Mă adresez dumneavoastră prin această formă pentru a vă aduce la cunoştinţă şi a vă detalia aspecte deosebit de importante pentru viaţa Universităţii noastre.
{mosimage}Sentinţa civilă nr. 1277/4 iulie 2008, dată de Tribunalul Cluj, a rămas definitivă şi irevocabilă, după respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Cluj. Ea poate fi accesată cu uşurinţă după numele subsemnatului Lupu Alexandru Corvin, pe portalul Tribunalului Cluj. Această sentinţă a anulat ca ilegale articolele 20 şi 21 din Regulamentul de alegeri al ULBS şi Opisul activităţilor de desfăşurare a alegerilor în ULBS, care este o prelungire neaprobată de Senat a Regulamentului de alegeri, în întregime. Pentru cei care nu au fost atenţi la detalii în timpul procesului electoral, doresc să vă explic ce înseamnă această sentinţă. Articolul 20 din Regulamentul de alegeri prevede existenţa locurilor „de drept” în Consiliile facultăţilor ale tuturor foştilor decani, prodecani şi secretari ştiinţifici. Făcând o socoteală simplă, observăm că sunt 11 facultăţi x o medie de 3 membrii „de drept”, conduce la o cifră în jur de peste 30 persoane în situaţie de ilegalitate. Domniile lor nu au fost aleşi de colegii lor în catedră, dar au ajuns în Consiliu. Vă dau un exemplu, fără nume, chiar dacă va fi uşor de recunoscut. Un coleg a candidat şef de catedră. A obţinut doar două voturi. Ca urmare, nu a fost ales nici şef de catedră şi nici în Consiliu, dar a fost poziţionat „de drept” în Consiliu, pentru că fusese prodecan în mandatul anterior. Acolo, pe diverse considerente, inclusiv teama de a nu ajunge alţii în poziţia de decan etc., respectivul domn a fost ales decan de către reprezentanţii altor catedre din facultatea respectivă. În acest mod, catedra (implicit specializarea) nu mai are dreptul elementar de a-şi propulsa reprezentanţii doriţi în structurile academice superioare. Astfel, catedra încetează să mai fie nucleul academic fundamental. Nu se mai respectă nici principiul autonomiei specializărilor. În exemplul pe care l-am dat, oameni din alte catedre, chiar din alte domenii de studiu, au hotărât împotriva voinţei unei catedre, care nu a dorit o persoană în poziţia de şef al catedrei şi s-a trezit cu el în funcţia de decan. Cred că nu mai trebuie să vă dau şi alte exemple. Mă voi mai referi, mai jos, la numiri ilegale făcute de rectorul Constantin Oprean.
În art. 21 din Regulamentul de alegeri, se prevede un număr de 10 membri „de drept” în Senat, respectiv rectorul, prorectorii (4) şi secretarul ştiinţific, precum şi reprezentantul sindicatului, directorul Departamentului de Teologie Protestantă, directorul general al Bibliotecii, directorul general administrativ.
Reprezentanţii sindicatului nu au voie să fie membrii ai Consiliilor şi Senatului. Ei pot doar să participe la şedinţe, ca observatori. Abia în timpul derulării procesului, conducerea Universităţii a intrat în legalitate cu acest aspect. Şi în acest caz, erau 11 reprezentanţi în Consilii şi unul în Senat care votau toţi ilegal şi nimeni nu era deranjat. Procesul a rezolvat şi această problemă. În total sunt peste 40 de persoane care au ajuns în diverse poziţii încălcând legea.
În Biroul Senatului este membru „de drept” şi studentul Ilie Banu, situaţie de asemenea ilegală, cu atât mai mult cu cât, sfidândându-ne din nou, conducerea Universităţii a introdus în circulaţie un Regulament de alegeri al studenţilor nedezbătut şi nesupus la vot în Senat. Astfel, neavând Regulamentul aprobat, practic, nici studenţii nu se găsesc în legalitate.
Prin documentul Opisul activităţilor de desfăşurare a alegerilor în ULBS, desfiinţat în întregime, rectorul Universităţii şi-a dat dreptul de a face numiri de şefi de catedră, ulterior extinzându-şi acest drept şi asupra funcţiei de secretar ştiinţific de facultate. Eu am cunoştinţă de 5 asemenea numiri, deşi se spune că ar fi mai multe. În 21 noiembrie, generalul Sergiu Medar şi-a dat demisia din funcţia ilegal deţinută de şef-numit al unei catedre din care nu făcea parte, spre supărarea şi nemulţumirea mea. Oricum, este un gest mai frumos decât al celor care se complac în situaţii de ilegalitate. Ar putea fi un pas înainte. Oricum, generalul s-a reabilitat, parţial, în ochii unei părţi a colectivului.
De asemenea, rectorul ULBS şi-a dat dreptul, în afara legii, de a înfiinţa şi a desfiinţa catedre. În aceste cazuri de numiri, după părerea mea, a atins culmea aroganţei, dovedindu-se un ceauşist adevărat, ca pe vremea când ţinea în spatele biroului de prodecan al Institutului de Subingineri tabloul roşu făcut la Cisnădie, cu cuscra Elena Ceauşescu în faţă şi fostul dictator puţin în spatele ei, pe perete.
Toată legislaţia învăţământului superior, fără excepţie, prevede eligibilitatea tuturor structurilor şi funcţiilor de conducere.
Stimate doamne şi domni,
În 24 noiembrie 2008, a fost răspândit în Universitate un proces verbal al şedinţei de Birou Senat din 17 noiembrie 2008. Aceste procese verbale continuă să fie o formă devastatoare pentru adevăr, pentru părerile diferite faţă de cele ale conducătorului Universităţii şi ale grupului care-l înconjoară, pentru cei care nu sunt de acord cu faptele conducătorului. Pe de altă parte, aceste procese verbale promovează dezinformarea, ascunderea adevărului şi creează clişee false, în faţa cărora mediul academic să fie cât mai derutat şi să nu aibă opţiuni clare faţă de nevoile reale ale Universităţii, sfârşind prin a se lăsa convinşi de afirmaţii, ale căror probe nu le vede şi nu le cere nimeni niciodată. Maestrul necontestat al manipulării, prin procese verbale, rămâne secretarul şef al Universităţii, Laurenţiu Smaranda.
În acel proces verbal din 17.11.2008, dl. Bacaci a făcut o „informare” asupra proceselor Universităţii şi s-a referit la cel care a judecat legalitatea procesului electoral din ULBS. Din tot ce am arătat mai sus, dl. avocat-prorector Bacaci, căruia, după cum s-a mai arătat, citând un vechi cronicar, „nu-i este greaţă a minţi”, a reţinut doar hotărârea instanţei de a nu anula alegerile în întregimea lor, întrucât, la proces, acest fapt nu a fost cerut în acţiunea iniţială, ci într-o completare de acţiune, care a fost atacată de avocatul Bacaci, ca fiind tardivă. Întrucât instanţa nu a anulat în întregime alegerile, în şedinţa din 17 noiembrie avocatul-prorector Bacaci a concluzionat, fără a schiţa vreo jenă cât de mică, fără pic de ruşine, că alegerile au fost legale! Este însă de neconceput cum nimeni dintre cei prezenţi nu a cerut sentinţa. Dl. rector nu a avut curiozitatea să citească sentinţa când i-a venit prin poştă? Conform procesului verbal, dl. rector ar fi tăcut când avocatul minţea.
Acesta este semnul evident al decadenţei din punct de vedere etic în care se găseşte uzatul grup autoritarist şi centralist care ne conduce ilegal.
Faptul că mulţi, prea mulţi dintre noi, au acceptat, plecând capul, autoimpunerea grupului care administrează Universitatea şi uriaşul ei buget, ne-a coborât mult în ochii studenţilor, ai opiniei publice şi, categoric, în faţa istoriei instituţiei noastre.
Sunt convins că sunt foarte multe cadre didactice care nu au apucat să cunoască practic ce înseamnă o viaţă academică reală. Cred că trebuie să încercăm, în continuare, să facem eforturi pe această linie. Tot viitorul Universităţii depinde de sănătatea şi trăinicia climatului şi de mutarea centrului de greutate al interesului conducerii către procesul de învăţământ şi cercetare, mai puţin spre interesul în jurul manevrării uriaşelor sume care se cheltuiesc pentru reparaţii, dotări, investiţii, achiziţii, toate foarte scumpe şi de proastă calitate. Poate, voi aborda, cu alt prilej, aceste probleme, cel puţin aşa cum se văd ele din interiorul dosarelor penale ale conducătorilor Universităţii.
Doresc să revin la procesul verbal din 17.11.2008 şi „scurta informare” a d-lui avocat-prorector Bacaci. Cred că într-o informare corectă, ceea ce nu a fost şi nu este cazul la conducerea ULBS, ar fi trebuit spus că rectorul Universităţii, împreună cu prorectorul D. Duşe, directorul V. Moţoc, directorul financiar Puia, secretarul şef Smaranda, consilierul Marian Cărăuş şi alţi 8 complici sunt urmăriţi penal în Dosarul 812/P/2006, în acest moment având loc expertiza privitoare la dimensiunea prejudiciului.
Mai trebuia spus de către dl. avocat că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai este Dosarul nr. 3014/II/7/2008, privindu-l pe Oprean Constantin, de data aceasta singur în cauză, instrumentat de procurorii Marius Iacob şi Gheorghe Cornescu. Mai trebuia spus că printre alte plângeri penale şi de altă natură, de tot felul, pe care rectorul Oprean mi le-a făcut, este şi una care ar merita popularizată, datorită îndrăznelii extraordinare a rectorului ULBS de a formula acuzaţii mincinoase. La minciuni, este de neoprit. Plângerea a fost respinsă ca nefondată. Cu toate acestea, dl. Oprean a făcut plângere şi împotriva soluţiei, care i-a fost din nou respinsă. Mai are multe procese, deschise de domnia sa, sau urmare a unor abuzuri. Ne întrebăm, pentru că nu sunt doar eu, dacă este normal ca atât de multă lume să accepte aceste situaţii, iar interesele materiale uriaşe ale grupului larg de conducere să genereze atâta slugărnicie.
În încheiere, aş dori să vă spun că în cursul proceselor şi plângerilor penale ale conducerii Universităţii cu mine, încheiate sau aflate încă pe rol, conducătorii noştri şi martorii lor au proferat minciuni colosale, fără nici un fel de jenă, unele dintre ele în scris, sub semnătură şi ştampilă. Prin aceste minciuni ruşinoase, ULBS a fost dezonorată grav.
Dumneavoastră ar trebui să cunoaşteţi toate aceste „acte manageriale”, ca pe modele care ar trebui definitiv şi repede curmate în ULBS.
În ceea ce mă priveşte, voi continua să fac demersurile necesare, în ritmul birocraţiei şi justiţiei româneşti, pentru a trece la punerea în executare a sentinţei definitive şi irevocabile despre care v-a minţit din nou avocatul-prorector A. Bacaci, fostul meu coleg de birou şi om care, acum câţiva ani mi-a cerut să-l însoţesc la sediile fostului inspector şef al Inspectoratului de Poliţie şi ale directorului Camerei de Conturi, unde a ţinut adevărate tirade despre corupţia din Rectoratul ULBS. Cu acele prilejuri, au fost depuse memorii semnate de cadre didactice şi magistraţi. Cu abilitate, făptuitorii din rectorat l-au atras de partea lor. A fost scump, dar a meritat. Astăzi, stipendiat peste toate măsurile, avocatul apără tagma urmăriţilor penal şi minte comunitatea academică despre care spune mereu că-i este dragă.
Astfel, Universitatea se târăşte într-o plafonare nedemnă. Doar laudele, multe dintre ele puţin justificate, încearcă să mascheze adevărul, sub preşul ţinut întins de numeroşii profitori ai uriaşului nostru buget, despre care nu ştim nimic.
Vă doresc pace, linişte şi lumină.
Prof. univ. dr. Corvin Lupu 26.11.2008
Redacţia „Justiţiarul” l-a contactat pe profesorul universitar dr. Corvin Lupu şi l-a întrebat cum vede evoluţiile viitoare din Universitate.Domnia sa, realizând probabil demersurile noastre pentru ca adevărul să triumfe, şi-a schimbat atitudinea şi nu a mai refuzat să colaboreze cu noi. Ca urmare, a declarat:
„După câte constat şi aflu, conducerea Universităţii şi numerosul ei grup de interese, nu vor să accepte nici acum, când există o sentinţă definitivă şi irevocabilă, că rectorul Universităţii, patru prorectori, şase decani şi mulţi alţi prodecani, secretari ştiinţifici şi şefi de catedră (în total în jur de 35-40 de persoane) deţin ilegal funcţiile! Sunt atât de mulţi încât, practic, toate alegerile ar trebui refăcute. Interesele sunt mari. Grupul ilegal se teme şi apără cu disperare multe fapte în care sunt complici şi speră ca prin continuarea abuzurilor împotriva persoanei mele să rezolve problemele şi să muşamalizeze dosarele penale în care sunt cercetaţi şi urmăriţi penal, atât la Sibiu, cât şi la Bucureşti. Speranţele grupului urmărit penal condus de rectorul Oprean sunt legate de capi ai mediului de afaceri din Sibiu şi presa din jurul lor, de unii directori din MECT, demni urmaşi ai sistemului fanariot şi de sprijinul unor magistraţi din Sibiu, interesaţi personal, pentru ei şi pentru familiile lor, ca şi de influenţa avocatului-prorector Bacaci şi a numeroasei sale armate de doctoranzi. Grupul este puternic şi periculos datorită lipsei totale de scrupule şi sumelor uriaşe de bani pe care le manipulează.
În ceea ce mă priveşte, voi continua să fac demersurile necesare punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti deja finalizate. E greu şi mai durează. Pe de altă parte, mă voi apăra în instanţă de numeroasele acţiuni în justiţie cu care mă bombardează rectorul Oprean şi nucleul dur al grupului din jurul său. Chiar cu puţine zile în urmă, rectorul Oprean m-a dat în judecată în penal, atacând două Rezoluţii ale Parchetului Judeţean Sibiu, care-i respingeau ca nefondate nişte reclamaţii de-a dreptul hilare. Din toată acţiunea penală, pe care încă nu v-o pot pune la dispoziţie (deşi sunt convins, după sursele pe care ştiu că le deţineţi, că o puteţi obţine din alte părţi), se remarcă încă un fapt trist: textul acţiunii lui Oprean, sub semnătură proprie, este de un agramatism înspăimântător. Trebuia să pună pe cineva să-i corecteze textul. Sunt tentat să spun: chiar portarul sau femeia de serviciu. Face Universitatea de râs în ultimul hal. Mai grav este că se şi ascunde la umbra ei şi semnează „Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prin rector Oprean C-tin”, deşi ştiu că nu avea, la ora depunerii acţiunii, aprobarea Senatului şi, probabil, nici a Biroului Senat. Cu un asemenea inginer mecanic în frunte, noi umaniştii nu avem nici o şansă. O să-mi cer scuze că va trebui să întrerupem această convorbire. Vă promit că, de îndată ce voi găsi timp, am să vă arăt cum înţelege rectorul Oprean să acţioneze şi am să mă refer la faptele unui complice al domniei sale. La revedere!”
Rectorul Constantin Oprean şi clica sa încearcă să salveze aparenţele şi să fie permanent în atenţia opiniei publice prin acordarea, pe bandă rulantă, a fel şi fel de distincţii academice, iar titlurile de doctor în diverse ştiinţe sunt la ordinea zilei, de mâine -poimâine o să avem în Sibiu mai mulţi „doctori” decât studenţi! Printre cei mituiţi cu ore la universitate şi titluri academice: politicieni, judecători, procurori, poliţişti. Recent, Patriarhul Daniel a primit din partea rectorului Constantin Oprean, distincţia de Doctor Honoris Causa al ULBS. Oare crede Oprean că, astfel, Dumnezeu îi va ierta păcatele?
A consemnat
Marius Albin MARINESCU