Puncte de vedere

Cine îl apără pe Dumnezeu?

  Pentru prima dată în viața mea am sentimentul că mi-am pierdut patria! Pentru prima dată în viață am sentimentul […]

 

Pentru prima dată în viața mea am sentimentul că mi-am pierdut patria! Pentru prima dată în viață am sentimentul că vreau să mă retrag din lumea lor amestecată de tâlhari și slugi! Pentru prima oară în viața mea mă simt ca un evreu în propria mea țară! Pentru prima oară la capătul unei vieți lungi pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o odată cu dorul de libertate! Nu e liber cel ce trăiește în libertatea cucerită de alții! Cei ce o violează astăzi nu sunt români, sunt nemernici de limbă română! Cei ce se lasă izgoniți din școli, din spitale, din biserici, din munca lor cinstită, din sărbătorile lor creștine, nu sunt românii lui Decembrie 1989, ci doar cei ce și-au renegat Revoluția! Să fii mândru de trecutul țării tale este o răsplată, nu o datorie! Dar în jurul meu doar turme și doar stăpâni! Doar oameni de nimic și doar sclavie! Ne iubim patria? Dar astăzi cine o mai o iubește? Nu mai e țara lui Bălcescu, nu mai este România lui Eminescu, nu mai este vocea copleșitoare a Revoluției: a ajuns să fie țara filistinului și parvenitului român!

Cu o Elită de o obediență feudală, cu o Opoziție de o fățărnicie caragialeană, cu o Democrație a turmelor înspăimântate – Sinuciderea unei Națiuni! România sinucigașă!

Cetățeanul este protejatul Democrației, dar ce susținere mai are el când Molohul totalitarist se pregătește să-l devore, îndepărtându-l continuu de Credința în Dumnezeu? Să nu uităm că oligarhia unui Regim autoritarist mișună de foșgăiala tăcută a a viermilor Elitei, ce au susținut continuu protejarea ignominiilor sale! Doar Servicile speciale știu cât de putredă este căpățâna unei Piramide de putere!

Când un popor devine prizonierul unui Regim politic, asta se numește fascism! România a suferit destul sub fascismul lui Carol al II-lea, sub fascismului lui Antonescu, sub fascismul sovietelor, sub regimul protofascist al lui Ion Iliescu, sub fascismul securistic al lui Băsescu, sub fascismul primitiv al lumpenului străzii, ca să uite (atât de ușor!) cât i-a costat pe oamenii de rând! Noul fascism, cu culoare schimbată, încearcă să surprindă lâncezeala gândirii românești, inventând un dușman, un pericol și o amenințare: Coronavirusul! O afacere apărută parcă din senin, care infectează sângele libertății cu otrava izolării de aproapele tău! Regimul de la București primește o fișă de post care îi impune să orchestreze distrugerea statului însuși! Căci ce stat mai este acesta în care cetățenii îi sunt arestați la domiciliul lor sub pretext că doar așa pot fi protejați? Această comedie grotescă dovedește precaritatea gândirii politicianiste, a Guvernelor de servitori și a unui nucleu alienat al puterilor mondiale. Și prima victimă este însăși libertatea popoarelor! Începând cu cele mai plăpânde! Asta a ajuns, astăzi, România noastră: un teren de tragere unde se antrenează ucigașii națiunilor: Nomenclatura absolută!

Și atunci, pe pământul ocrotitorului României, al Sfântului Andrei, cine Îl apără pe Dumnezeu?

A trebuit să apucăm să trăim și acest an în care o haită de tâlhari au reușit să demonstreze faptul că românii nu mai cred în Dumnezeul acestei lumi atinse de josnicie și anarhie! Pământenii acestei țări nu mai cred decât în Spaimă, Lașitate și Lăcomie; spaima celui sărac cu duhul; lașitatea celui ce își apără Jugul; lăcomia celor cu sufletul alterat! Anul 2020 este anul întoarcerii neamului nostru la Păgânism! Iată cât de subțire i-a fost iubirea de patrie! Iată câți filistini au împânzit Casa Domnului! Iată de ce tot mai des pe străzile României se aude vocea celor ce se leapădă de credința părinților lor! La ce bună o Catedrală dacă preotul îi îndeamnă pe oameni să nu mai celebreze, ca ființe libere, Sfintele Sărbători ale Paștelui și Crăciunului? Ce a ajuns în țara noastră autoritatea morală a Patriarhului? Cu cine negociază el fărădelegea descreștinării României? Preotul este angajatul lui Dumnezeu! Oare nu cumva demnitarii României jură, la primirea funcției naționale, pe respectul credinței în Dumnezeu? Jură și nu-și respectă Jurământul! După ce a fost batjocorită de atâtea ori de Dictatura comunistă, după ce atâția preoți au slujit planurile Diavolului, lucrând pentru fosta Securitate, o nouă Generație a primit din Mâna Revoluției harul libertății tuturor! Dar cine a ajuns „eroul” nefast al acestui anotimp otrăvit? Omul nou al Regimului este un fost nomenclaturist, un fost securist, cu mâinile pătate de cruzimi, sperjururi și trădări, omul profitor al sacrificiilor celor mai buni dintre români, omul corupt, demagogul și parvenitul, românul denaturat, sămânța ce a încolțit din nou pe pământul abia eliberat de sângele Martirilor! România sub ocupație trebuie din nou înlănțuită? Omul de rând trebuie constrâns să-și părăsească căminul, familia, credința și țara? Nu întâmplător, sub privirile noastre, o pătrime din populația României a ales pribegia! Nu întâmplător omul de nimic a abjurat fără împotrivire de la prima lui Rugăciune, de la prima lui Lege! Și cine îl oprimă? Frica de moarte? Oricum ea va veni! Întâlnirea cu Dumnezeu este inevitabilă! Va fi dus acolo și va fi judecat cu blândețea celui ce este mult mai presus decât puterile lui! Ați auzit cumva de existența unor Soroși nemuritori? Să ne fie atât de dulce viața încât să îndurăm, în numele ei, orice mârșăvie? Să ne lepădăm de bătrânii și de copiii noștri doar de frica de a nu-i mai putea sluji? Sau să ne temem, nevolnici, de cei care, prin forță și lăcomie de putere, vor să ne confiște din nou soarta? Să ne fie doar sufletele goale, doar animalul uman, doar omul de nimic modelul nostru de viață? Viermele sufletesc ce devoră chiar mărul care l-a adăpostit? Omul nevrednic ce a transformat în Iadul lui peticul nostru de Rai pe pământ?

Ca frate de-al vostru, supraviețuind unei Revoluții (deja eșuate), simt că o altă Revoluție nu va mai avea loc curând! O Revoluție este un recurs pe care îl plătesc cei mai buni dintre noi o singură dată în viață! În anii care vin vom plăti din nou speranța de a trăi mai liberi decât părinții noștri? Greu de crezut! Libertatea pierdută ne-a și devenit toxică! Ne scufundăm agățați de gâtul unei libertăți grotești, a unei libertăți mutilate, a unei libertăți inutile! Părăsim în masă credința în cel care ne-a oferit un destin! Ne ducem chiuind spre prăpastia care se adâncește. Trăim murind fără mare folos! Averi, femei, satisfacții meschine. Ce moștenire lăsăm în urma noastră generației care vine? V-ați gândi vreodată că dincolo de viață mai avem a împlini o datorie: datoria de a crede că ființa omenească e mai mult decât o biată umbră pe pământ! Și atunci de ce permiteți celor Răi să schinjuiască Binele pe pământ? De ce frați români? De cine vă mai temeți? Doar noi am dovedit că în numai 7 zile am am dat jos o Dictatură ce părea împietrită! Și de cine vă temeți? De amenințările unor ființe subumane lipsite de onoare, ce vor da cândva socoteală pentru ticăloșiile lor, ființe ce ascultă, cu obediență de slugi, comenzile unei oligarhii care au reușit să pătrundă până în sufletul vostru? Iar dacă încă vă temeți, nu uitați strigătele disperate ale trecutului: “Vom muri și vom fi liberi!” Fiți liberi atunci, și frica voastră de moarte va dispărea pentru totdeauna!

Oare ce s-a fi întâmplat dacă în anul 1990 un guvern ar fi îndrăznit să comande românilor să se se transforme în delatori, trădându-și prietenii pentru „vina” de a se opune ordinelor scelerate de izolare de propria lor familie și de propria lor patrie, întru renașterea falangei fasciste a turnătorului? Iată, Regimul galben a îndrăznit asta, reînființând delațiunea și turnătoria!

Acesta este triumful colaboraționismului de stat, pe care Istoria nu-l va uita! România sub ocupație!

Și ce vor face românii dacă vor afla că Regimul, în cinism și dispreț absolut, le va propune pe listele electorale, într-un ultim elan fascist, chiar pe indivizii care le-au impus izolarea în masă și vaccinarea?

Oare demnitatea de a fi român a murit?

                                                         *

                                          OMUL DE NIMIC

„Omul de nimic este producția lui! «Omul fără însușiri», omul ce se adaptează la tot ceea ce îl dezonorează! Omul care și-a găsit locul la periferia umanului. Omul fără știri despre sine. Barbarul domesticit al veacului din urmă. («În lume sunt mai mulți proști decât oameni!» − Heinrich Heine) Omul lui Lăpușneanu: «Proști, dar mulți!» Omul cu berea, cu geanta diplomat, cu stadionul, birtul și circul. Omul vesel, prosper, optimist, care huzurește pe marginea prăpastiei și nu va afla niciodată. Omul decăzut, ajuns la frontierele orizontului. Omul social, despuiat de individualitatea sa și transformat în masă informă de meduze indistincte, în moleculă lichidă care curge în siajul curentului ce îl mână. Omul deturnat, întors misterios din drumul istoriei. Omul zgomotos, dar tăcut. Omul lavinar. Omul torențial. Ce nu se poate constitui într-o societate civilă, într-o opinie publică. Omul care poate juca orice rol, dar nu poate duce niciunul până la capăt! Omul decăzut. Nici urmă de selecție naturală în originea lui. Omul colectiv. Matca omului de nimic. Omul mărunt. Mereu pus pe distracție imbecilă, prostul universal prosperă, sărac ori bogat, la adăpostul animalic al omului de nimic, și nu e nimic de făcut! Ce armată de bipezi golași la porțile viitorului! Și apoi, prozaicul, stupiditatea, rânjetul, chițăitul, idioțenia împărtășită, parcă n-ar fi știuți, înregistrați și trecuți la catastif! Dezastrul e zeul lor, căruia îi produc necontenit rumegușul. (Și totuși, alianța naturală a omului de nimic cu puterea cinică poate strivi orice rezistență a stării de conștiință! Proștii aliați cu bogații domină timpurile moderne, sub acoperământul democrației constituționale!) Atunci, Doamne, de unde atâta optimism, de unde atâta primitivă speranță la acești bastarzi fericiți ai unui Eden neîngrijit? Altfel spus, beatificarea prăbușirii colective, când pe Titanicul avariat ultimul bal ia mințile tuturor…

Românii sunt pregătiți pentru dictatură! Cu o generație născută în sclavie, revenirea pare ușoară. (Stăpânii lor, pe care îi invidiază, îi respectă și îi adoră, se tratează la Milano, la Paris, la Londra, la Viena, în timp ce sclavii, în țara lor, sunt dați afară din spitale!) Categoria cea mai joasă a bovinismului social, căreia, în parte, îi este dedicată și această carte, domină istoria unei națiuni care n-a putut fi mântuită nici prin sacrificiul celor mai buni dintre oamenii ei! Contrar opiniei generalului Mircea Chelaru: «Românul de baștină, oricât de puțin ar avea, nu se plânge de foame. El plânge mocnit și surd de rușine!», românul actual nu plânge, mocnit și surd, de rușine! El pur și simplu se scaldă în dezmățul laudei stupide de sine! Datorită lui, și nimănui altcuiva, România e iarăși locuită de stupiditate, de servilitate și ignoranță. De aici totul e cu putință. Dormiți, români! Dormiți! Frumoși cum sunteți…”

(„Omul de mlaștină”, 2015)

                                                                                       Claudiu IORDACHE

5 Comments

  1. wind

    Din ciclul „Decaderea rasei umane”. Chapeau !

  2. IQ100

    O fi adevaratul revolutionar, poate
    si SINGURUL ROMAN din Timișoara??

  3. Efectiv,cand ajungi pe tarmurile unui taram incendiat si nu ai unde sa te salvezi de flacarile ce te inconjoara si nici varsta care ia taurul de coarne,ingenunchezi,te rogi sau te arunci de pe tarm in valurile unui rau ce susura pe langa tine in mod misterios si imbietor.Valurile acestui rau te vor duce la moarte sau spre raiul care este dincolo de moarte.Poporul roman a fost inlocuit de o gramada de vegetale mergatoare si vorbitoare despre sfintii unui trecut pe care nu-l mai pot atinge.Numai imaginatia imi poate da o fresca a unui viitor posibil a se implementa in mod divin.Dumnezeu sa creeze iar acei uriasi care au modelat Pamantul,si care sa-i adune pe roamani intr-o troaca uriasa si sa-i traga din mocirla in care se zbat himnotizati si cu care sa formreze noi dealuri si munti in jurul Romaniei.Starpirea invadatorilor ramane doar in seama unui timp care se va prabusii peste nemernicia lor in vecii vecilor.Astfel disparitia acestora va putea face din nou ca saminele roditoare de roamni pe dealurile si muntii de jur imprejurul sarmanului pamant parjolit de lacustele invadatoare,sa rodeasca alti stejari falnici cu grai romanesc.

  4. Liviu

    Romănii ,mocnesc căt mocnesc…,le lăcrimează ochii,suferă tot felul de umilințe,pănă ce nu mai pot.
    Asupritorii poporului Romăn,nu cunosc,de ce este el in stare.,cănd va veni vremea judecății (asta in viitorul foarte apropiat) NU v-or avea scăpare !
    Această țară este a noastră,a copiilor noștri și va ramane nepoților noștri !!
    Nu contează că străinii au cumpărat pămăntul nostru strămoșesc.Pămăntul nu pleacă nicăieri atăta vreme căt noi il muncim și apărăm!
    Noi mocnim,mocnim, dar și cănd ne aprindem ardem tot ce este rău,putred și nedrept și RENAȘTEM.

  5. gigi

    Titlul e destul de inversat alcatuit. Pe Dumnezeu nu trebuie sa-l apere nimeni, ci El ne apara pe noi toti – daca ii cerem cu sinceritate, durere si smerenie ajutorul si apararea. Daca…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *