Cadran international

Ce a mai inventat propaganda LGBT? Puiul transgender crescut de un „cuplu lesbian” de pinguini!

                    Pinguini de dragul pinguinilor Povestea puiului de pinguin Gentoo de gen […]

 

                  Pinguini de dragul pinguinilor

Povestea puiului de pinguin Gentoo de gen neutru de la acvariul din Londra este tipul de rah…t progresist toxic ce este cu totul caracteristic vremurilor noastre. Țicniții promotori ai emancipării aflați la conducerea unei instituții științifice au decis să folosească biologia animală pentru a face o declarație despre ingineria socială. Ieri, în timp ce mă aflam în trecere pe aeroportul Heathrow, am citit într-o publicație engleză – cred că era Times, deși văd că acum știrea lor este contra cost – declarația unei persoane care spunea că instituția dorește ca puiul de pinguin, care încă nu a fost botezat, să îi ajute pe copiii ce vizitează acvariul să realizeze că nu trebuie să se limiteze la oricare ar fi genul „atribuit” de societate.

Întâmplător, pinguinul presupus de gen neutru este crescut de un „cuplu lesbian” de pinguini („Vino cu mineee, pinguin lesbian. – referință la un episod din serialul de animație Beavis și Butt-Head și parodierea unei melodii a lui Engelbert Humperdink – n.n.). Precum puteți vedea dacă accesați videoclipul și urmăriți interviul cât se poate de serios realizat de Sky-News cu un angajat al acvariului, această manevră este o șmecherie pusă la cale de instituție pentru a promova politici culturale de stânga, în special în rândul copiilor. Cu toții râdem la vederea unei tâmpenii stupide ca aceasta… ei bine, nu chiar toți: un actor englez l-a calificat pe Piers Morgan drept terorist „transfobic” pentru că a glumit pe seama știrii:

Nu este amuzant, este transfobic. Putem să nu ne mai batem joc de identitățile de gen și să ajutăm la normalizarea lor? Trebuie să acceptăm și să eliminăm stigmatul. Oamenii vor fi terorizați pentru a se ascunde și nu se vor simți confortabil din cauza unor comentarii ca acestea. https://t.co/lQJ1QGGBNm

— James Moore ♿️ (@jamesmooreactor) Septembrie

În fine. În orice caz, chestia de mai sus este un punchline (într-o confruntare rap este de obicei versul de final, în care îl ataci pe adversar – n.n.), dar sunt de acord într-un punct cu James Moore. Este poate o prostie, dar nu este amuzantă, deoarece acesta este încă un pas într-o nesfârșită campanie progresistă de a deconstrui personalitatea umană în jurul ideii de sex.

Oamenii – inclusiv conservatori precum David French – adoră să se distreze pe seama lui Sohrab Ahmari pentru enervarea lui legată de Drag Queen Story Hour (Ora de povești Drag Queen – o inițiativă a activiștilor LGBT în care persoane travestite citesc pentru copii, în biblioteci publice, povești ce conțin subiecte LGBT – n.n.), dar este, de fapt, același lucru: o instituție promovează politici culturale progresiste distructive social în moduri aparent banale, dar care în realitate nu sunt deloc banale.

Este adevărat că Orele de povești Drag Queen nu sunt sfârșitul lumii. Atunci de ce este Ahmari atât de enervat de ele? (Și, între noi fie vorba, îi împărtășesc vederile.) Pentru că sunt un simbol condensat al aspectului totalitarist al politicii culturale progresiste. Iată la ce mă refer: în Uniunea Sovietică, în perioada stalinistă timpurie, unii membri ai comunității șahiste sovietice s-au plâns că șahul devenea politizat. Nemulțumiții susțineau că șahul ar trebui lăsat în pace, că regula ar trebui să fie „șahul de dragul șahului”. Șeful federației de șah a răspuns că este naiv să crezi că șahul poate fi apolitic. Totul este politizat, totul este parte a luptei.

În clasica sa lucrare „Originile totalitarismului”, Hannah Arendt spune că problema „șahului de dragul șahului” este un semn al totalitarismului. De ce? Pentru că este un semn că societatea devine atât de politizată încât nici măcar șahul nu poate scăpa de ideologizarea forțată săvârșită de autorități.

Nici măcar animalele de la gradina zoologică.

Nici măcar bibliotecile pentru copii.

Așadar, care este ideologia în cazul de față? Din pagina „Despre noi” a site-ului Orei de povești Drag Queen:

DQSH (Ora de povești Drag Queen) este, în mod explicit nu doar despre divertisment. Este intenționat proiectată să îi inspire pe copii să se identifice de gen fluid sau queer și să se „prezinte precum doresc”.

În mod similar, conținutul ideologic al acestei manevre stupide cu pinguini este să îi provoace în mod intenționat pe copii să aibă dubii referitoare la identitatea lor de gen. Asociația Bibliotecilor din America, organizația profesională a bibliotecarilor, este un militant activîn spatele acestei acțiuni.

Nu mai poți merge cu copiii la grădina zoologică sau la bibliotecă fără a fi confruntați cu această ideologie de gen radicală. David French are un punct de vedere consistent atunci când arată că Sohrab Ahmari nu poate răspunde clar ce anume dorește, concret, să facă autoritățile cu privire la Ora de povești Drag Queen. French, un avocat experimentat în acțiuni legate de libertatea religioasă, scrie că abandonarea principiului „neutralității punctului de vedere” pentru a opri DQSH ar însemna un dezastru pentru creștini, care au în continuare acces la spațiul public, în ciuda faptului că sunt detestați de mulți administratori, tocmai din cauza principiului constituțional al neutralității punctului de vedere, cuprins în Primul Amendament. Aceasta este cauza pentru care, deși inima mea este complet de partea lui Ahmari în disputa sa cu French, nu îl pot susține în dauna acestuia, fiindu-mi teamă că abandonarea jurisprudenței Primului Amendament într-o cultură din ce în ce mai puternic anti-creștină ar transforma orice victorii locale asupra unor acțiuni precum DQSH, în victorii à la Pirus.

Voi scrie despre aceasta într-un alt articol. În cel prezent, vreau doar să arăt că Ahmari nu greșește deloc în a atrage atenția asupra unor acțiuni precum DQSH – și, dacă ar dori, și asupra eliminării abordării “pinguini-de-dragul-pinguinilor” de către acvariul din Londra – ca fiind un pericol mai serios la adresa ordinii morale decât ar crede oamenii.

Ați observat vreodată că progresiștii nu sunt niciodată satisfăcuți cu status quo-ul legat de politica sexuală? Cum găsesc mereu lucruri noi de ideologizat? Ei bine, dacă ați crezut că Ahmari este o persoană isterică pe subiectul DQSH, am vești proaste pentru dumneavoastră. Hannah Arendt arată că un alt element al totalitarismului – un lucru comun naziștilor și bolșevicilor – este să țină totul într-o continuă mișcare. Regimurile autoritare vor doar un monopol asupra puterii de stat. Regimurile totalitare vor să controleze totul – și aceasta nu se poate realiza doar prin puterea de stat. Aceasta se poate realiza doar prin intimidarea persoanelor din mijlocul lor, „de către un curent care este ținut în continuă mișcare: adică dominarea permanentă a fiecărui individ în toate aspectele vieții”. În contextul DQSH, asta înseamnă includerea politicii sexuale radicale chiar și în cadrul orelor de povești din bibliotecile publice și atragerea oprobriului asupra celor care critică acest lucru.

Nu evenimentele din biblioteci sunt problema. Problema este distrugerea identităților sexuale tradiționale la copii în perioada lor de formare prin normalizarea sexualității deviante. Primul Amendament este o cale; mass media și cultura populară sunt alta. Întrebați-vă: cum am ajuns în punctul în care, în bibliotecile publice din toată America, travestiții vin să citească în fața copiilor cărți ce îi încurajează să adopte identități queer – iar asta să fie considerat perfect normal, chiar benefic (iar cei care nu sunt de acord își țin gura pentru a nu fi considerați bigoți)?

Încă o dată, Hannah Arendt, în Originile totalitarismului:

„Există o mare ispită de a explica incredibilul intrinsec prin mijloacele raționalizărilor liberale. În fiecare dintre noi stă ascuns un astfel de liberal, lingușindu-ne cu lucruri de bun simț. Calea către domnia totalitară trece prin multe etape intermediare pentru care putem găsi numeroase analogii și precedente. … Ceea ce bunul simț și „oamenii normali” refuză să creadă este că totul este posibil.”

Pentru a o adapta pe Arendt la situația noastră: ceea ce oamenii normali refuză să creadă este că lucruri caraghioase precum Ora de povești Drag Queen și animalele de gen neutru de la grădina zoologică sunt pași intermediari către o societate de un totalitarism mai diluat în care normalitatea este stigmatizată, sau chiar interzisă. Săptămâna trecută, în Europa, am auzit despre un seminar teologic în care seminariștii pot nega în public existența lui Dumnezeu, iar asta nu ar fi niciun impediment pentru hirotonire, dar criticarea în public a homosexualității sau a transsexualității ar cauza exmatricularea imediată. Pare o nebunie, dar este adevărat. Bunul simț și „oamenii normali” refuză să creadă că acest lucru este posibil, așa că stau ca niște mase inerte în timp ce imposibilul devine o realitate.

În concluzie: lucruri precum DQSH și puii de pinguin de gen neutru sunt ceea ce antropoloaga Mary Douglas numea „simboluri condensate” – practici care țin locul unei întregi viziuni asupra lumii. Un cititor al site-ului, Raskolnik, a publicat un comentariu excelent acum câțiva ani, folosind termenul lui Douglas pentru a explica de ce creștinii conservatori tind să fie foarte enervați de astfel de lucruri și nu de alte lucruri cu un impact mai serios asupra sănătății morale a acestei societăți, precum pornografia (despre care și Raskolnik spune că este mai îngrijorat). Scrie, citez:

„[Douglas] a folosit exemplul postului în zilele de vineri, pe care persoanele Bog Irish (termen folosit în general în sens peiorativ, pentru irlandezii catolici, în general membri ai clasei sociale inferioare, ce locuiesc în Anglia – n.t.) au insistat să îl practice, în ciuda clericilor mai bine educați, în general dintr-o clasă superioară, ce le spuneau că ar fi mai bine să îi ajute pe săraci sau să facă altceva ce se potrivea mai bine moravurilor umaniste seculare. Ideea ei era că acești irlandezi au continuat să postească nu din cauza vreunui tradiționalism îndărătnic, sau a vreunei credințe greșite în efectele „magice” ale acestei practici, ci pentru că funcționa ca un „simbol condensat”: postul în zilele de vineri era un mod simbolic de a reprezenta conexiunea cu trecutul, cu identitatea de irlandez, precum și o viziune mai puțin secularizată (sau complet nesecularizată) asupra ceea ce reprezintă, de fapt, practica religioasă. A dobândit o importanță supradimensionată deoarece conecta sisteme de înțelesuri. 

Menționez noțiunea de „simbol condensat” deoarece cred că acesta este cel mai bun mod de a înțelege ceea ce se întâmplă (ceea ce percepi a fi) „panica” legată de homosexualitate. Panica nu este legată, de fapt, de homosexualitate, este legată de modul în care lumea secularizată bagă pe gâtul creștinilor ortodocși ideea ei de moralitate sexuală. Dacă nu ai citit articolul lui Rod, Sexul după creștinism, ar trebui să îl citești, iar dacă l-ai citi, cred că ai putea face legătura între cosmologia creștină a sexului și opoziția creștinilor la căsătoriile persoanelor de același sex ca un „simbol condensat” al rezistenței creștine explicite la secularism.”

Atât Ora de povești Drag Queen, cât și pinguinul Gentoo de gen neutru sunt simboluri condensate ale unei viziuni asupra lumii ce consideră identitatea sexuală a fi situată în esența persoanei umane și spune că identitatea trebuie să fie fluidă, guvernată doar de voia personală; în plus, spune că acest extremism sexual ar trebui predat copiilor în instituții publice.

Este o întrebare separată dacă este cumva practic sau înțelept de a folosi mecanismele statului pentru a combate aceasta. Dar sensul acestui asalt cultural asupra normalității ar trebui să fie complet clar fiecărei persoane, creștine sau nu, ce are o conștiință morală. Nu pot să cred că am scris un întreg articol ce o citează pe Hannah Arendt pentru a explica de ce oamenilor ar trebui să le pese de vreo manevră ridicolă lansată de woke-sterii („woke” – cei care sunt foarte pretențioși în a demonstra implicarea lor în cauze sociale; termenul este folosit atât de persoanele în cauză în sensul propriu, cât și de alte persoane în sens peiorativ, n.t.) ce conduc un acvariu. Dar acestea sunt timpurile în care trăim. Totul este posibil. Liberalul din oameni (chiar și din mulți conservatori) gândește că este vorba doar despre cărți de povești și pui de animale, deci care e marea problemă? „Haha, tipii aceia de dreapta cred că acel pui de pinguin îi va transforma pe copii în drag queen!” V-am spus care este marea problemă. Progresiştii știu că este o mare problemă și aceasta este cauza pentru care întotdeauna fac astfel de lucruri, pretinzând în același timp că aceste lucruri sunt, practic, inofensive. Progresiştii înțeleg cum funcționează politica culturală; conservatorii sunt practic lași și fraieri atunci când vine vorba de aceste lucruri.

                                                                                                                                 Rod Dreher

Traducere după https://www.theamericanconservative.com/dreher/gentoo-penguin-for-penguins-sake-totalitarian

Sursa: Reacționarii

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *