Colimator

Cinci întrebări în plină pandemie COVID-19

  În plină pandemie COVID-19, suntem bombardați cu tot felul de știri (multe false), cu anunțuri legate de leacuri miraculoase […]

 

În plină pandemie COVID-19, suntem bombardați cu tot felul de știri (multe false), cu anunțuri legate de leacuri miraculoase și vaccinuri eficiente și, bineînțeles, cu teorii conspiraționiste. Chiar și atunci când încerci să-ți păstrezi discernământul și rațiunea tot poți să cazi în capcane informaționale. Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, dar urmărind măsurile luate la nivel global am ajuns să-mi pun o serie de întrebări.
   1. Care sunt indicatorii prezenței pandemiei?

La peste 4 luni de la primul caz raportat, când avem peste 1 milion de cazuri confirmate, nu avem decât estimări și scenarii, privind morbiditatea, mortalitatea, gradul de contagiune, gravitatea etc. Aceasta deoarece nu există un mod unitar de raportare: țările care își pot permite o testare extinsă (Coreea de Sud, Israel) raportează o infectare mare cu o mortalitate mică, țările care testează selectiv raportează infectare mică și mortalitate mai mare (de exemplu, Elveția). Mai mult, dacă se identifică prezența virusului, se raportează automat decesul ca fiind determinat de virus, deși alte morbidități au fost cauza morții. Mă aștept la situația hilară ca la un decedat în cadrul unui accident de trafic, dacă este testat pozitiv, să se declare cauza morții infecția cu noul coronavirus. Dacă folosim pentru gravitate indicatorul mortalitate, atunci estimările sunt între 0,69% și 2,3 % ceea ce nu influențează în mod semnificativ mortalitatea generală (cea raportata la 7 miliarde de persoane).

   2. Ce leziuni sunt specifice infecției COVID-19?

La peste 4 luni de la primul caz raportat nu cunoaștem leziunile specifice determinate de noul coronavirus. Se afirmă că aproximativ 5% cazuri grave cu risc letal prezintă leziuni pulmonare. Dar aceste afirmații se fac pe baza simptomatologiei. Nu s-a cercetat dacă simptomatologia majoră este determinată de noul coronavirus sau de comorbidități. Este curios că, în situația unui virus nou, despre care nu știm mai nimic, nu a existat recomandarea de a se efectua necropsii (dacă nu la toți decedații măcar la un număr semnificativ). Nu am găsit în literatura științifică decât câteva cercetări bazate pe 5-9 necropsii ceea ce nu permite a trage concluzii pertinente. De ce nu s-au efectuat necropsii? S-a răspuns că nu există un număr suficient de anatomopatologi și legiști, care să efectueze necropsiile. Deoarece această justificare nu a stat în picioare s-a revenit și s-a spus că prin necropsie creștea riscul de răspândire a virusului. Cum, prin ce mecanisme? Oare motivul real nu este dorința de a nu se stabili fără dubiu cauza morții? E o întrebare.

   3. S-au făcut evaluări de etapă privind eficiența și impactul măsurilor aplicate?

Deși într-o epidemie se evaluează permanent eficiența și impactul măsurilor luate, o asemenea evaluare (necontestabilă) nu a fost făcută public până în prezent. Așa că nu poți să faci decât aprecieri empirice. De exemplu, majoritatea țărilor au urmat recomandările OMS, adică “modelul chinezesc”. Acesta prevede carantina extinsă, izolare și distanțare socială totală. Peste 3,9 miliarde de persoane, adică jumătate din populația lumii, au fost constrânse să rămână izolate acasă (adevărat arest la domiciliu), pentru a combate răspândirea COVID-19. Măsuri, care în opinia OMS, ar limita circulația rapidă a virusului și l-ar împiedica să devină comunitar și astfel s-ar evita supraaglomerarea spitalelor, care ar putea asista toate cazurile grave. Alte țări (Suedia, Olanda, Elveția, Cehia) au preferat să lase să circule virusul în comunitate pentru a se realiza o imunizare naturală „de masă”, să protejeze populația vulnerabilă, să trateze la domiciliu cazurile ușoare și să recomande cu moderație izolarea și distanțarea socială. Rezultate: în Italia, Franța, Spania carantina nu a avut efectul scontat (chiar dacă s-a scos armata pe străzi și s-a apelat la amenzi și dosare penale), virusul a devenit comunitar, iar spitalele au fost “sufocate” de numărul mare de pacienți încât o serie de bolnavi au fost excluși de la suport mecanic respirator. Acest lucru nu s-a întâmplat în Suedia, Olanda, Elveția (până în prezent). Mortalitatea nu arată diferențe majore între țările care au introdus măsuri extreme și cele care au aplicat măsuri mai relaxate.

   4. Există o cenzură în mediul științific?

Cenzura „neștiințifică“ a devenit o realitate în lumea științifică. Orice opinie contrară liniei oficiale este bagatelizată, combătută, pedepsită. Cei care au poziții contrare curentului majoritar sunt declarați impostori, sabotori, agenți ai rușilor, emițători de știri false indiferent de argumentele aduse. Întreaga activitate, cercetare științifică, experiență și expertiză anterioară le este anulată sau dusă în derizoriu. Li se blochează finanțările, accesul la publicații științifice, sunt excluși din universități și organisme științifice, lapidați în piața publică de presa panicardă adeptă a apocalipsei. Astfel, devin minoritari și reprezentanți ai unui curent marginal.

   5. S-a evaluat impactul economic al măsurilor luate?

Impactul economic al măsurilor de combatere a pandemiei COVID-19 deja crează îngrijorări justificate. „Această criză este fără precedent. Am văzut cum economia mondială s-a oprit. Suntem acum într-o recesiune care este mult mai gravă decât criza financiară globală din 2008-2009” (Kristalina Georgieva – director general al Fondului Monetar Internațional, vineri 3 aprilie 2020). La fel se pronunță și Banca Mondială:„Dincolo de impactul medical al pandemiei de COVID-19, ne așteptăm la o recesiune globală majoră” (David Malpass, președintele Băncii Mondiale, joi 2 aprilie 2020). Aceste semnale ar fi trebuit să determine în mod normal o analiză aprofundată și critică a oportunității, eficienței și repercursiunile măsurilor luate până în prezent. Nu am văzut așa ceva.

În concluzie, fără a bagateliza trebuie să înțelegem că măsurile trebuie să fie proporționale cu amploarea și gravitatea pandemiei și că ele trebuie să nu perturbe mai mult decât este necesar viața economico-socială. Altfel ne-am afla în situația în care alungăm un stol de ciori de pe o clădire, trăgând cu racheta în clădire. Stolul va pleca, dar clădirea va fi distrusă.

                                                                                               Prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

P.S.1 În contextul stării de urgență, repet ceea ce am mai afirmat: cele scrise mai sus nu se referă deloc, dar deloc, la România. La noi au fost luate măsuri raționale din timp, spitalele au fost dotate, există suficiente paturi de ATI, suficiente ventilatoare, echipamente de protecție eficiente și suficiente pentru personalul medical, conducătorii sunt înțelepți și grijulii față de noi, nu avem indicii de criză economică.

P.S.2 Am făcut o pasiune patologică pentru Orban, Vela și Arafat. Aștept cu nerăbdare să-i văd pe toate posturile de televiziune la prânz, mă culc cu ei seara, mă trezesc cu ei dimineața, iar când dorm visez cu/la ei. Să fiu bine înțeles: vise, nu coșmaruri.

De același autor:

Remediul așteptat în pandemia COVID-19

Pandemia și puterea corporațiilor globale

Pandemia COVID-19 – un pericol real sau manipulare?

Olanda și COVID-19

Olanda și COVID-19 (II)

Coronavirusul și legea vaccinării „cu forța”

Profesorul dr. Vasile Astărăstoae: „Isteria nu salvează omenirea de prostie și de epidemie”

Citiți și:

Carantina este o soluţie greşită?

Specialiști de renume internațional critică isteria coronavirus

Opinii despre COVID-19 neconforme politicii globaliste și cenzurate în România: Sucharit Bhakdi – prof. dr. specialist în microbiologie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *