și cu locurile lui din avionul de Brazilia dezvăluite de Rise Project, am scris prompt că nu e normal ca serviciile secrete să introducă asemenea informații private pe piață prin intermediul jurnaliștilor (este chiar ilegal). Fiind vorba de Dragnea, nimănui nu i-a păsat, că sensibilitatea la stat de drept, adică la domnia procedurilor indiferent de persoane, e zero la români. Ceea ce s-a tolerat atunci cu cel mai nepopular personaj e repetat cu cel mai popular, Dan Barna, și acum deodată RISE P devine SRI, SIE etc.

Când a fost povestea cu SII Analytics, proiectul de stocare a datelor private ale cetățenilor de către SRI pe bani europeni pentru care a fost făcut Cristi Ghinea ministru, că trebuia să semneze cineva așa o aberație, am atras atenția că DLAF devenise, ca și ANAF la acea vreme, un fel de anexă a SRI. Inclusiv reclamația unor ONG-uri despre SII s-a dus la DLAF, unde șef era un ofier secondat de la SRI. S-au anchetat pe ei înșiși și au dispus că nu e cazul să ne neliniștim, că e OK să stocăm date personale la servicii secrete și să fim și rambursați din bani europeni (deși nu va fi cazul). Nimeni din noul USR nu a zis nimic (Ghinea se infiltrase între timp, dar și dl Barna cu el), toată lumea zicea mersi că SRI si compania le suflă în pânze, dimpotrivă, a fost expediat dl. Stanciu-Viziteu să le facă masaj în comisia așa-zisă de supraveghere.

Dan Barna și Lucian Daniel Stanciu Viziteu (membru în Comisia SRI din partea USR).

Cine stă la masă cu dracu‘ e bine să își măsoare coada la lingură. Că de îndată ce ți se urcă la cap că nu ești o marionetă și chiar crezi că ești actorul principal din piesă, te trezești că tot arsenalul diabolic, care nu te deranja deloc când era folosit ca să te ajute, se întoarce contra ta, și uite așa documente din anchete confidențiale ajung la Rise, după care DLAF se pune pe anchetat etc. Ca în vechiul banc comunist în care nu ai spus nimic cînd îi lua pe vecinii tăi securitatea în mod arbitrar și când vin să te ia pe tine nu mai ai nici un vecin să te apere.

Prima lecție din cele întîmplate e că statul paralel nu e acordeon, cânți la el cât atragi bacșișuri și pe urmă cînd îl dai jos de pe umăr stă unde îi pui. E invers. Anexa sunteți voi sau ei cel puțin așa cred. Vreți să vă emancipați? Ok, dar asta nu merge așa, din accident, nu scapi de ceva a cărei existență nu ai făcut decît să o negi. Ce propuneți?

A doua lecție e că populismul anticorupție se întoarce mai devreme sau mai tîrziu contra celor care îl folosesc. Bagi în capul oamenilor că toți politicienii profită din conflict de interese, ridici standardele la o înălțime unde nu le poți urma. România Curată a încercat să acționeze la timp, când USR încă se forma, să arate că e infiltrat la vârf de băieții deștepți ai guvernului Cioloș, care iau contracte cu statul chiar din zona de securitate națională (nu știam atunci că și de la Dragnea și Vâlcov) în vreme ce strigă despre cei care le dau contracte că sunt penali. Urmarea, o garnitură de oportuniști la Bruxelles și la București, instalați pe valul de speranță și disperare a votaților, care nu au nici capacitatea, nici integritatea să valorifice voturile pe care și le-au însușit pe credibilitatea altora.

A treia lecție e că fondurile europene nu aduc și nu vor aduce vreo creștere în productivitate, fără să se fure neapărat întrețin aceleași firme care supraevaluează servicii și produc activitate doar cât vine subvenția. Nu l-am auzit pe dl. Barna să remarce că asta e problema pe fond, că o va schimba el cînd ajunge la guvernare, și asta e mai grav decît că a semnat contract cu soră-sa. A trăit dintr-o minciună deliberată, a avut o rentă dintr-un program conceput ca o fraudă. De asta cercetători ca mine au ajuns contra fondurilor europene, cu excepția unor regiuni din Spania mai mult s-a alimentat proasta guvernare prin ele, nu a crescut productivitatea nimănui, oricum nu în regiuni corupte, ca Andaluzia, Sicilia, Campania, Grecia, etc. Transilvania (Sibiul, Brașovul, Alba) strălucesc în „Adevărul despre Dan Barna” ca fiind la fel cu Teleormanul. Decît că, bogați și mai educați ar putea avea mai multe rețineri de la rente. Dar n-au. Dimpotrivă: avînd de partea lor serviciiile, fie și temporar, au considerat legitim să prezinte Teleormanul ca singurul ticălos din poveste. Ancheta citată în toată presa străină cu Dragnea-Tel Drum a circulat tot pe traseul descris aici, a fost scoasă de la naftalină de la OLAF cînd trebuia lovit Dragnea politic, deși numele lui nu apărea, și dă-i, și luptă, deși Dragnea era mai puțin implicat în frauda Tel Drum decît Barna în proiectul lui cu achiziții supraevaluate. Mă aștept de altfel ca Dragnea să nu fie niciodată condamnat pe acel dosar, dar lasă că a apărut în Financial Times, asta conta. După cum ziceam, l-am detestat pe Dragnea și demascat cînd nu se ocupa nimeni de el ani de zile, dar așa e cu procedurile, dacă nu ai grijă să fie aplicate imparțial te trezești că nu mai ai stat de drept exact cînd credeai că desfaci șampania de liberare.

Ce liberare? De cine?

                                                                                                                              Alina MUNGIU-PIPPIDI

Sursa: România Curată

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*