Observator

Clanurile țigănești, pe o mână cu statul subteran polițienesc

                 Barbar se înmulţeşte banul acela Clanurile ţigăneşti, spunea Nicolae Iorga, au avut, […]

 

               Barbar se înmulţeşte banul acela

Clanurile ţigăneşti, spunea Nicolae Iorga, au avut, la noi, protecţie de la poliţie, pentru că, după slobozirea lor din robie, capii familiilor mai puternice au fost băgaţi în afaceri cămătăreşti cu banii şefilor din lumea corupţiei poliţieneşti.

Mafia poliţiei noastre moderne a înfiinţat bazele „economice” ale clanurilor ţigăneşti, dar – zice Iorga – cămătăria a fost practicată mai întâi de funcţionarii turci, în vremea când Afacerile Interne (Dinlăuntru, cum se zicea) erau conduse de trimişi ai Înaltei Porţi. Expresia „turcul plăteşte” era un fel de act de complicitate consimţită: voi ştiţi cât de barbar înmulţim noi banul, iar noi plătim mesele la care ne aşezăm pentru a onora lipsa voastră de crâcneală.

Românii au preferat aceste „bănci” chiar şi după ce au apărut cele ale lumii capitaliste. La începuturile lor, cămătarii noştri nu erau mai spoliatori decât bancherii.

Acum, după 30 de corupţie postcomunistă, clanurile lumii ţigăneşti sunt la fel de puternice precât sistemul poliţienesc însuşi. Dacă ar fi să cadă clanurile, ar cădea şi sistemul, cu tot hăţişul lui de colonei şi generali activi şi în rezervă. Noutatea istorică a vremurilor noastre este dată de prezenţa banilor procurăreşti în acest hăţiş.

O dovadă clară că România a devenit un stat polițienesc, unde serviciile secrete trebuiesc alimentate permanent cu bani, câți mai mulți bani pentru susținerea dictaturii prezidențiale. (Foto și text „Justițiarul”)

Puţină lume a înţeles că desfiinţarea serviciului de informaţii al Ministerului de Interne sub tehnocratul Cioloş a fost urmarea unei îndelungate strategii a SRI de a trece în control asupra munţilor de bani din lumea clanurilor.

Cel mai mare investitor extern în PIB-ul României este reprezentat de un astfel de munte: acela al banilor acumulaţi în afacerile de prostituţie şi, în genere, de trafic de persoane.

Cazul Caracal nu a făcut decât să dezvăluie cât de implacabil este controlul acestor munţi de bani asupra… văilor în care se mişcă procurorii.

Mai degrabă poţi hărţui PETROM-OMV, cu profitul său de un miliard de euro, decât aceste OMV-uri – organizaţiile muncilor vicioase – care aduc în ţară între două şi trei miliarde de euro anual.

Când cineva spune că avem un stat mafiot se gândeşte mai ales la corupţia politică. Socotiţi bănetul care circulă pe ţevile politrucilor corupţi şi veţi constata că, faţă de aceste OMV-uri ţigănesco-poliţieneşti, avem de-a face doar cu mărunţiş. Nu avem doar un stat mafiot, ci şi unul medieval.

Avem prinţi ai Bisericii: episcopii. Dar avem şi duci ai feudelor interlope. Nimeni nu poate conduce acest stat dacă nu se combină cu mafioţii, cu ducii şi cu prinţii (cei din urmă nu participă la jocurile corupţiei). Statul de drept? O ciorbă demagogică reîncălzită pentru ipocrizia partenerilor noştri externi, care ştiu, de altfel, mai bine ca noi ce fel de Liban avem aici.

                                                                                                    Ioan BUDUCA, Cotidianul

1 Comment

  1. Dan Ciovernache

    Trandafirii politiei cresc din gunoiul interlop;tragedia e ca acest gunoi e facut din vieti omenesti…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *